Te-ai coborat la nivelul meu, desi nu meritam..m-ai iubit..si m-ai iubit pana la capat..cum as putea vreodata sa iti multumesc?...

ce conteaza cu adevarat in viata...

Fii optimist. Zambeste. Imbratiseaza strans. Incalzeste cu inima. Asculta o colinda frumoasa. Daruieste parfum de bunatate. Spune-i ca il iubesti. Daruieste fara motiv. Cere-ti iertare. Iarta. Asculta o predica buna. Reinvie prieteniile demult uitate. Fa un om de zapada. Canta. Trezeste-te devreme. Stai cu cei dragi. Picteaza. Mananca bine. Ajuta. Gateste. Tipa si sari. Lasa spiritul de copil sa iasa din tine. Ia-ti o bataie buna cu zapada. Bea un ceai cald si mananca multa ciocolata. Inveleste-te in capotul uzat si uita-te la poze. Citeste o carte buna. Fa plimbari lungi prin zapada. Mediteaza. Vorbeste mai putin, asculta mai mult. Nu tine o evidenta. In viata nu asta conteaza. Nu conteaza ce sporturi faci, nici cati oameni te cauta. Nu conteaza ce pantofi porti, cum ai parul, ori ce culoare are piele ta, unde stai sau la ce scoala mergi. Nu conteaza ce calificative ai, banii, hainele, sau colegiile care te accepta sau nu. Nu conteaza cati prieteni ai, sau daca esti singur, nici cat esti de acceptat sau neacceptat. NU asta conteaza in viata!!
In viata conteaza insa pe cine iubesti si pe cine necajesti. Conteaza ce parere are Dumnezeu despre tine si nu oamenii..Ei sunt schimbatori. Azi te pot aprecia si maine te pot privi cu dispret. Conteaza increderea, fericirea si compatimirea. Conteaza sa fii alaturi de prietenii tai si sa inlocuiesti ura din tine cu dragostea. Conteaza sa ocolesti gelozia, sa infrangi prostia si sa cladesti increderea. Conteaza ceea ce spui si ceea ce vrei sa spui. Conteaza sa iubesti oamenii pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce stiu. Conteaza sa inveti pentru tine si sa daruiesti din inima. Conteaza sa fii tu insuti,descoperit, fara compromisuri. Conteaza cat timp pui deoparte pentru tine, cat pentru cei din jur, cat pentru Dumnezeu. Si mai presus de orice conteaza daca prin viata ta influentezi in bine viata altcuiva, asa cum n-a reusit nimeni altcineva s-o faca pe alta cale...Pentru mine, asta conteaza in viata...

ganduri tomnatice..

Ganduri mi se invart de-a valma in cap..le aud ca pe suieratul uni tren cu aburi...prelung...La fel de batran si obosit,calculatorul nu ma ajuta..clipesc de cateva ori,si incerc sa incropesc cateva fraze.In penumbra camerei,ultimele raze ale soarelui picteaza frumos pe pereti imagini si jocuri neintelese.Dungile aurii se prelungesc si capata forme schimonosite,fete zamitoare si cercuri hipnotice.Aud de departe ritmul lin al vantului suierand si privesc frunzele care cad.Carnavalul de culori se impleteste neintrerupt,iar copacii plang sub freamatul greu al crengilor goale...E toamna..Oamenii grabiti isi croiesc drumul printre masini,chioscuri de ziare si statii...nimeni nu mai are timp pentru nimic si nimic nu mai conteaza pentru nimeni.Am uitat sa zambim si ingrijorarile au luat locul pacii...De ce traim?..Ne agatam de orice fir de ata care ni se pare rezistenta.Ne intalnim cu oameni pe care odata ii consideram prieteni si uitam ca odata i-am iertat.Traim in trecut si prezentul trece fara sa observam..Care e scopul nostru?...Totul a devenit banal si lucrurile marunte nu mai sunt importante.Uitam ca cele mai marete lucruri au fost realizate de oameni simpli si cele mai incantatoare succese au plecat din cele mai marunte aspecte.Dar azi nu mai avem timp.Suntem presati si criza ne sufla in ceafa...Alergam ca niste furnici care au pierdut sirul,cautam disperati satisfacere proprie si ne adancim in planset si autocompatimire.Nici cele mai frumoase rasarituri si peisaje nu ne mai atrag atentia si zambetul unui copil nu ne mai inspira puritate si pace.Am devenit obsedati de putere si traim dupa diviza:'scopul scuza mijloacele'...Politica a devenit hobby universal si barfa joc mondial.Caut cu privirea o usa.O usa de scapare din banalitate si plictis.Undeva,pe calea mea,ma opresc.Ma retrag intr-un coltisor si,din umbra 'castelului de nisip',privesc la toata forfota lumii..Ma sperie atata falsitate si sunt confuza.Am uitat oare ca viata pe pamant e doar o calatorie?...Nu vom ramane vesnic pe pamant.Pentru ce atata zgomot si agitatie?Pentru ceva care va pieri intr-o clipita,pentru lucruri care azi sunt si maine nu.Incet,privirea se incetoseaza si de undeva,dintr-un loc indepartat aud cuvinetele care de atatea ori m-au trezit la realitate...adevarata 'realitate'...:"Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos,atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii"

dear God...

Cand simt ca norii grei deasupra mea se abat;cand lacrimile ameninta sa-mi inunde inima;cand amaraciunea imi da tarcoale luandu-mi orice urma de speranta din suflet,te rog,ia-ma de mana.Cand vezi ca piciorul meu aluneca pe cale si glasul meu se pierde incet in multime...cand alerg orbeste,ratacind in lume si vuietul de ganduri mi se zbate in mintea obosita,Tata,te rog...ia-ma de mana.Pentru ca numai asa voi putea alunga norii tristetii.Numai cu Tine de mana voi putea depasi adancul intunecos.De mana cu Tine simt ca al meu picior nu se clatina si simt miresma dragostei Tale de Tata.Tu,ma iubesti!Ma iubesti prin razele de aur ale unui rasarit.Ma iubesti prin zambetul unui copil,Esti cu mine prin adierea vantului,picurii de ploaie si imbratisarea unui prieten.Tu esti cu mine..Si atunci cand din nou talazurile bat in poarta mea,Tu nu ma lasa.Soarele de aur al sfinteniei Tale sa straluceasca asupra mea...Fa sa vad lumina Fetei Tale, Doamne...

twenty years and still going on...

Apas incet pe clanta ruginita si veche...Un scartait surd se aude cand usa grea de lemn se da intr-o parte.E semi-intuneric si pana ce ochii mi se obisnuiesc cu el, clipesc de cateva ori.Incet-incet incep sa deslusesc ce ascunde acea camaruta in care rar intru.Vad stivuite unele peste altele o gramada de cutii:unele vechi pe care se vede praful subtire,indesate prin nu stiu ce colt.Unele cufere sunt noi,frumos lacuite si sclipesc...Unele sunt mari,altele micute de tot.Pasesc incet in jurul lor si ma tot uit,neindraznind parca sa deschid vreuna.Intind mana si apuc o cutiuta.O deschid si in sfera aburilor plapanzi descifrez imagini,sunete si cuvinte...Se aud de departe rasete si cumva imi zaresc prietenii de o viata.Sunt clipele petrecute cu ei,cu oamenii care la un moment dat au intrat in viata mea si m-au influentat:sa urc sau sa cobor.Petrec catva timp amintindu-mi de acele vremuri...ce departe sunt acum!Iau o alta cutiuta si o deschid incet: chipul mamei imi zambeste duios si tata imi face din mana.Le zambesc...In alta cutie imi revad surorile si fratele:'va iubesc!'le soptesc incet.
Timpul zboara fara sa-mi dau seama in timp ce iau mai multe cutii si le privesc curioasa continutul.Amintiri mai vechi sau mai noi,probleme,bucurii,certuri si impacari...Rad si plang totodata.Imi vad viata de la un cap la celalalt:toate faptele bune,toate faptele de care odata mi-a fost rusine.Cuvinte spuse la necaz si cuvinte de incurajare.Gesturi,priviri si forme-toate acum le revad.Inima mi se umple de regrete dar razele de bucurie nu lipsesc.Vad tot efortul depus si toate incercarile.Vad succese si esecuri,mistere si taine de care chiar si eu uitasem:examenul dintr-a 5-a,nunta sorei mele,capacitatea,botezul,nasterea lui Darius,nunta fratelui,bacalaureatul,primul an de facultate...Au trecut,si am realizat asta...raman doar amintiri ascunse in taina sufletului meu,intr-o camaruta unde,din cand in cand imi place sa mai intru.Redescopar cumva cine am fost odata si ce caut eu aici.Revad timpurile copilariei mele si rad si plang din nou cu cei dragi.Au fost dezamagiri,au fost bucurii.Au fost prieteni dragi care odata stateau langa mine...acum nu mai sunt.Le-au luat locul altii,insa nu stiu pentru cata vreme.Au fost experiente si trairi mai adanci decat orice simtamant,au fost lectii de viata,invatate.Lacrimi de bucurie si lacrimi de tristete,toate intr-un roi colorat de viata si pasiune.Doua decenii din viata mea s-au scurs.Un dar de dragoste si credinciosie din Mana Celui care ma pretuieste ca nimeni altul.Din mana Celui care,din momentul nasterii mele pana in prezent a fost cu mine si nu m-a parasit nici macar pentru o secunda...A ramas cand prietenii au fugit si m-a tinut de mana...Mi-a sters lacrimile si m-a pus pe stanca.Si la fel ca in fiecare zi din viata mea,imi spune si azi:"Eu te iubesc,tu esti a Mea!De aceea pentru ca ai pret in ochii Mei,pentru ca esti pretuita si te iubesc,dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta!"Iti multumesc,Tata pentru 20 de ani de bucurie,credinciosie,biruinta si dragoste!

5luni...(18mai2010)

when you dream,you desire.When you desire,you make everything possible to achieve it.when you achieve it,it feels good...

what's your story?

Am avut de dimineata un "feeling" nu prea bun..M-am trezit parca mai obosita decat m-am culcat...m-am lalait cu imbracatul si de mancat:"ioc"!Pe la 7 fara 10 am plecat spre scoala...Am incercat sa gandesc cat mai pozitiv si sa-mi puna un "big happy face".Vine autobuzul.Ma trantesc ostenita pe un scaun de la margine si incep sa ma uit visatoare pe geam,poate, poate am sa vad ceva ce sa ma faca sa zambesc..Nimic..Ochii parca mi se incapataneaza sa ramana deschisi..Ma ciupesc incet de brat..apoi mai tare.Nici un efect.Capul mi se balabane dupa ritmul autobuzului si a gropilor din asfalt.Risc sa ajung sub scaun..Deodata observ o doamna mai..proeminenta..indreptandu-se spre mine..."Parca vad ca se aseaza tocmai langa mine!"imi spun."Don'shoara!nu te supara",zice si fata i se deschide in cel mai mare zambet pe care l-am vazut vreodata.Fac ochii cat cepele uitandu-ma la sirurile de dinti, unul mai stramb decat altul,si la buzele umede ale "doamnei"...Uimirea de pe fata se transforma in curand intr-un "straight face" cand simt mirosul intepator ce vine din dreptul ei.Simt ca ma inverzesc la fata iar zambetul meu nu vrea sa iasa la iveala,in timp ce stau tintuita pe scaun,cu ochii holbati la ea.Si asta a fost in cateva secunde."Don'shoara!", ma trezeste din lesin vocea mieroasa."Ah, da.Ma scuzati"spun si ma dau pe scaunul de langa mine."Daca nu te superi,as vrea sa stau la geam"..Simt ca ma prapadesc.Incerc sa-mi gasesc zambetul si tragand cu toata puterea de el il scot pe buze.."Sigur"..si ies pe coridorul dintre scaune si astept ca doamna sa "intre".Intre timp autobuzul opreste in statie si un suvoi de oameni la fel de somnorosi si grabiti isi fac aparitia.Fara sa realizez sunt impinsa si imbrancita.Intr-un final cand doamna a reusit sa se aseze si ma asez si eu,autobuzul opreste in statie.Trebuie sa cobor...Nu stiu cum ajung in clasa pustie(ca omul normal vine cu 10 minute inainte de ora,eu tre' sa vin cu 40 de minute inainte)si ma apuc sa mai fac o recapitulare.Am un moment de destindere cand vin fetele,insa a fost doar un moment..Aparitia profei(de civil),imi sterge zambetul de pe buze.Pe parcursul orei incerc sa raman treaza si sa fiu atenta.Nu stiu cum se intampla de fiecare data cand vreau sa raspund,intervine altcineva.Odata chiar am reusit,insa m-a blocat profa cu replica ei,vesnic prezenta:"Pai,exemplifica!Arunci asa un cuvant si te astepti sa inteleg?Da un exemplu concret!"...'Straight face again'Ies de la ora mai ametita decat am intrat si apuc spre casa.Nimic de mentionat.Dupa-masa insa ma duc sa iau o comanda de la un depozit de produse naturiste.M-au ametit si m-au trimis de la un birou la altul,iar eu,amabila,m-am dus..Si m-am tot dus!"Ba ca mai trebuie o chitanta.Ba ca n-am completat tot.Ba ca mai trebuie sa dau nuj ce bani".."Lord!I need Your help!"Zambesc,si tac.Le urez o zi buna dar nu le-o doresc cu adevarat.La final imi dau o tona de produse ingramadite in cea mai mica punga pe care au gasit-o si pe langa,o cutie cu toarta.Pe drumul spre statie simt cum efectiv mainile mi se lungesc..Uite-asa..pan'la genunchi!Pot sa-mi ating genunchiul!Ar trebui sa intru in "guiness book"-"Fata cu mainile cele mai lungi din lume"...si o poza cu mine si "sforile" mele.Ajung in statie si astep....si astept...trec 4 tramvaie cu nr.6 si nici unul cu nr.2...si astept.La al 5-lea ma decid sa merg in statia de autobuz...Traversez si merg 5 pasi.Intorc capul si in spatele meu tramvaiul cu nr.2...Oh,da..Mai bine nu se putea.Dau sa merg inapoi dar se face rosu la semafor.Am o tentativa de a trece dar ma aleg cu o stropeala,un claxon si o injuratura.Ah,v-am spus??:mai si ploua!Ma indrept cat de repede pot spre statia de autobuz si cand mai aveam cativa metri..buni..trece 30-u pe langa mine.Alerg,cu "sforile" balanganindu-se pe langa mine si cu o fata de ziceai ca am mancat nachos stricat si cand ajung in statie pleaca autobuzul.Nu ma mai pot abtine si suspin.."Eh,..daca alergai mai repede".Ma intorc si dau un "zambet"(daca se poate numi asa grimasa de pe fata mea) babutei cat un ghem din spatele meu."Ia cara matale plasa asta,bre!Sa te vad atunci alergand!"imi vine sa urlu dar ma multumesc sa zambesc..Atat.Si efortul mi-e rasplatit.Il vad.Ma urc si ochesc un loc la margine.Ma indrept val-vartej spre el si rasuflu cand il simt sub mine.Inchid ochii si incerc sa savurez momentul cand un glas ciudat de cunoascut ma intrerupe:"Don'shoara? te superi?"E "doamna" de azi-dimineata impreuna cu mirosul specific.Ma dau jos,o las sa-si ocupe locul de la geam si imi zambeste mieros.Nu cred ca ma recunoaste.Simt ca ma sufoc.Pantalonii mi-s stropiti,parul zbarlit si mainile de mutant imi atarna neputincioase pe langa corp.Aerul devine sufocant..Trag o privire spre dansa.Se uita fascinata pe geam cu gura larg deschisa si din cand in cand rasufla asa adanc de zici ca-si da duhul.Se uita o clipa la mine si eu in alta parte,dar la un moment dat,privirile ni se intalnesc:"Imi place sa stau la geam.Cand eram mica,mereu stateam in spatele tatalui meu in masina si imi spunea povestea fiecarui loc pe unde treceam.Stii?fiecare loc si fiecare persoana are o poveste..Unele sunt triste,altele vesele.Fiecare om e responsabil de fiecare zi pe care o traieste.El e responsabil pentru starea lui,el isi face ziua vesela si buna sau trista si intunecata.E alegerea noastra!"...Zambeste si se uita mai departe cu gura deschisa pe geam..Ochii mi se umezesc..Clipesc des si ma pregatesc sa cobor..Parca o simt cum ma urmareste cu privirea.Inainte sa plec,ma mai uit o data la ea.Zambeste larg..Acelasi zambet ca azi-dimineata.Numai ca de data asta ma face sa zambesc si pe mine.Ii soptesc grabita un "multumesc" si-mi dau seama ca e singurul cuvant sincer pe care l-am spus azi.Nu stiu de ce dar o sa-mi amintesc mereu de ea.Nu-i stiu povestea dar stiu ca in spatele oricarei aparente exista una...O poveste pe care ne-o scriem noi,pe care o putem schimba sau modifica,insa niciodata nu o vom putea sterge...Ce am facut ramane,ce nu am facut,am pierdut.Si cum ziua nu putea sa continue mai bine am primit urmatorul mesaj:"Lasa-ti visul sa zboare,chiar de ti-e aripa franta...nu uita:Domnul e Cel ce aduna cioburile viselor zdrobite si-ti faureste un alt vis, mai minunat decat tot ce ai visat vreodata...Dragostea Lui iti sopteste:"increde-te in Mine si te vei bucura"...Am sfarsit ziua ascultand muzica si plimbandu-ma prin ploaie.Aceeasi ploaia ca azi dimineata...Numai ca de data asta am lasat picurii sa-mi mangaie pielea si am zambit norilor intunecati..."Live simply,give more,expect less..-That's my story.What's yours?..."

Cess...:*

Ca si nou venita intr-un oras nou cu facultate noua,vecini noi,colegi noi si teluri noi,m-am descurcat destul de bine,zic eu..Desigur ca la inceput m-am ratacit incercand sa gasesc drumul spre casa,si nu stiam sa compostez un bilet.Am incurcat autobuzele si nu stiu cum am nimerit in facultatea de chimie(in loc de drept) pentru primul meu curs...dar am trecut de stadiul ala..Am cunoscut locuri noi,oameni noi..printre care si un zgaibar de copchil care a ajuns sa-mi fie foarte drag si de care voi scrie in continuare.
E o tipa de treaba...Imi place ca ma face sa zambesc mult..si sa rad..prea mult.Imi place ca-mi face patu' cand am ore de dimineata si e asaaaaa bine cand ma intorc obosita de la scoala si-l vad facut!Imi place ca are initiativa si e spontana.Imi place ca zambeste mult si ma asculta...Ne place sa iesim sambata seara la un 'shake'(shakeoholics) si sa ne plimbam pana nu mai putem de picioare.Ne place sa ne impartasim amintiri din copilariile noastre si sa radem de nazbatiile de odinioara('mama!lu E.ii curg lumanarile!!-priceless!)Ne place Declan Galbreith si Gaither Vocal Band...Cantam cu foc prin casa: eu in baie, ea la bucatarie si uneori falsam de ne ia cu rau dar cantam in continuare.Ne place sa ascultam Gabi Ilut 'Tu ma veghezi',in fiecare seara inainte de culcare si apoi eu spun: "noapte buna" si ea zice "pa!":))Imi place sa o sun dupa ore sau in timpul lor si sa o invit la o "plimbare', care de obicei se lungeste prea mult si se sfarseste cu o 'alergare' buna dupa ultimul autobuz...Imi plac 'sesiunile' noastre: stam cu capul in carti si ne chinuim sa invatam..Tragem cu privirea una la alta,iar cand ochii ni se intalnesc,ne uitam repede in carti..Stam ce stam apoi iar...Pana la urma una din noi trebuie sa intrebe:'Tie nu ti-e foame?',si mergem la bucatarie cu Tweety si Cri-kee si ne lungiiiiim la taclale pana tarziu,cand ne ducem fiecare in camerele noastre si facem o ultima tentativa de a invata.Ne lasam batute si seara se incheie cu un somn bun.Ne uitam uneori la filme triste,de familie,intrerupte de smiorcaielile noastre si cu pauze ca sa aducem hartie igienica atunci cand ramanem fara servetele...Asa e intre fete...Mergem la cumparaturi si ne exaltam de fiecare data cand una din noi isi achizitioneaza ceva nou.Imi place cand ne intelegem din priviri si nu-mi place cand pleaca in weekend-uri acasa...E colega mea de camera cu care impartasesc si bune si rele.Tin minte ca in prima seara cand am dormit cu ea in camera i-am zis:'Stii?..e prima noapte aici..ce ciudat!"...la care ea,somnoroasa si intorcandu-se pe o parte:"nu-i nimic,o sa mai urmeze inca pe atatea!'...dap..m-a incurajat enorm..;)Ne place sa discutam si sa ne ascultam..sa facem karaoke si sa ne tragem cu caruciorul in Kaufland.Ne place sa ne facem planuri si sa vorbim despre viitor...Ne place sa gatim impreuna si sa incercam tot felul de chestii noi(apropo:mersi ca m-ai invatat sa fac clatite).Ne place sa ne 'alintam',cu tot felul de nume(mushuu,woody,im*****o,copchil,zgaibaratoo!)E...ce mai ..e super de treaba.Are o voce superba si imi place ca e foarte prietenoasa.Te cucereste cu zambetul ei si cu fata de copil..si da sfaturi bune...aproape tot timpul:))Mai am 2 ani de stat cu ea..iar primul an inca nu s-a terminat..si sper sa mai dureze.Ma gandesc ca:daca in primul an cand de abia ne-am cunoscut,am avut un timp atat de fumos..d-apoi in urmatorii ani?Iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa trec peste multe momente in care eram impotmolita in tristete.M-a ridicat cu un zambet...Multumesc pentru ca mi-ai aratat ca, desi scoala nu-i asa cum mi-o imaginam eu,desi oamenii nu sunt toti prietenosi,desi am parte si de greu,desi nu toate planurile imi ies cum vreau,tu esti alaturi de mine...Multumesc pentru ca m-ai incurajat sa merg inainte.Multumesc ca ma accepti asa cum sunt(stiu ca uneori nu-i usor sa stai in camera cu mine)Multumesc ca ai incredere in mine si ca te uiti numai la 'partea buna' din mine.Multumesc ca ma suporti chiar si atunci cand stiu ca iti vine sa ma dai cu capu de toti peretii.Tu, in schimb,imi dai o imbratisare zdravana...Multumesc pentru biletelele pe care mi le lasi cand pleci la scoala..Esti o dulce!Stiu ca am trecut prin atatea impreuna,cu siguranta vom trece si de acum incolo...Acum simt ca ne cunoastem de o viata...si nu simtim ca au trecut doar 8 luni...WOW!8 luni departe de casa...hmm..multumesc Cess,nu stiu ce as fi facut fara tine!te iubesc BO***ON!!!:))

dupa ce vizionezi acest scurt mesaj, sper sa nu mai privesti viata asa cum o priveai inainte...

God's holding your hand....

Nu stiu ce simti pentru ca nu am trecut niciodata pe acolo...stiu ce e durerea dar nu cea pe care o simti tu acum..E altfel,e mai intepatoare.Privesc la cei din jurul tau care te incurajeaza si-ti spun ca totul va fi bine...Va fi, oare?Iti spun sa nu plangi,sa fii tare, va trece si asta...Eu ti-as spune:"Plangi!descarca toata amaraciunea,toate intrebarile si fustrarile din tine!da drumul lacrimilor sa curga in valuri pe chipul tau..Lasa toata ura si dezamagirile sa iasa..Elibereaza-te!Tu nu ai nevoie de sfaturi acum.Ai nevoie de un umar pe care sa plangi.Ai nevoie de un morman de servetele si un ceai cald.Elibereaza gandurile negre si goleste-ti sufletul de orice intrebare.Nu mai trai in trecut...Acum, ai nevoie de un nou inceput.Dupa ce ai lasat ca totul sa iasa,reumple golul cu speranta,zambet si nadejde...Pune dragoste si zambet pe chipul tau.Inceputul totdeauna e greu si de multe ori nu vei reusi singur..Insa daca privesti atent vei vedea ca nici nu esti singur...Lupta pentru ceea ce iubesti si vei vedea ca nici un vis nu este imposibil."Nu trebuie sa fugim de lupta,oricare ar fi ea...Dar numai atunci cand ne aruncam cu TOTUL in mana lui Dumnezeu, El poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi...De abia atunci cand ajungem la capatul puterilor noastre si ne aruncam in mana lui Dumnezeu in INTREGIME El poate sa faca cele mai mari lucrari ale Sale"...Deci,mergi cu fruntea sus,spre un nou inceput, chiar si atunci cand vezi ca totul in jurul tau se naruie...Prin ape adanci si prin hauri fara capat,Dumnezeu te sprijineste cu Insusi mana Sa.Toate lucrurile pe care le-am pierdut pe pamant,le vom regasi sus, in ceruri...Si nu uita: Dumnezeu te tine de mana...mereu.

inca una cu ingerashu'...

Mor de nerabdare sa te vad din nou...Cand iti aud vocea la telefon,ma amuz mereu cand incurci cuvintele,dar ca un veritabil membru al familiei, nu dai inapoi si cand ma bufneste rasul din cauza cuvintelor incalcite ma opresti brusc:"Bibi,nu 'ade eu vobec da?..."Si incerc sa ma abtin,tinandu-mi mana la gura sau muscandu-mi buzele, ca tu sa-ti continui "micul discurs"pe care l-am auzit de atatea ori:"Eci' a Iasi?..da?..fetili ci faci?..da?...vii a' mini??Cand vii a mini?bicu ii bine, bica a seviciu..eu bine..."...tac, incercand sa-mi imprim vocea ta de ingeras scump in minte si o adapostesc bine, bine in amalgamul de memorii dulci cu tine.Cand mi-e dor de tine,deschid incet usa camerei amintirilor,ma asez confortabil si "vizionez" toate momentele unice,speciale si de nerecuperat.Prima privire,primul zambet, primul cuvant...Primul pas,prima cazatura..te-am ridicat gingas ca pe un ghiocel subred si nesigur.Tinandu-te de mine mi-ai zambit si ti-ai continuat "exploatarea" in jurul camerei.Imi amintesc ca nu puteai sa imi pronunti numele.Mi l-am prescurtat,pronuntand tare si clar:Re-bi!"Si tu, dand din cap spuneai mai inversunat,tinandu-te strans de gatul Adinei:"BI-BI!"Uneori te privesc cum iti croiesti drum printre toti oamenii astia "mari",sa prinzi un loc intre Mimi si Bogdan,la o reuniune de familie si nu ma pot abtine sa nu zambesc.Esti asa mic si totusi reusesti sa aduci atata bucurie in inimile noastre...Imi place cand,atunci cand sunt suparata, ma intrebi sfios:"Bibi....esti supaata pentu' mini?"si nu te lasi pana nu ma vezi zambind.Imi place sa-ti fac "mai, mai" pe spate ca sa adormi si dimineata cand ma trezesc cu picioarele tale pe pieptul meu si cu plapuma peste cap, imi spui zambitor:"Buiatza' Bibi!"Imi place cand il intrebi pe bicu,dupa ce ai facut o traznaie:Bicuie'...esti supaata pentu mini?'..cum sa te mai abtii??..Ai adus o raza de soare in familiile noastre,un curcubeu aprins in mii si mii de culori.Imi place sa te privesc rugandu-te.Ca o mica statueta de marmura la marginea patului,ingenunchiat si cu manutele tale dolofane impreunate, repeti dupa Bicu,scarpinandu-te din cand in cand la nas sau mai tragand cu ochiul..Si mai sunt si momentele cand esti mofturos ca de altfel orice copil, si cand imi vine sa fug de tine sau sa te cert...ma privesti cu ochii aia mari si cand dai de cateva ori din gene...cine se mai gandeste la mustrare?..Imi place cand o imiti pe Bica sau pe Bicu si ador rasul tau zglobiu...Daca ar fi sa regret ceva..ar fi ca nu am stat mai mult cu tine...si nu te-am pretuit cum trebuie...Insa te iubesc si vei fi in continuare micul meu ingeras...Te pupa BIBI...

one day...

Imi vine sa sar,sa plang si sa rad...fericire pura in carapacea acestui trup pamantesc...nu ma poate tine departe, nu ma poate opri...sunt doar un suflet zglobiu,cristalin si etern prins pentru putina vreme in "coaja subtire ca de ou" al trupului meu...intr-o zi...am sa ma eliberez...Intr-o zi voi fi libera.Voi alerga printre norii de catifea,pe aripile vantului jucaus,printre curcubee si miresme dulci.Impletindu-ma in atemporalitate,in neant, in destin...Simt rafalele line mangaindu-mi pielea, aud simfonii ingeresti cantand...Vise,idei,dorinte..pace incandescenta.Zambet etern...Strazi de aur,lumina calda si pace...mai presus de orice..pace...indescriptibil...

not because of what I am....

imi spun mereu ca fiecare zi imi da cate o lectie..azi m-am uitat pe geam si am vazut-o din nou ...era de mana cu tatal ei.Mergea greu dar era toata un zambet...Sporovaia cu voiosie si radea cu taticul ei in drum spre scoala.O vad aproape in fiecare zi si de fiecare data cand ma uit la ea,nu pot sa nu ma gandesc:"ce binecuvantata sunt"...Fetita are o deficienta la picioare,ceea ce ii ingreuneaza mersul si de alergat nu stiu daca poate.Incerc sa-mi imaginez viata ei de pana acum,insa stiu ca niciodata nu voi putea intelege cum e sa fii asa.Sa ai nevoie de ajutorul cuiva chiar si la cea mai mica problema...Pe parcursul timpului am avut ocazia de mai multe ori sa intalnesc oameni cu deficiente,mergand cu mama prin fel de fel de camine de copii si centre.Uneori ma speriam de ei,nefiind obisnuita cu astfel de "vizite"...Insa nu mi-a trebuit mult sa reazlizez ca sunt tot oameni si ca ei,ca si noi, au nevoie de dragoste, de un zambet, de o imbratisare.Cea mai mare satisfacere pe care o am este sa pot ajuta pe cei din jur.Bucuria si multumirea pe care o vad in ochii unui copil face mai mult decat o mie de cuvinte.Asta ma face sa zambesc mereu si sa dau o mana de ajutor.Asta ma face sa vin in fiecare zi inaintea lui Dumnezeu cu recunostinta si multumire pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am.Ma face sa ingenunchezi in fiecare dimineata si cu adanca reverenta sa-I multumesc Creatorului meu pentru ca sunt sanatoasa.Te-ai trezit in dimineata asta si inca esti pe picioarele tale?...Esti cu adevarat binecuvantat...Traieste-ti viata!

departe, si totusi langa mine...

Mi-am intors privirea fara sa raspund la salutul tau.Ochii imi erau inlacrimati si nu vroiam sa vezi pentru ca promisesem ca nu voi plange.Dar stiu ca si tu ai lasat teama,ingrijorarile si dorul sa iasa prin lacrimi dupa ce ai fost la o distanta sigura.Dar apoi ti-ai spus,stergandu-ti lacrimile:"Doar no-i fi prima!"Pentru ca asa esti tu:puternica si tare,increzatoare si totusi sensibila...Si au urmat zile de plictiseala si dor..Tin minte si acum timpul petrecut in fata ceasului verde de pe hol numarand in nestiinta secundele,minutele si orele.Ma trezeam intrebandu-ma ce faci, unde esti sau cu cine.....Insa m-am obisnuit...Plecarea ma face acum sa te pretuiesc mai mult si,uneori cand ma uitam la tine ma gandeam ce binecuvantata sunt ca am o sora ca tine.Am incercat sa mi te intiparesc cat mai bine pe retina ochilor si pe coala inimii mele.Fiecare gest,fiecare zambet,fiecare sclipire a ochilor...Imi amintesc zambetul tau si zambesc si eu..Imi amintesc cu duiosie de discutiile noastre, de noptile in care radeam pe infundate si mama ne trimitea mesaje din camera alaturata spunandu-ne sa ne culcam.Si atunci radeam si mai tare dar cu fetele in perne..Imi place cand adormim cu muzica("cu Tine eu privesc doar inainte/orice val de ar veni/eu stiu ca esti aici/cand fiinta-mi este-nfranta si nu mai pot spera/cu Mana Ta de Tata imi mangai inima").Imi amintesc de timpul petrecut la cabana...hahaha..ce timpuri..mi-e dor..Inconjurate de natura,stateam ore intregi pe spate cu ochii catre neantul inca neatins al cerului,visand si lasand firele fragede de iarba sa ne mangaie fata si mainile...De timpul cand ieseam cu "grupul",la o plimbare si era totul asa de placut,inconjurate de prieteni si de voie buna...!Imi place cand ne propunem o zi de "shopping" si cand ne intoarcem acasa doar cu o bluzita turcoaz si un maiou alb...Obosite dar fericite.Imi place cand facem pe "gospodinele",trebaluind prin bucatarie,trantind dulapuri si gustand din mancare.Imi place cand ma ajuti sa-mi asez parul si cand imi spui ca nu-mi sta bine o haina.Pentru ca numai o sora m-ar intreba:"Ai vazut cum iti sta la spate?"...Esti sincera si dreapta.Imi place cand vin acasa si sari pe bagajul meu,curioasa si entuziasmata ca un copilas sa vezi ce ti-am adus...Imi place cand servim amandoua la Apollo si cand cantam in pauzele dintre cursuri sau dupa.Imi place sa vin la tine la serviciu,sa te astept sa termini si apoi sa mergem acasa discutand aprins despre orice.Imi place cand ma impulsionezi sa realizez ceva.Esti un exemplu de putere si incredere pentru mine.Impartind aceeasi camera cu tine pentru..cat?..4 ani?..m-a invatat multe..In primul rand sa fac curatenie(si te iubesc chiar si cand,obosita vii de la serviciu si iti arunci hainele peste tot dupa ce ,eu am terminat curatenia).In al doilea rand:sa-mi tin lucrurile in "partea mea" de camera.Sa nu las placa in priza.Sa nu deschid becul dupa ce ai adormit.Sa nu uit sa trag draperiile cand e lumina aprinsa in camera:))Sa te respect.Nici nu stii cat m-au ajutat lucrurile astea "banale" acum...Imi place sa te ascult,vorbind cu entuziasm copilaresc, de multe ori dorind sa fiu langa tine,noi doua surori,prietene.Ma gandesc la cate lucruri ne leaga si prin cate am trecut impreuna,ca familie,ca surori.Te pretuiesc si imi spun in fiecare zi ce bine e sa am o sora ca tine!M-ai invatat sa nu dau inapoi si mi-ai aratat ca, daca iti doresti ceva din inima ,se poate!Imi aduc aminte cu dor de ochii tai mari si zambesc...Vezi?..chiar si departe una de cealalta,ma influentezi..Pentru ca asa sunt surorile..Sunt mandra cu o asa surioara si iti doresc din inima tot ce e mai bun.Mi-ai marcat viata intr-un mod unic si frumos,umpland-o de veselie si invatatura.Amintiri hazlii,amintiri triste,amintiri placute.Timpul trece,noi crestem,ne maturizam, lucrurile se schimba, noi tot surori ramanem.Fie ca Tata sa te binecuvinteze cu cele mai alese binecuvantari si fie ca sa pot fi si eu acolo langa tine,asa cum, mereu,ai fost langa mine.Te iubesc!

P.S.cum e sa dormi singura in camera???..:))

fiecare zi e ziua mamei...

Azi e 8 Martie:ziua mamei..Mama mea.Imi iau un timp indelungat din timpul meu si retraiesc amintirile atator ani trecuti.Nu stiu ce ai simtit cand m-ai luat prima data in brate, mamico,dar stiu ca in mainile tale am simtit pentru prima data ce e dragostea.Acele maini care m-au mangaiat atunci cand aveam nevoie de o mangaiere,acele maini care m-au imbratisat cand plangeam.Acele maini care m-au mustrat cand am calcat gresit si datorita carora am ajuns unde sunt astazi..Nu cred ca voi putea vreodata sa iti rasplatesc tot efortul,toata munca si toate noptile petrecute in genunchi,in rugaciune pentru mine.Lacrimile tale sunt adevarate diamante,iar sfaturile si starile noastre de vorba,pretuiesc mai mult decat aurul.Ai dat dovada de cea mai mare rabdare,intelepciune si dragoste sa ma cresti,si nu mai tu stii toate rugaciunile tarzii spuse la capataiul meu.Astazi, mamico,vreau sa iti spun ca te iubesc din inima.Vei ramane mereu in inima mea ca persoana cea mai draga pe care Dumnezeu a putut sa mi-o dea.Esti unica,mama!Nu te-as da pentru nimic in lume...Vreau sa-ti multumesc pentru intelegerea ta si pentru ca ai avut rabdare cu mine.Iti multumesc ca ma iubesti asa cum sunt.Iti multumesc ca ai renuntat de multe ori la tine si te-ai ingrijit de nevoile mele.Iti multumesc ca m-ai corectat atunci cand am gresit,in felul in care numai o mama adevarata poate.Iti multumesc ca esti mai mult decat mama,esti prietena mea cea mai bune,esti mentorul si persoana cu care pot vorbi orice,oricand...Iti multumesc ca nu ai dat inapoi niciodata.Astazi, mai mult ca oricand vreau sa imi cer iertare pentru toata suferinta pe care ti-am pricinuit-o.Copil fiind,am gresit de multe ori si te-am facut sa suferi.Iarta-ma ca nu te-am inteles uneori si am cautat mai mult la binele meu.Iarta-ma ca nu mi-am facut timp si pentru tine.M-ai invatat ce inseamna sa rabzi si sa taci.M-ai invatat dragostea si asteptarea.M-ai invatat ce inseamna sa fii puternica.Lucruri nepretuite,principii care azi, imi coordoneaza viata.Esti tiparul meu de frumusete,intelepciune si dragoste.Esti o fantana nesecata de bunatate si rabdare.In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu pentru tine si familia minuntata cu care m-a binecuvantat si nu trece nici o zi fara sa ma gandesc la tine.Astazi,adun diamant cu diamant,toate lacrimile,clipele fericite,amintirile,discutiile,sfaturile si invataturile si le asez langa inima mea.Sunt dovada vie a ceea ce inseamna sa fii mama.Te pretuiesc si te iubesc.Iti doresc toata fericirea de pe pamant,desi nu poate fi comparata cu cea viitoare.Iti doresc pace si binecuvantari si mai presus de orice doresc sa fim impreuna si dincolo.Nu-ti spun "la multi ani",pentru ca stiu ca nu asta e dorinta ta,ci iti doresc ca,atat timp cat vom mai fi aici,pe pamant sa fim exemple vii si graitoare pentru cei din jurul nostru.Pentru ca asta m-ai invatat.Vreau sa stii ca in fiecare zi e ziua ta iar urarile nu sunt doar pentru azi.Meriti tot ce e mai bun.Dumnezeu sa te binecuvinteze,mamico!

spread you wings,I'll walk by you...

M-am trezit in dimineata asta si m-am uitat pe geam...desi cerul era acoperit de nori, am stiut ca esti acolo.Ca intotdeauna.Tu ma cunosti mai bine ca oricine.Stii gandurile, simtirile,sentimentele pe care, cu usurinta le pot ascunde fata de oameni dar nu si de Tine.Tu privesti mai adanc decat ei, Tu privesti in inima mea.Tu vezi ca,uneori cand zambesc inima imi plange si ca atunci cand sunt inconjurata de prieteni, as vrea sa fiu singura.Si Tu ma intelegi.Tu nu intrebi de ce.Tu cunoasti.Tu stii cat de slaba sunt eu de fapt si realizez si eu acest lucru,pentru ca Tata, fara Tine sunt nimic.Am incercat de multe ori sa fug de Fata Ta, ca Iona altadata,dar am realizat ca, de fiecare data cand fac un pas departe de Tine, Tu faci doi catre mine.Si nicioadata nu ma lasi.Am alunecat de multe ori,si am privit cum unii au trecut pe langa mine fara sa se opreasca.Dar Tu Te-ai oprit.Mi-ai legat ranile,m-ai ridicat si mi-ai spus ca totul va fi bine.Nu Te-ai uitat la starea mea,nu Te-ai uitat la toata rautatea,ura,si pacatul ce era in mine.Tu ai vazut doar ce era bun.Ai cautat adanc si l-ai scos afara, la lumina.Si m-ai incurajat.Mi-ai spus ca am nevoie doar de credinta.Si mi-ai spus ca si eu pot merge pe apa..pentru ca Tu ma porti pe bratul Tau.Mi-ai promis ca nu ma vei parasi,si ,pana in ziua de azi, Tu tot langa mine esti.Mergi in fiecare zi inaintea mea,Te lupti pentru mine si castigi mereu.Si nu-mi dai drumul la mana cand cad.Ma mustri bland,ca un tata pe fiica lui iar apoi imi spui ca ma iubesti.In fiecare zi.Si mi-e deajuns....pentru ca a fi iubit, pretuieste mai mult decat argintul si aurul...(prov.22:1a)

from heart to heart...

ti-am promis ca am sa scriu..si am stat 1 saptamana framanatandu-ma, cu gandurile venind si plecand fara sa pot prinde macar unul...atatea amintiri, atatea soapte.Habar n-am cand ne-am intalnit pentru prima oara.Important e ca inca si azi mi-ai ramas in suflet.Nu mai tin minte prima conversatie, dar stiu miile de conversatii care au urmat dupa aceea.Nu mai stiu primul zambet sau prima impresie.Dar stiu ca azi, cand te vad esti aceeasi si, mai important, esti langa mine...Nu mai retin cand mi-ai dat prima scrisoare dar stiu ca si azi tin langa inima teancul tot mai crescand al corespondentelor...Inima imi tresare de fiecare data cand vad numarul tau pe ecranul telefonului si ma asez cat mai confortabil pentru convorbirea ce urmeaza, stiind ca vom depana amintiri si vom vorbi pana , ori ramanem fara minute ori ni se descarca telefonul.Si niciodata nu ne plictisim.Verific cu infrigurare casuta postala si de fiecare data cand o gasesc goala,incerc sa ma incurajez spunandu-mi ca si maine este o zi.Si astept.Pentru ca stiu cum e sa fii studenta si sa ai o prietena la distanta.Si nu orice fel de prietena...Esti o fiinta speciala , ally..Nu trece o zi fara sa-I multumesc lui Dumnezeu ca te-a creat si te-a asezat aici langa mine.Cred ca intr-o zi El s-a uitat pe pamant si m-a vazut...asa singura si timida...Si apoi S-a uitat la multimea de copii si S-a gandit:"Pe cine as putea sa pun langa ea?"Si te-a vazut pe tine....Perfect!Mie imi lipsea un dinte, tie iti lipsea o prietena...Si asta a fost...El a stiut dinainte ce imi trebuia..si nu cred ca a gasit pe cineva mai bun, ca tine.Pentru ca, daca ar fi fost cineva, mi l-ar fi aratat.Am invatat multe una de la cealalta...Tu sa taci si sa asculti, eu sa vorbesc si sa ma deschid.Tu sa ma faci sa zambesc si eu sa fiu acolo langa tine cand plangi.Am invatat ca, desi toti spun ca suntem atat de diferite,noi suntem la fel.Si am invatat ca numai Dumnezeu poate aduce impreuna doua suflete cu ganduri, idei, aspiratii propii.Si ca diferentele nu conteaza.Am invatat ca, desi uneori nu auzim cu zilele una de cealalta, nu inseamna ca nu ne gandim la noi.Si am invatat ca, atunci cand cred ca eu am o problema maaaaare, si imi vine sa urlu si sa imi descarc toata povara pe umerii altora,tu esti acolo.Astepti.Si asculti.Atat imi trebuie.Si am invatat ca distanta nu conteaza si nici facturile la telefon.Si nici culoarea si nici facultatea.Nici gusturile sau preferintele.Pentru ca adevaratele prietene au ceva special.E dragostea neconditionata.Si am invatat ca,pe genunchi,la o distanta de 126 km, suntem totusi una langa cealalta.Pentru ca avem acelasi Tata.Si El e cel ce ne tine impreuna prin toata aceasta alergare continua.M-ai invatat multe dar mai important e ca am invatat ce inseamna prietenia.E acel lucru izvorat din incredere,iubire,daruire.Un sentiment de siguranta si plinatate, ca undeva, acolo e cineva ce se gandeste la tine, ii pasa de tine, te poarta in rugaciune.Si nu conteaza la ce ora din noapte si zi suni,nu conteaza ce fel de problema e.Stii ca va fi acolo,cu ochii cat cepele de somn,infofolita in capotul de noapte, dar ascultandu-te.Si dupa ce termini, nu incepe sa toarne sfaturi ci te imbratiseaza..E ceea ce te face sa te trezesti de dimineata,si cu tot somnul pe care-l ai sa incepi sa scrii un mesaj izvorat din inima si din frumusetea sentimentelor, stiind ca ii va aduce un zambet pe fata pentru toata ziua.E ceea ce iti da impuls sa treci peste toate.E ceea ce te asigura ca inca mai exista bine pe lumea asta.E renuntare,e rabdare...Fericire pura si rasete zglobii.Plimbari prin parc cu picioarele inghetate, nasurile rosii dar inimile calde.Impartasiri haioase, rugaciuni fierbinti.Lacrimi...dar de fiecare data cineva acolo pregatit sa le stearga si sa redea lumina si zambetul.Sincer, mi-ar trebui mult timp si spatiu pentru toata descrierea,pentru toate amintirile.Promit ca am sa le scriu...pe inima mea,incrustate adanc astfel ca nimeni nu le va putea sterge.Pentru acum,insa iti doresc sa zambesti mereu si sa fii fericita;te iubesc mult si insemni enorm pentru mine.Te port in inima si in rugaciuni;sa iti amintesti cu drag de clipele petrecute impreuna.Pentru ca eu stiu sigur ca asta am sa fac.Si am siguranta ca,daca nu ne mai vedem aici...ne intalnim acolo.Acasa...Si sa nu uiti: cine ajunge prima, pastreaza loc pentru cealalta...

Bunul meu Tata,

Iti multumesc asa de mult pentru lucrurile minunate din viata mea, pentru binecuvantarea de a putea veni inaintea Ta cu inima mea;prietenia si protectia Ta pentru mine inseamna mai mult decat as putea vreodata sa exprim in cuvinte...Viata mea intreaga este in mana Ta si cu adevarat sunt binecuvantata.Am si parte de nori dar stiu ca ei nu vin din inima Ta ci din lumea asta imperfecta si neincapatoare pentru aripi...de asta ma vrei cu gelozie pentru Tine, in siguranta, pentru totdeauna in bratele Tale, in prezenta Ta!Tata, imi doresc Cerul!...imi doresc acea clipa cand voi lasa in urma totul si nu voi mai avea inima goala, visez la clipa in care nu voi mai cadea, in care nu voi mai esua, in care tot ce e acum uman in mine, vapieri...Stiu ca despartita de Tine nu pot face nimic, ca oriunde as fi pe pamantul acesta la capatul sau la sfarsitul lui, oricat de multe vise as avea, eu nu pot face nici un pas fara Tine..fara Tine viu in mine!Daca pot sa zambesc, daca pot sa iubesc, daca pot sa ma bucur si sa-mi rada inima in mine de fericire este pentru ca Tu esti in viata mea.
Am invatat ca atunci cand iti doresti foarte mult ceva, nu il primesti daca nu ceri cu credinta...am invatat ca numai daruind iubire,zambet,voie buna, poti primi inapoi..am invatat ca indelunga rabdare aduce mari binecuvantari.Am invatat ca Dumnezeu ne iubeste atat de mult incat nu poate inchipui o iubire infinita ca a Lui.Am invatat ca atunci cand toti cei din jur te parasesc, Domnul te primeste si El RAMANE cu tine!Am invatat ca oricat de grea iti este problema, altcineva in lume are probleme mai mari si mai grave decat ale tale.Am invatat ca iertarea este un dar nepretuit pe care multi il spun dar putini il practica.;am invatat ca oricat de mult incerci sa multumesti pe cineva la un moment dat tot faci ceva ce nu e potrivit si esuezi...dar am invatat ca Domnul te ridica si te ajuta sa mergi mai departe...iti da o nadejde, o speranta...am invatat ca visele chiar se pot implini daca crezi cu tarie ca se pot implini....am invatat atatea si totusi uneori simt ca ma prabusesc, dar Domnul Isus m-a invatat cel mai important lucru:sa privesc intotdeauna catre Cer, pentru ca este Unul care va fi mereu acolo pentru mine..Iti multumesc Tata!

love is God and God is love

nemarginire.....

Ma uit la cerul instelat.Ca de cele mai multe ori sclipirea stelelor ma amuteste.Nu gasesc nici un cuvant sa descriu frumusetea cerului noaptea.Si cred ca ar fi de prisos.Doar cei care au privit puzderia de luminite, intr-o seara de vara calda sau iarna,cand aburul respiratiei se transforma in norisori pe cerul intunecat pot sti despre ce vorbesc.Am citit ca ochiul uman distinge pana la 6000 de stele dar cu un telescop sau radiotelescop se pot distinge pana la sute de mii de galaxii.Si chiar daca noi le percepem de pe pamant ca niste punctulete stralucitoare, unele sunt asa de mari incat ar putea fi pozitionate in locul soarelui (cea mai mare stea).Cele mai mici stele se numesc "pitice albe" si sunt de marimea planetei noastre..."pitice" intr-adevar nu?...În 1997, astronomii de la Universitatea Astronomică din California au descoperit cea mai mare şi mai strălucitoare stea din univers (de până acum), numită steaua "Pistol". Ea se află în zona centrală a galaxiei noastre, şi s-ar vedea şi cu ochiul liber, dacă n-ar fi acoperită de către nebuloasa cu acelaşi nume. Distanţa dintre Pământ şi steaua Pistol este de aprox. 25.000 ani-lumină. Se mai apreciază că nebuloasa Pistol, care este formată dintr-o aglomerare enormă de stele, ar avea un diametru de aprox. 4 ani-lumina...uimitor!Si apoi mai e Sirius A,Proxima Centauri si Betelgeuse, prima fiind de 10 mil de ori mai stralucitoare decat soarele, a doua cea mai stralucitoare de pe cer...Si cand ma gandesc ca toate aceste lucruri au fost facute in doar 6 zile...Atatea miliarde si miliarde de stele, galaxii si planete, proiectate si create de Mana unui Singur Creator...Privesc cerul si incerc sa patrund dincolo de imensitate spre infinit...si ma chinui dar nu pot...insa stiu ca acolo undeva, departe de curiozitatile omenesti esti Tu...mereu ma veghezi si esti cu mine.Stii cand stau jos si cand umblu si imi cunosti fiecare gand in parte..Nici un fir de par nu-mi cade fara sa stii Tu...si ca de fiecare data ma uimesti cu bunatatea si credinciosia,ingeniozitatea si unicitatea Ta..Si parca nu-mi vine sa cred ca ai ales sa privesti la mine, Tu din inaltul cerului...Nu stiu ce ai vazut la mine si nu stiu de ce ma iubesti asa de mult, dar iti sunt recunoascatoare si te iubesc mult.In fata Ta nu sunt decat un abur trecator, praful de pe drum,un puncticel minuscul cu o viata mai subtire decat un fir de par.Si totusi ma iubesti...Privind la minunile mainilor Tale ce poarta insemnul iubirii neconditionate, nu pot decat sa ma intorc catre Tine cu lauda si multumire..Cu adanca recunoastinta ma aplec inaintea Ta,Dumnezeu,Tata si Cel Mai Bun Prieten...

a special gift...

Clipele petrecute cu tine imi vor ramane mereu in suflet...mintea poate uita..Amintirile sufletului insa sunt vesnice...Te-am intalnit prima oara in acea zi de 15 septembrie...Stateam stingherita intr-un colt uitandu-ma la acea multime galagioasa.Parca toti aveau pe cineva numai eu nu.Am incercat sa incropesc o conversatie insa ultimele cuvinte mi-au pierit in vant,tintuita fiind apoi de privirea rece a acelei fete..."Cum spuneai ca te cheama?"..."aaa..Rebeca",am baiguit.."Hmm, fain nume".Si asta a fost tot.M-am uitat dupa cineva, ochii plimbandu-se lacom peste marea de capete insa nu am gasit nimic...Pustiu..Insa atunci mi-ai zambit tu si m-ai intrebat ce fac..Si pentru prima oara am simitit ca tie chiar iti pasa..."Bine", a fost raspunsul meu...Un zambet, un raspuns,... urmate de cei mai frumosi patru ani de liceu...In timp ce scriu, ba rad ba mi se incetoseaza privirea, parca traind din nou toate acele clipe..,,,Doamne!ce de-a amintiri!cred ca as putea scrie un roman..pe bune!..Si din toate astea imi aduk cel mai bine aminte de rasul nostru...Nu aveam nevoie de motive,nicioadata;iar cand toti erau seriosi, noi doua radeam pe sub banca..veselie...si era ASA de greu sa le explicam profilor care mai intotdeauna intrerupeau orele pentru noi, de ce radem...Ei nu inteleg.E ceva unic,frumos,revitalizant(ca un showergel) proaspat si dulce..e vesnic.Sper sa fie intotdeauna asa...Iti doresc sa razi:sa razi pe infundate, sa razi in hohote, acel ras care te trimite la pamant in lacrimi...Sa chicotim tampla langa tampla..Rasul impartasit in intunericul unei sali.Rasul care incununeaza un succes care vine din bucurie.Rasul plin de bunatate, rasul care iese afara si-i strange pe celalti in jur...si nu conteaza cine ne priveste...Privesc in urma la clipele fericite petrecute alaturi de tine..si nu regret nimic..

Memories

Timpul nu sta in loc...trece precum un abur si dispare repede lasand in urma doar amintiri, clipe fericite sau lacrimi.Fa-ti timp sa iubesti si sa te lasi iubit.Fa-ti timp sa zambesti si sa imbratisezi.Fa-ti timp sa stai de vorba cu tine insuti si cu Dumnezeu - El e sursa puterii.Fa-ti timp sa te rogi si sa meditezi.Mergi in natura, fa-ti noi prieteni,comunica si ajuta.Lumea poate deveni un loc mai bun doar pentru ca tu, intr-o zi ai facut aceste lucruri...Imprastie din dragostea ta si celorlalti si nu ezita sa faci un bine...Amintirea placuta a faptelor tale vor ramane in sufletul celor din jurul tau.Pentru ca in final, amintirile raman...

Spirit de copil in vacanta(after-sesiune)

Mirosul placut de placintute calde imi gadila usor narile...intredeschid ochii si privesc in jurul meu...Perdelele de un alb imaculat stralucesc mangaiate usor de razele soarelui."E deja dimineata", ma gandesc si casc cu pofta..Ma invart pe partea cealalta si-mi continui calatoria vizuala prin toata camera.Ma uit la lucrurile atat de familiale si atat de cunoscute ce troneaza la locul lor, impunatoare si totusi atat de simple..'Hmmm..mereu am apreciat gusturile mamei".Ma tot rotesc si stau in dubii daca sa mai dorm sau sa ma trezesc.E asa de bine!Pasarile si-au inceput de multisor trilurile anuntand o zi insorita in ciuda zapezii.Dau sa ma ridic insa inainte de a putea schita vreun gest, un mot de par ravasit si blond se ridica de la marginea patului.Stau nemiscatata.Ciuful se ridica incet si doi ochi rotunzi si negri, strajuiti de gene lungi isi fac aparitia.Ascensiunea continua dezvaluind un nasuc mic, doi obraji rumeni si mai apoi o gurita ce se deschide larg intr-un zambet ce-i acopera toata fata.Ma uit la el.El se uita la mine.Un zambet imi incolteste in coltul gurii dar ma abtin.Zambeste in continuare nestingherit si toata fata i se lumineaza.Imi strang buzele ca sa ascund zambetul gata gata sa erupa...Si deodata,explodeaza asemenea unor artificii colorate, pline de fericire si veselie pura:"Bu'iatza Bibi!!!Hai tejeste!"Gheata e sparta.Radem amandoi cu pofta iar toata casa rasuna ca un clopot.Acasa...
Sesiunea a trecut, parca prea repede...Am invatat si mi-am dat silinta iar de fiecare data cand lenea imi dadea tarcoale ma gandeam:"Hai mai!Is doua saptamani, atata!"Si incepeam sa inghit materiile de la constitutional si teoria generala a dreptului.Si dupa catva timp a inceput sa-mi placa..Ca sa vezi!Exact cand s-a termiant sesiunea.."Eh!Nu-i bai!mai e o sesiune de mariri".Gandul ca-mi voi petrece urmatoarele 2 saptamani acasa parca imi dadea aripi.Sa ma fi vazut cum invatam!pheuu!60 de pagini la constitutional!O nimica toata!Nu mai pun in calcul si celelalte 120...
Acum ma relaxez si eu..Asa..ca dupa sesiune.Dorm pana mai tarziu..si e asa bine cand ai mereu paine in casa...!Ma rasfat ca un copil cand mama imi zambeste de deasupra cestei aburinde de ceai si in timpul mesei printre, inghitituri le povestesc despre scoala.Si cum toti avem in noi o latura de copil care iese din cand in cand afara, dupa-masa fac o vizita bibliotecii tatei, si stau 20 minute sa caut o carte..iar dupa ce o gasesc,ma chinui sa ajung la ea(ma enervez si ma zbat,caci se afla pe ultimu' raft - ca de obicei!), deschid la prima pagina, citesc printre randuri si aleg alta de-a lui Jules Verne care troneaza pe raftul din fata mea.Fara nervi.Fara sa-mi dau prea mult silinta.Tare-mi plac cartile lui!Ma uit prin camera si tintesc spre fotoilul moale si pufos.Incerc sa ma tin cat mai departe de jucariile zgomotoase imprastiate peste tot si, dupa cateva sarituri, frane si bufnituri, ma cufund in fotoliu...Bine-meritat premiu!Deschid cartea si dupa vreo 10 minute ma imbarc pe vasul-goeleta a capitanului Zo si plec spre Egipt in cautarea lui Kamlik-Pasa.

Pentru ca esti unica...

Esti iubita..
Fie ca iertarea sa-ti inunde viata iar lacrimile sa ti se transforme toate in stele sclipitoare;ranile tale isi pot gasi vindecarea, fii libera...pe deplin libera, stralucitoare si plina de bucurie..Si fiindca esti iubita de Dumnezeu, indrazneste! Exista speranta si in valea umbrelor..
Nu pierde viziunea din inima in invalmaseala imprejurarilor adesea tulburi.Te du in pace si fii multumitoare!Iubeste fiindca esti binecuvantata...aleasa spre binecuvantare!Dumnezeu te iubeste, ti-a vazut singuratatea si ti-a cercetat adancurile, culmile si genunile- nici o clipa nu a lipsit de langa tine.Iti este daruita vindecare spre a le fi altora binecuvantare..Esti iubita de Dumnezeu si-ti este ingaduita bineuvantarea...
Ai valoare in ochii unui Dumnezeu Atotputernic si Creator...Esti al Lui pe vecie si nimic nu te va smulge de langa El...Esti copilul Lui, fiica Lui,esti unica,frumoasa si nicaieri in alta lume nu exista inca una ca tine...Esti o printesa a cerului...

3rd World...Is a World...

Stau in fata calculatorului cu mainile suspendate deasupra tastaturii...Ca niciodata nu stiu de unde sa incep...Incercand sa prind o farama de inspiratie, sorb zgomotos din compotul de zarzare de la mama...Privesc pe geam si ochii mi se opresc asupra unui copilas...Cred ca are vreo 3-4 anisori...Se joaca voios in zapada ,apoi se urca pe saniuta si rade zglobiu cand tatal il trage cu viteza...Mama ii supravegheaza pe amandoi de la mica distanta...Zambesc si ascult in continuare muzica..."Lord, thou I walk through the valley of the shadow of death, I'm not scared 'cause You're holding my breath,I only fear that I don't have enough time left to tell the world that there's no time left"...Si gandurile imi fug departe.Toti acei copii fara mama si tata, fara un acoperis deasupra capului sau o masa decenta.Ce sa mai vorbesc de un somn linistit...Copiii din lumea a treia.Copii care nu stiu ce e aia o saltea moale sau imbratisarea unui parinte.Copii care nu au altceva de joaca decat pietre si bete de pe drum si care merg zilnic kilometri intregi pentru o gura de apa.Daca se poate numi apa!Copii care nu mai stiu ce e zambetul si bucuria; care nu stiu ce e dragostea sau un simplu cadou.
In minte imi vin acum toti copiii din lumea in care traiesc eu...O cu totul alta lume in care painea e mereu pe masa si veselia e continua.Ne zambim si ne facem cadouri si totul merge cat se poate de bine...Dorinte implinite si caldura familiei.Dragoste, pace, bucurie.Intr-o astfel de lume gandurile ne devin egoiste, ni se indreapta numai spre noi si nevoile noastre.Si pentru noi nu exista alta lume decat aceasta."Lumea a treia??hmmm..parca am auzit ceva.Saracii de ei!"Si noi ne traim viata nestiind ca la fiecare 60 de secunde mor pana la 20 de copii din lumea a treia.
Si v-ati intreba:"unde este Dumnezeu in toate astea?"...E aici si acolo.E prezent langa toti copii lumii prin rugaciunile noastre...Suntem binecuvantati..dar cu un scop.Si depinde de mine si de tine daca acest scop va fi dus pana la capat.Lanturile rugaciunii sunt mai subtiri ca ata dar mai tari decat otelul.Trebuie doar sa rezervi cateva minute pe zi rugaciunii si vei fi uimit cate poate face.Prin rugaciune poti fi alaturi de toti si poti schimba destine.Poti ajuta o vaduva sau un orfan sau poti zambi unui copil.Poti imbratisa toti copiii lumii la un loc si le poti spune duios..."Dumnezeu va iubeste"!
Deci, data viitoare cand necazurile te ajung si pe tine intr-un final sau ti se pare ca nu ai destule, mai uita-te odata in jurul tau.Fa-ti timp si pentru ceilalti si vei vedea ca nu esti singurul care are nevoie de ajutor.Daca vrei sa traiesti intr-o lume schimbata, fii schimbarea care vrei sa o vezi in lume.Ai unde sa stai?Ai parinti ai prieteni?hmmm...Zambeste si fii multumitor pentru ce ai.Esti binecuvantat!

ghetus de bucurii:))

Ma fascineaza frumosul descoperit in toata splendoarea naturii...Dealul alb asezat in fata noastra ca un urias strajer doarme parca sub covorul cristalin..Ici colo, case scufundate in tacere, cu norisori firavi de fum ridicandu-se spre cer.Pe bolta apar primele stele...Sclipesc anuntand venirea noptii.Ca un val de catifea, umbra amurgului se intinde...Ai putea crede ca e liniste.Nu si pe partie.Copiii trag saniutele zglobii, cu obrajii rumeni strigand si tavalindu-se in zapada.Cei mari prefera sacul.."Dureros" dar distractiv."Trenuletul" curge la vale printre tipetele vesele, amuzandu-ne de fiecare data cand acesta "deraiaza".Timpul trece neobservat.Mainile ne ingheata, obrajii prind culoare si se leaga noi prietenii...Un timp binevenit, un timp al copilariei.
Inainte de plecare ma retrag putin timida si privesc oamenii din jurul meu...Apoi imi ridic ochii catre ceruri.Ca de multe alte ori parca aud o chemare blanda.Stiu ca Tata ma vegheaza de acolo de sus si stiu ca El e mereu cu mine.In necazuri, in bucurii...Inalt o rugaciune scurta, multumindu-I pentru timpul minunat petrecut in natura si pentru frumusetea peisajului care-ti taie suflarea.Puzderia de stele sclipesc ametitor iar padurea canta un cantec duios.Pur si simplu mirific...
Ma aud strigata si ma intorc repede."Trosc"!!Un pumn de zapada in fata..Incerc sa deschid ochii si printre fulgi ii vad...Prietenii mei. Unii noi, altii de doar 3 luni..Si totusi parca ne cunoastem de demult.E voie bune, rasete si multe damburi luate de noi in goana rece catre poalele dealului.Zambesc...si ma alatur din nou rasei umane...

Din coltul inchisorii mele catre Dumnezeu...

E intuneric si e frig...Aud vantul suierand ascutit si incerc sa ma agat de ceva fiindca simt ca alunec...In jur, un miros neplacut de fum imi ineaca ochii si simt ca nu pot respira.Tresar...Strig...Dar nimeni nu ma aude.E liniste...E gol..inauntrul meu.Merg indecisa si nesigura spre ceea ce eu cred ca e o iesire.Pasii mei se aud ciudat; ca o prevestire rea.
Imi simt sufletul pustiu si mi-e dor.Ma doare fiecare particica din trupul meu bolnav de pacat.Ma opresc langa perete si incerc sa respir dar aerul e din ce in ce mai greu...Si renunt.Ma prabusesc de abia respirand...Adorm..
Ma trezesc la zgomotul unei usi de fier inchise.Tresar speriata si cu groaza observ barele de fier proptindu-se in fata mea...Le apuc, si trag cu nadejdea ca poate se vor deschide.Strig cu disperare, lacrimile siroindu-mi pe fata in voie.Racnetului meu nu-i raspunde decat ecoul...
Ma retrag intr-un colt, ghemuindu-ma plangand.Las lacrimile sa curga, innodandu-se pe barbia murdara.Doare...Mainile imi tremura si mi-e frig...Simt cum trece timpul pe langa mine...Il simt pur si simplu...si nu-l pot opri.Disperarea isi face cuib in inima mea..sau ce a mai ramas din ea...E toata cioburi si lipsesc bucati mari ...”Unde am ajuns??”ma intreb cu tristete...Ecoul parca imi raspunde batjocoritor:”La capat...” Teama , angoasa si frica imi dau tarcoale razand.Se prind intr-o hora jucand un dans neinteles...Se bucura....
In departare se aud strigate de durere...Tresar...Tipete si tanguieli,vorbe fara rost si rugaciuni se impletesc in cea mai ciudata simfonie a durerii.Plang, si pentru prima data dupa mult timp, ma rog:”Doamne, scapa-ma!” Prezenta mortii ma impresoara si simt ca ma innabus...Simt maini ridicandu-se spre mine, tragand si sfasiind.
...Deodata totul inceteaza...Fantasmele imaginatiei mele se retrag speriate.E liniste.Din coltul inchisorii mele se aud pasi.Ma ghemuiesc si imi acopar fata de teama.Pasii se apropie usor...Stiu ce ma asteapta.O mana ma atinge.Ma retrag speriata si implorand.Ma prinde si incepe sa ma traga spre EL.Strig si ma zbat si plang...Doua brate ma inconjoara si ma tin strans la piept...Zbuciumul mi se opreste...Cineva ma mangaie usor pe crestet soptindu-mi ceva la ureche...E placut ca un susur bland al unei ape de argint.Nu inteleg nimic dar mangaierea imi face bine.Imbratisarea e din ce in ce mai stransa dar blanda, si cuvintele sunt acum clare si ma linistesc...Imi suna cunoscut...”Eu te iubesc mai mult decat orice..!”Imi ridic timida capul...Doi ochi zambitori si blajini imi surad...Il cunosc...?Parca demult...odata...O liniste adanca ma inunda si imi las capul moale pe pieptul de Tata iubitor...Isus, m-ai gasit!Se asterne linistea...
Ma trezesc la zgomotul vocilor furioase: ”Rastigneste-L! Rastigneste-L!” Ura pluteste in aer si pumnii lovesc in gol aratand toti catre un singur loc.Imi ridic capul si privesc.Pe o cruce, in varful unui deal, agatat intre cer si pamant cu fruntea siroindu-I de sange si sudoare, sta Isus...Alerg plangand si imbrancind multimea pana ajung la poalele crucii...Cad in genunchi sprijinindu-ma de lemnul crucii inrosit de sangele scump al Izbavitorului meu...”Doamne, de ce?...” Ochii blajini se adancesc intr-ai mei: ”Fiindca te iubesc...”
”Dar El era strapuns petru pacatele mele, zdrobit pentru fardelegile mele.Pedeapsa care imi da pace a cazut peste El si prin ranile Lui sunt tamaduita”(Isaia 53:5) Iti multumesc Doamne ca nu ai dat inapoi!

micul ingerash...

Imi batea inima nebuneste...Mii de ganduri mi se invarteau in cap si incercam sa ma calmez spunandu-mi sa am rabdare...Am urcat acele cateva scari sa ajung pana la tine...Mi s-a parut ca trece o vesnicie pana ce asistenta ne-a dat voie sa intram...Am vazut-o pe mamica ta, palida si slaba dar nespus de fericita...Pur si simplu ii radia fata!....Apoi, te-am vazut...Erai invaluit tot in micul costumas albastru. Pareai o jucarie de plus.M-am apropiat si te-am strigat incet....Somnoros, cu miscari line, ai intins o mana in sus...Apoi pleoapele mici s-au intredeschis dezvaluind cei mai adorabili ochi pe care i-am vazut vreodata...Si atunci...s-a intamplat...m-ai fermecat.M-ai fascinat cu un singur gest...Mi-am promis ca voi avea grija de tine si te voi iubi mereu...Si nu voi lasa pe nimeni sa iti faca vreun rau...Imi imaginam cum am sa-ti cant seara cantece de leagan si cum ne vom juca amandoi in prima zapada...Iti voi spune cele mai fascinante povesti si te voi invata tot ce stiu...dar atunci, un gand grabnic mi-a trecut prin minte: mai presus de orice, mi-am dat seama ca eu nu sunt nemuritoare si poate nu voi fi mereu acolo pentru tine...Si am plans ...si m-am rugat..."Doamne, in mainile Tale il incredintez...Tu poti avea grija de el cu adevarat."
Nu am renuntat niciodata la tine si nu voi renunta..te iubesc mult si nu trece o zi fara sa Ii multumesc lui Dumnezeu ca a renuntat la unul din cei mai frumosi ingerasi ai Lui si mi l-a facut cadou...un nepotel...

Ce este reusita?

Ce este reusita?
Sa razi mult si ades;
Sa castigi respectul oamenilor inteligenti
si afectiunea copiilor;
Sa castigi aprecierea criticilor cinstiti
si sa induri tradarea prietenilor fatarnici;
Sa apreciezi frumusetea;
Sa vezi ce e mai bun in ceilalti;
Sa lasi in urma ta o lume mai buna,fie
printr-un zambet, o bucata de gradina
sau o conditie sociala mai buna;
Sa stii ca macar un suflet a rasuflat
mai usor pentru ca tu ai fost pe lume;
Atunci se cheama ca ai reusit...

one happy morning...:))

Iarba verde-crud imi atinge delicat picioarele desculte.Vantul adie usor purtand mireasma miilor de flori multicolore...cerul e de un albastru azuriu iar ici colo mici norisori de vata plutesc imbietor....Ma intind pe iarba deasa lasand soarele sa ma mangaie cu razele calde...e placut aici...Intr-o salcie batrana, doi porumbei albi ganguresc -isi spun cuvinte dragastoase, numai de ei stiute.Se inalta apoi catre cer, disparand in neantul albastru...undeva, in departare un sunet lin..ca de apa cristalina...Inchid ochii pentru a patrunde mai adanc acel sunet sublim...Creste imbietor ca o orchestra de instrumente,aducandu-l mai aproape..si mai aproape..si mai...offf!!!!!alarma!ma fac ca nu aud si incerc sa revin la angelicul vis...necrutatoare,alarma suna in continuare..incerc sa ma prind de ceva ca sa nu alunec spre realitate...e prea tarziu insa -dau sa apuc cateva fire de iarba dar alunec..si alunec...ma intorc pe o parte ignorand sunetul strident care-mi bubuie acum in cap ca o avalansa...Cand devine prea insuportabil intind mana cu greu si dau sa-l inchid...pe unde o fi? intredeschid ochii si incerc sa-mi dau seama de unde vine sunetul...ah!e tot sub perna...il inchid.Liniste...
Refuz sa deschid ochii..stiu ce ma asteapta.Incerc sa imi gasesc o pozitie confortabila in patul moale si asa de cald!De 2 zile ploua marunt...e ianuarie si prima ninsoare deja s-a topit...bine ca a fost zapada de Craciun si Anul nou!Cenusiul de afara nu te imbie la altceva decat sa te cuibaresti in pat si sa tot stai...si eu stau...Casc cu nesat si ma uit la telefon - 7:10...SAPTE SI ZECE???Buiamaca sar din pat spre baie. Ametita de somn ma spal de doua ori pe dinti,si ma duk sa ma imbrac.Imi iau o bluza si dupa ce ma uit in oglinda imi zic: "hmmm...poate daca era turcoaz..."Dau sa iau alta pe mine cand imaginea unui ceas enorm si a profesoarei de drept civil imi bruiaza starea aproape placuta:"nimeni nu intra dupa mine la ore!!"
Imi pun repede cartile in ghozdan, las patul cu plapuma cu tot pe el ("poate ramane tot cald pana ma intorc")si ma grabesc sa ies din camera. Aruncand o ultima privire imi cade asupra colegei de camera...doarme asa profund!"ce bine de ea",imi zic..Suspin si ies parca abtinandu-ma sa nu trantesc usa si sa o trezesc si pe ea...Pe hol, imaginea unui mic dejun deja pegatit ma ispiteste sa intru in bucatarie.Surpriza!!nu am paine!Deschid frigiderul si golesc repede jumatate de pahar de iaurt...ah, parca ma simt mai bine..Ma incalt cu greu si imi pun telefonul bine in buzunarul de la pantaloni ca sa nu inghete."Ce bine si de tine!"ma gandesc.
Acum vine partea ce mai rea:AUTOBUZUL!Urasc aglomeratia si sa mai nimeresc si langa nush'cine....!Ma grabesc spre statie rugandu-ma sa nu fie prea aglomerat si dupa ce astept vreo 5-6 minute...:iata-l!In toata splendoarea lui metalica cu rotile roase scartaind pe soseaua cu zapada murdara...Cand sa ajunga in statie imi dau seama ca nu am bilet!Fug repede la chioscul mic si alb(care e la 2 pasi de mine)si pe care scrie cu litere galbene pe negru:R.A.T.P, si cer un bilet cu doua calatorii(ca mi-am planificat sa ma intorc repede sa mai prind patul cald), rugandu-l pe domnul de la bilete sa se grabeasca ca sa nu pierd autobuzul si astfel sa intarzii la primul seminar de drept civil din anul asta..Atat i-a trebuit: "Eee..voi, tinerii din ziua de azi vreti totul pe tava.."Ii smulg repede biletul din mana, baiguiesc un "multumesc" si ma reped spre usa autobuzului exact in ultima clipa, cand soferul, vazandu-ma, mai lasa intredeschisa usa pentru cateva secunde si indeajuns ca sa-mi strecor trupshorul meu subtirel cu un stomac pe jumatate gol.Ii multumesc din priviri si apoi, cu un aer galant, de parca facusem nush'ce, imi compostez biletul si caut un loc unde sa ma asez...Lasa!Stau tot in picioare-3 statii nu-i chiar asa mult .Hurducandu-se printre masinile micute, impunator, cu scartaitul sau inconfundabil de rabla veche (dar, ce-i drept -folositoare) isi face loc pe drumul deja cunoscut spre facultate."Am mers in astea 3 luni pentru toti anii, cu autobuzul"..
Arunc o privire fugara spre ceas.OPT FARA UN SFERT???Ma rog cu disperare sa prindem verde la toate semafoarele si nu ma linistesc decat cand cobor din autobuz si o zbuchesc in sus pe scari spre scoala."Hmmm..gata cu semafoarele", imi spun in timp ce fac slalomuri printre doua batranele fara benzina de pe exact mijlocul drumului.Deschid cu forta nebanuita greaua usa de la facultate si pana la usa clasei incerc sa ma linistesc.Caut in gand o scuza in caz de intarziere..."coada la semafor??"hmm..nu suna rau..Ciocanesc incet si intredeschid usa...E liniste.Imi fac avant si o deschid de-a binelea.Pheeuuu!!Exact la timp!Din coltul salii, Bibi imi zambeste larg si cu o mana ridicata ma saluta zgomotos si dulce: "Neatza, calutz!Credeam ca nu mai vii!!"..."Am ajuns la timp.Asta e tot ce conteaza", ma linistesc eu..Salut in graba colegii, ma trantesc pe scaunul "rezervat",si rasuflu de cateva ori.Ma uit in jur...Unii citesc, altii povestesc,rad sau isi impartasesc intamplari...O zi normala...
Imi afisez si eu un zambet cat mai larg, pe toooata fatza dupa care zic cu nonshalanta:"Neata"!