what's your story?

Am avut de dimineata un "feeling" nu prea bun..M-am trezit parca mai obosita decat m-am culcat...m-am lalait cu imbracatul si de mancat:"ioc"!Pe la 7 fara 10 am plecat spre scoala...Am incercat sa gandesc cat mai pozitiv si sa-mi puna un "big happy face".Vine autobuzul.Ma trantesc ostenita pe un scaun de la margine si incep sa ma uit visatoare pe geam,poate, poate am sa vad ceva ce sa ma faca sa zambesc..Nimic..Ochii parca mi se incapataneaza sa ramana deschisi..Ma ciupesc incet de brat..apoi mai tare.Nici un efect.Capul mi se balabane dupa ritmul autobuzului si a gropilor din asfalt.Risc sa ajung sub scaun..Deodata observ o doamna mai..proeminenta..indreptandu-se spre mine..."Parca vad ca se aseaza tocmai langa mine!"imi spun."Don'shoara!nu te supara",zice si fata i se deschide in cel mai mare zambet pe care l-am vazut vreodata.Fac ochii cat cepele uitandu-ma la sirurile de dinti, unul mai stramb decat altul,si la buzele umede ale "doamnei"...Uimirea de pe fata se transforma in curand intr-un "straight face" cand simt mirosul intepator ce vine din dreptul ei.Simt ca ma inverzesc la fata iar zambetul meu nu vrea sa iasa la iveala,in timp ce stau tintuita pe scaun,cu ochii holbati la ea.Si asta a fost in cateva secunde."Don'shoara!", ma trezeste din lesin vocea mieroasa."Ah, da.Ma scuzati"spun si ma dau pe scaunul de langa mine."Daca nu te superi,as vrea sa stau la geam"..Simt ca ma prapadesc.Incerc sa-mi gasesc zambetul si tragand cu toata puterea de el il scot pe buze.."Sigur"..si ies pe coridorul dintre scaune si astept ca doamna sa "intre".Intre timp autobuzul opreste in statie si un suvoi de oameni la fel de somnorosi si grabiti isi fac aparitia.Fara sa realizez sunt impinsa si imbrancita.Intr-un final cand doamna a reusit sa se aseze si ma asez si eu,autobuzul opreste in statie.Trebuie sa cobor...Nu stiu cum ajung in clasa pustie(ca omul normal vine cu 10 minute inainte de ora,eu tre' sa vin cu 40 de minute inainte)si ma apuc sa mai fac o recapitulare.Am un moment de destindere cand vin fetele,insa a fost doar un moment..Aparitia profei(de civil),imi sterge zambetul de pe buze.Pe parcursul orei incerc sa raman treaza si sa fiu atenta.Nu stiu cum se intampla de fiecare data cand vreau sa raspund,intervine altcineva.Odata chiar am reusit,insa m-a blocat profa cu replica ei,vesnic prezenta:"Pai,exemplifica!Arunci asa un cuvant si te astepti sa inteleg?Da un exemplu concret!"...'Straight face again'Ies de la ora mai ametita decat am intrat si apuc spre casa.Nimic de mentionat.Dupa-masa insa ma duc sa iau o comanda de la un depozit de produse naturiste.M-au ametit si m-au trimis de la un birou la altul,iar eu,amabila,m-am dus..Si m-am tot dus!"Ba ca mai trebuie o chitanta.Ba ca n-am completat tot.Ba ca mai trebuie sa dau nuj ce bani".."Lord!I need Your help!"Zambesc,si tac.Le urez o zi buna dar nu le-o doresc cu adevarat.La final imi dau o tona de produse ingramadite in cea mai mica punga pe care au gasit-o si pe langa,o cutie cu toarta.Pe drumul spre statie simt cum efectiv mainile mi se lungesc..Uite-asa..pan'la genunchi!Pot sa-mi ating genunchiul!Ar trebui sa intru in "guiness book"-"Fata cu mainile cele mai lungi din lume"...si o poza cu mine si "sforile" mele.Ajung in statie si astep....si astept...trec 4 tramvaie cu nr.6 si nici unul cu nr.2...si astept.La al 5-lea ma decid sa merg in statia de autobuz...Traversez si merg 5 pasi.Intorc capul si in spatele meu tramvaiul cu nr.2...Oh,da..Mai bine nu se putea.Dau sa merg inapoi dar se face rosu la semafor.Am o tentativa de a trece dar ma aleg cu o stropeala,un claxon si o injuratura.Ah,v-am spus??:mai si ploua!Ma indrept cat de repede pot spre statia de autobuz si cand mai aveam cativa metri..buni..trece 30-u pe langa mine.Alerg,cu "sforile" balanganindu-se pe langa mine si cu o fata de ziceai ca am mancat nachos stricat si cand ajung in statie pleaca autobuzul.Nu ma mai pot abtine si suspin.."Eh,..daca alergai mai repede".Ma intorc si dau un "zambet"(daca se poate numi asa grimasa de pe fata mea) babutei cat un ghem din spatele meu."Ia cara matale plasa asta,bre!Sa te vad atunci alergand!"imi vine sa urlu dar ma multumesc sa zambesc..Atat.Si efortul mi-e rasplatit.Il vad.Ma urc si ochesc un loc la margine.Ma indrept val-vartej spre el si rasuflu cand il simt sub mine.Inchid ochii si incerc sa savurez momentul cand un glas ciudat de cunoascut ma intrerupe:"Don'shoara? te superi?"E "doamna" de azi-dimineata impreuna cu mirosul specific.Ma dau jos,o las sa-si ocupe locul de la geam si imi zambeste mieros.Nu cred ca ma recunoaste.Simt ca ma sufoc.Pantalonii mi-s stropiti,parul zbarlit si mainile de mutant imi atarna neputincioase pe langa corp.Aerul devine sufocant..Trag o privire spre dansa.Se uita fascinata pe geam cu gura larg deschisa si din cand in cand rasufla asa adanc de zici ca-si da duhul.Se uita o clipa la mine si eu in alta parte,dar la un moment dat,privirile ni se intalnesc:"Imi place sa stau la geam.Cand eram mica,mereu stateam in spatele tatalui meu in masina si imi spunea povestea fiecarui loc pe unde treceam.Stii?fiecare loc si fiecare persoana are o poveste..Unele sunt triste,altele vesele.Fiecare om e responsabil de fiecare zi pe care o traieste.El e responsabil pentru starea lui,el isi face ziua vesela si buna sau trista si intunecata.E alegerea noastra!"...Zambeste si se uita mai departe cu gura deschisa pe geam..Ochii mi se umezesc..Clipesc des si ma pregatesc sa cobor..Parca o simt cum ma urmareste cu privirea.Inainte sa plec,ma mai uit o data la ea.Zambeste larg..Acelasi zambet ca azi-dimineata.Numai ca de data asta ma face sa zambesc si pe mine.Ii soptesc grabita un "multumesc" si-mi dau seama ca e singurul cuvant sincer pe care l-am spus azi.Nu stiu de ce dar o sa-mi amintesc mereu de ea.Nu-i stiu povestea dar stiu ca in spatele oricarei aparente exista una...O poveste pe care ne-o scriem noi,pe care o putem schimba sau modifica,insa niciodata nu o vom putea sterge...Ce am facut ramane,ce nu am facut,am pierdut.Si cum ziua nu putea sa continue mai bine am primit urmatorul mesaj:"Lasa-ti visul sa zboare,chiar de ti-e aripa franta...nu uita:Domnul e Cel ce aduna cioburile viselor zdrobite si-ti faureste un alt vis, mai minunat decat tot ce ai visat vreodata...Dragostea Lui iti sopteste:"increde-te in Mine si te vei bucura"...Am sfarsit ziua ascultand muzica si plimbandu-ma prin ploaie.Aceeasi ploaia ca azi dimineata...Numai ca de data asta am lasat picurii sa-mi mangaie pielea si am zambit norilor intunecati..."Live simply,give more,expect less..-That's my story.What's yours?..."