Apas incet pe clanta ruginita si veche...Un scartait surd se aude cand usa grea de lemn se da intr-o parte.E semi-intuneric si pana ce ochii mi se obisnuiesc cu el, clipesc de cateva ori.Incet-incet incep sa deslusesc ce ascunde acea camaruta in care rar intru.Vad stivuite unele peste altele o gramada de cutii:unele vechi pe care se vede praful subtire,indesate prin nu stiu ce colt.Unele cufere sunt noi,frumos lacuite si sclipesc...Unele sunt mari,altele micute de tot.Pasesc incet in jurul lor si ma tot uit,neindraznind parca sa deschid vreuna.Intind mana si apuc o cutiuta.O deschid si in sfera aburilor plapanzi descifrez imagini,sunete si cuvinte...Se aud de departe rasete si cumva imi zaresc prietenii de o viata.Sunt clipele petrecute cu ei,cu oamenii care la un moment dat au intrat in viata mea si m-au influentat:sa urc sau sa cobor.Petrec catva timp amintindu-mi de acele vremuri...ce departe sunt acum!Iau o alta cutiuta si o deschid incet: chipul mamei imi zambeste duios si tata imi face din mana.Le zambesc...In alta cutie imi revad surorile si fratele:'va iubesc!'le soptesc incet.
Timpul zboara fara sa-mi dau seama in timp ce iau mai multe cutii si le privesc curioasa continutul.Amintiri mai vechi sau mai noi,probleme,bucurii,certuri si impacari...Rad si plang totodata.Imi vad viata de la un cap la celalalt:toate faptele bune,toate faptele de care odata mi-a fost rusine.Cuvinte spuse la necaz si cuvinte de incurajare.Gesturi,priviri si forme-toate acum le revad.Inima mi se umple de regrete dar razele de bucurie nu lipsesc.Vad tot efortul depus si toate incercarile.Vad succese si esecuri,mistere si taine de care chiar si eu uitasem:examenul dintr-a 5-a,nunta sorei mele,capacitatea,botezul,nasterea lui Darius,nunta fratelui,bacalaureatul,primul an de facultate...Au trecut,si am realizat asta...raman doar amintiri ascunse in taina sufletului meu,intr-o camaruta unde,din cand in cand imi place sa mai intru.Redescopar cumva cine am fost odata si ce caut eu aici.Revad timpurile copilariei mele si rad si plang din nou cu cei dragi.Au fost dezamagiri,au fost bucurii.Au fost prieteni dragi care odata stateau langa mine...acum nu mai sunt.Le-au luat locul altii,insa nu stiu pentru cata vreme.Au fost experiente si trairi mai adanci decat orice simtamant,au fost lectii de viata,invatate.Lacrimi de bucurie si lacrimi de tristete,toate intr-un roi colorat de viata si pasiune.Doua decenii din viata mea s-au scurs.Un dar de dragoste si credinciosie din Mana Celui care ma pretuieste ca nimeni altul.Din mana Celui care,din momentul nasterii mele pana in prezent a fost cu mine si nu m-a parasit nici macar pentru o secunda...A ramas cand prietenii au fugit si m-a tinut de mana...Mi-a sters lacrimile si m-a pus pe stanca.Si la fel ca in fiecare zi din viata mea,imi spune si azi:"Eu te iubesc,tu esti a Mea!De aceea pentru ca ai pret in ochii Mei,pentru ca esti pretuita si te iubesc,dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta!"Iti multumesc,Tata pentru 20 de ani de bucurie,credinciosie,biruinta si dragoste!