The "Bibi-face"...:D De obicei e cuminte. Asculta si face ce ii spun de cele mai multe ori. Facem o echipa grozava. Doar ca uneori, mai face nazbatii. Ca orice copil. Mi-am promis sa nu ma supar pe el, insa intr-o zi, promisiunea parea facuta tare demult si el parea ca nu ma aude.Suparata, i-am zis pe un ton cat se poate de ferm. " Darius, daca nu incetezi in momentul asta, ma supar pe tine! Daca nu asculti, schimb si eu foaia! La care el: "Care foaie, Bibi?".... *** Intr-o zi, cand facea "rondul" lui obisnuit prin curte, fara sa vrea, s-a impiedicat si a cazut. N-a zis nimic, ci s-a ridicat si , meticulos, a inceput sa isi stearga hainele. Tata ii zice: "Ce faci, mai bicule?esti asa de..."Urma sa zica impiedicat, cand, Darius, pe un ton prompt la cei 5 anisor i-o taie scurt: "Da, bicule, stiu. Sunt genial!"...si isi urma drumul.
*** Intr-o zi stateam in pat, cu o durere urata de abdomen. Darius vine la mine si ma intreaba ce am. Dupa ce afla, sta putin pe ganduri si apoi zice, zambind: "Bibi, uite cum facem:taie "butica" mea si pune-o la tine si nu te mai doare burta apoi!"... "Bine da nu poti sa tai burta asa, pur si simplu".. Se mai gandeste el ce se gandeste, apoi vine cu gentuta lui verde unde are medicamentele, si incet, atent, o deschide si mi-o intinde, zicand: "Serveste!"...
Cred ca ai experimentat si tu emotiile unui examen, sau nerabdarea cu care astepti un raspuns important. Oricine a trecut pe aici. Nerabdarea aia care te face sa iti pui o mie de intrebari si iti da zero raspunsuri. Am trecut printr-o perioada nu frumoasa tare dar sa zic, mai putin placuta... De obiccei in astfel de situatii ma plec pe genunchi si cer ajutor Tatalui. De data asta insa, eram la capat. Am inceput sa Il acuz:"Daca faceai cum Te-am rugat EU, nu se intampla asa!"..Mi-am golit tot sufetul inaintea Lui, dezgropand greseli din trecut si esecuri(aici am avut o lista destul de lunga), dezamagiri si vise frante.Am continuat asa pentru o vreme si chiar am fost perseverenta un timp..Am sfarsit prin a-I spune:"Doamne, cred ca avem nevoie de o pauza"... Dupa un timp am avut ocazia sa merg la Brasov pentru ceva zile.De obicei, cand sunt in mijlocul naturii, nivelul meu de sensibilitate creste cu cateva grade, si am sperat ca acolo am sa imi revin. Deci, iata-ma intr-o dimineata racoroasa pe balconul pensiunii, infofolita bine-bine intr-un cearsaf si cu o ceasca enorma de ceai in mana. Priveam la muntii invesmantati din fata si din cand in cand, mai sorbeam cate un pic de ceai,doar asa, sa-mi umplu stomacul cu ceva..Si asa sufletul imi era gol, mi-am zis ca o sa compenseze.(Apropo, stie cineva cu ce se umple sufletul?). Ma gandeam la toata situatia asta, insa nu ma gandeam cum sa scap de ea.Ceva mi-a atras atentia, la un moment dat. Un cantec dulce. Dulce de tot. Am inchis ochii sa ma pot concentra. Apoi, am privit: o intreaga orchestra se desfasura in fata ochilor: vantul se juca printre ramurile pinilor inalti, indoindu-le si eliberand tonuri sublime.M-am uitat atenta la maretia brazilor: atat de puternici, atat de inalti si tari, neinfricati in fata furtunilor si a ploii puternice, si totusi, atat de gingas si delicat urmau mana Dirijorului.Toti, de la mic la mare, cantau o lauda perfecta, o armonie completa. Freamatul lor mi-a adus buburuze pe mana si caldura in suflet. Am ascultat mult cantul lor, pana cand am simtit ceva rece si usor prelingandu-se pe obraz, si pentru prima oara dupa mult timp mi-am dat seama cat de egoista sunt. Cat de zgarcita sunt cand vine vorba de multumiri si laude. Cat de "saraca" sunt cand vine vorba de cuvinte de recunostinta la adresa Creatorului. Cat de "grabita" sunt cand vine vorba de rugaciune. Obisnuiesc sa-I arunc cateva cuvinte inainte sa-mi intind oasele intr-un pat calduros, al meu!,pentru care, BTW, n-am nici un merit. Cate minute pe zi Ii dau? Mi-e ciuda cum imi gasesc timp sa fac chiar si ceea ce nu trebuie sa fac. Si la sfarsitul zilei, tot am ceva de reprosat..Si natura?Chiar si ea stie cum sa se intoarca spre Stapan. Parca s-a mai schimbat un pic perspectiva, nu?..Stand in ziua aia rece si cetoasa, o raza mica-mica de tot, s-a desprins din culcusul ei si a razbit prin patura de nori....Am inceput sa imi numar binecuvantarile. A iesit o lista lunga. Ca alea de telefon, dupa conversatii intregi cu un vechi si bun prieten. Am descoperit victorii, pe care-mi pusesem stampila si happy ending-uri pe care mi le asumasem, cand de fapt, nici n-ar fi fost posibile numai prin "puterea" mea...Am inteles ca eu si Tata suntem una. Exact ca intr-o orchestra unde instrumentele sunt acordate toate pe aceeasi nota, si unde toate au ochii atintiti la dirijor.Numai cand sunt la aceeasi lungime de unda cu Dirijorul meu, pot sa imi gasesc echilibrul si odata cu el, pacea.Numai atunci cand cantam aceeasi melodie, pot gusta armonia unei fericiri pure. Stiti ce e minunat in legatura cu Tatal nostru? Pentru El nu exista trecut. Exista doar "un viitor si o nadejde". Si atunci cand te astepti sa iti intoarca lista de "acuzatii", El doar te ia in brate si iti spune bland:" Bine ai revenit"...
The "Bibi-face"...:D De obicei e cuminte. Asculta si face ce ii spun de cele mai multe ori. Facem o echipa grozava. Doar ca uneori, mai face nazbatii. Ca orice copil. Mi-am promis sa nu ma supar pe el, insa intr-o zi, promisiunea parea facuta tare demult si el parea ca nu ma aude.Suparata, i-am zis pe un ton cat se poate de ferm. " Darius, daca nu incetezi in momentul asta, ma supar pe tine! Daca nu asculti, schimb si eu foaia! La care el: "Care foaie, Bibi?".... *** Intr-o zi, cand facea "rondul" lui obisnuit prin curte, fara sa vrea, s-a impiedicat si a cazut. N-a zis nimic, ci s-a ridicat si , meticulos, a inceput sa isi stearga hainele. Tata ii zice: "Ce faci, mai bicule?esti asa de..."Urma sa zica impiedicat, cand, Darius, pe un ton prompt la cei 5 anisor i-o taie scurt: "Da, bicule, stiu. Sunt genial!"...si isi urma drumul.
*** Intr-o zi stateam in pat, cu o durere urata de abdomen. Darius vine la mine si ma intreaba ce am. Dupa ce afla, sta putin pe ganduri si apoi zice, zambind: "Bibi, uite cum facem:taie "butica" mea si pune-o la tine si nu te mai doare burta apoi!"... "Bine da nu poti sa tai burta asa, pur si simplu".. Se mai gandeste el ce se gandeste, apoi vine cu gentuta lui verde unde are medicamentele, si incet, atent, o deschide si mi-o intinde, zicand: "Serveste!"...
Cred ca ai experimentat si tu emotiile unui examen, sau nerabdarea cu care astepti un raspuns important. Oricine a trecut pe aici. Nerabdarea aia care te face sa iti pui o mie de intrebari si iti da zero raspunsuri. Am trecut printr-o perioada nu frumoasa tare dar sa zic, mai putin placuta... De obiccei in astfel de situatii ma plec pe genunchi si cer ajutor Tatalui. De data asta insa, eram la capat. Am inceput sa Il acuz:"Daca faceai cum Te-am rugat EU, nu se intampla asa!"..Mi-am golit tot sufetul inaintea Lui, dezgropand greseli din trecut si esecuri(aici am avut o lista destul de lunga), dezamagiri si vise frante.Am continuat asa pentru o vreme si chiar am fost perseverenta un timp..Am sfarsit prin a-I spune:"Doamne, cred ca avem nevoie de o pauza"... Dupa un timp am avut ocazia sa merg la Brasov pentru ceva zile.De obicei, cand sunt in mijlocul naturii, nivelul meu de sensibilitate creste cu cateva grade, si am sperat ca acolo am sa imi revin. Deci, iata-ma intr-o dimineata racoroasa pe balconul pensiunii, infofolita bine-bine intr-un cearsaf si cu o ceasca enorma de ceai in mana. Priveam la muntii invesmantati din fata si din cand in cand, mai sorbeam cate un pic de ceai,doar asa, sa-mi umplu stomacul cu ceva..Si asa sufletul imi era gol, mi-am zis ca o sa compenseze.(Apropo, stie cineva cu ce se umple sufletul?). Ma gandeam la toata situatia asta, insa nu ma gandeam cum sa scap de ea.Ceva mi-a atras atentia, la un moment dat. Un cantec dulce. Dulce de tot. Am inchis ochii sa ma pot concentra. Apoi, am privit: o intreaga orchestra se desfasura in fata ochilor: vantul se juca printre ramurile pinilor inalti, indoindu-le si eliberand tonuri sublime.M-am uitat atenta la maretia brazilor: atat de puternici, atat de inalti si tari, neinfricati in fata furtunilor si a ploii puternice, si totusi, atat de gingas si delicat urmau mana Dirijorului.Toti, de la mic la mare, cantau o lauda perfecta, o armonie completa. Freamatul lor mi-a adus buburuze pe mana si caldura in suflet. Am ascultat mult cantul lor, pana cand am simtit ceva rece si usor prelingandu-se pe obraz, si pentru prima oara dupa mult timp mi-am dat seama cat de egoista sunt. Cat de zgarcita sunt cand vine vorba de multumiri si laude. Cat de "saraca" sunt cand vine vorba de cuvinte de recunostinta la adresa Creatorului. Cat de "grabita" sunt cand vine vorba de rugaciune. Obisnuiesc sa-I arunc cateva cuvinte inainte sa-mi intind oasele intr-un pat calduros, al meu!,pentru care, BTW, n-am nici un merit. Cate minute pe zi Ii dau? Mi-e ciuda cum imi gasesc timp sa fac chiar si ceea ce nu trebuie sa fac. Si la sfarsitul zilei, tot am ceva de reprosat..Si natura?Chiar si ea stie cum sa se intoarca spre Stapan. Parca s-a mai schimbat un pic perspectiva, nu?..Stand in ziua aia rece si cetoasa, o raza mica-mica de tot, s-a desprins din culcusul ei si a razbit prin patura de nori....Am inceput sa imi numar binecuvantarile. A iesit o lista lunga. Ca alea de telefon, dupa conversatii intregi cu un vechi si bun prieten. Am descoperit victorii, pe care-mi pusesem stampila si happy ending-uri pe care mi le asumasem, cand de fapt, nici n-ar fi fost posibile numai prin "puterea" mea...Am inteles ca eu si Tata suntem una. Exact ca intr-o orchestra unde instrumentele sunt acordate toate pe aceeasi nota, si unde toate au ochii atintiti la dirijor.Numai cand sunt la aceeasi lungime de unda cu Dirijorul meu, pot sa imi gasesc echilibrul si odata cu el, pacea.Numai atunci cand cantam aceeasi melodie, pot gusta armonia unei fericiri pure. Stiti ce e minunat in legatura cu Tatal nostru? Pentru El nu exista trecut. Exista doar "un viitor si o nadejde". Si atunci cand te astepti sa iti intoarca lista de "acuzatii", El doar te ia in brate si iti spune bland:" Bine ai revenit"...
