Ortberg

Ceva spontan, neprogramat. Fara pregatiri sau discutii inutile despre "ce s-ar intampla daca"... Am descoperit ca o plimbare, chiar si pe o vreme fara raza calda a soarelui, imi insenineaza ziua. Mi-am luat o carte noua azi...si asa de mult ma bucur! Face mai mult decat daca mi-as fi luat rochita mult dorita sau pantofii de la Dorothy Perkins. Alaturi de o ceasca enorma de ceai verde in mana, un pix si o foaie sanatoasa, invat "cum sa cobor din barca si sa merg pe apa"...

curiosity...a talent or a gift?

Why do people do what they do? What makes them do the very little thing they do every day? What's their motivation? What's the purpose behind all that? What makes you smile? What makes you read? What makes you say that? Why do you bother so much for others? Why do we work? Why do we study? Why are we here?
So many questions..so few answers...If I look deep inside me I find an answer for all that. But maybe it's because I'm to afraid to lose what I have, that I don't use it. Maybe I'm scared that, once it's out, it'll never come back to me. Why am I afraid, though?
Is it from inside us? Is it something we are gifted with, or do we achieve it along time? How do I use it? There's no instruction book, there's no one who can teach you that. You have to learn it. To use it and at the same time to gather the fruits of your passion. Seek deep into you, find what you like doing, find the "why" behind everything. After that, put all your time, passion and energy to that, keep seeking, keep looking, keep achieving. Be creative. Have vision. Do it!

de la zilele de luni pana la dragoste...

Totdeauna sunt zile bune si rele. Totdeauna se intampla sa pierd ceva. Mereu trebuie sa ma gandesc si sa analizez greselile si de multe ori, din pacate imi vin idei cu gramada, dupa termenul limita...Sunt creativa dupa ce evenimentul a trecut si cele mai bune replici imi vin dupa ce conversatia s-a incheiat. Intrebarile ma lovesc cu intarziere si raspunsurile vin peste cateva zile. De multe ori privesc in urma si imi dau seama ca as fi putut sa fac sau sa spun multe, sa dau sau sa las mai mult.
Am descoperit insa, ca zilele sunt bune si rele, pe cat ni le facem noi. Si ca ori de cate ori pierd ceva, il regasesc, insa atunci cand trebuie. Am invatat ca e ok sa iti analizezi greselile din trecut, insa cu scopul de a nu le mai repeta, invatand din esescuri si incurajandu-ma cu vechile lupte castigate. E ok sa faci o retrospectiva in trecut, insa numai ca sa iei din momentele bune si sa le transpui in prezent sau sa lasi in trecut tot regretul. Cat despre idei, ele imi vin tot timpul, numai o foaie si un pix sa am. Astfel amintirile le depozitez bine si greselile le sterg dupa ce le-am invatat.
Vor fi mereu oameni care imi vor aminti de trecut, ridicandu-mi in cap esecurile si incurajandu-ma prea putin. M-am gandit de multe ori:"Ce sa faci cu asemenea oameni?"..Raspunsul e clar. Ii iubesc... Ii iubesc pentru ca stiu ca dincolo de masca rece a indiferentei sau a rautatii, au o parte buna si calda care striga sa iasa la suprafata. Le intind o mana de ajutor, stiind ca, trebuie sa ii suport poate cateva ore pe zi, in timp ce ei se suporta toata viata. Ii iubesc, pentru ca odata am fost ca ei. E un simplu apel la umanitate, cati o mai au...Nu fa celuilalt ce nu-ti place a ti se face tie. Fii bun, chiar daca asta inseamna sa dai in fiecare zi, aceluiasi cersetor, aceeasi cantitate de bunatate. Fii bland chiar daca asta inseamna doar sa zambesti unui pretins prieten. Fii rabdator, chiar daca vei fi nevoit sa iti arati dragostea unui dusman, pentru tot restul vietii. Si fii o prilej de bine, un semn in lumea asta ca inca mai exista bunatate, umanitate si dragoste. Asta se ascunde in fiecare dintre noi, pentru ca purtam chipul lui Dumnezeu, in fiecare zi in vietile noastre. Dumnezeu a pus in fiecare din noi cate ceva din El. Acum depinde de fiecare daca lasa sau nu sa se vada lucrul aceasta. Dragostea exista. Se ascunde in cele mai mici gesturi si cele mai inocente priviri. Este puritatea din ochii celor mici si urma de miere de pe obrazul unei mame. E buchetelul ofilit din mana murdara a unui copil, si caldura din burtica unei fetite. E imbratisarea a doi indragostiti si cantecul de pe buzele noastre. E instrumentul care face inima sa planga de fericire si fericirea care te face sa traiesti...

Doua perspective

"In timp ce lumea aplauda realizarile, Dumnezeu doreste companie. Lumea striga" Fa mai mult! Fa tot ceea ce poti fi". Dar Tatal nostru sopteste:"Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu!" El nu-si doreste atat de mult lucratori cat isi doreste fii si fiice- un popor in care sa-Si reflecte viata"!
Si acum,ma intreb: Faci ce spune lumea, sau faci ce-ti spune Dumnezeu sa faci?

Scrisoare catre mama,

Mama,
De cand am inceput sa realizez cate ceva din jurul meu, mi-ai fost alaturi. Chiar daca nu la propriu, cuvintele tale mereu m-au urmarit iar sfaturile tale sunt si azi un indrumator spre cer pentru mine. Asa ca, azi, nu am altceva mai bun sa-ti dau decat comoara unor cuvinte recunoscatoare care, sper sa iti insenineze viata, nu ziua, nu numai azi, ci de acum incolo.
Am citit undeva ca "nu exista mai mare lipsa de cuvinte decat intr-o inima recunoscatoare", iar asta se adevereste in cazul meu. Am cautat adesea sa aleg cele mai potrivite cuvinte sa iti multumesc pentru ca m-ai crescut. Insa totdeauna acestea s-au dovedit inutile parca, si de multe ori nu destul de graitoare. Si totusi, asa cum inima imi dicteaza, iti spun ca te iubesc. Te iubesc pentru fiecare cuvant care astazi imi da impulsuri spre mai bine. Pentru fiecare gest care mi-a aratat cat de mult contez pentru tine. Nu stiu sa existe relatie ca a noastra, insa faptul ca, pe langa mama esti si prietena cea mai de incredere, inseamna enorm de mult. Iti multumesc ca mi-ai arata ca pot avea incredere in tine, si ca m-ai inteles, atunci cand nici eu nu ma intelegeam.
Ai avut o viata si o traire care mi-au adeverit ca inca mai exista bine pe lumea asta si inca exista speranta. Privind la felul tau de a te raporta la semenii nostri, mi-ai sadit in inima dragostea pentru ei, si in acelasi timp dragostea pentru tot ce inseamna frumos. Mi-ai inspirat visurile si mi-ai indemnat gandurile intr-un mod unic. Mi-ai fost si imi esti un exemplu de traire si purtare. Privind la fiinta mica in care se ascunde un tezaur atat de mare, vad clar puterea si dragostea lui Isus in tine. Uneori stau si ma intreb cum de mai poti... Alteori, de la mii de kilometri departare, cuvintele tale sunt atat de patrunzatoare, incat inchid ochii, si simt ca esti langa mine. Tin minte ca, odata ai plecat pentru cateva zile si eram cu Mona acasa. Nu-ti spun ca toata gospodaria era cu susul in jos desi, toata dimineata ma chinuisem cu Mona sa o facem sa arate cat de cat acceptabil:)...Ne-am asezat epuizate pe jos si ne-am uitat in jurul nostru cu niste fete intristate. Iti simteam amandoua lipsa, iar Mona la un moment dat a spus ceva ce n-am sa uit niciodata:" Se vede ca e mama plecata. Nu stiu cum poate femeia asta sa tina toate lucrurile sub control. Cand e ea acasa, totul merge struna."... Asa este: mereu ai reusit cumva, deasupra haosului, sa imprastii mireasma dulce a sentimentului de siguranta si control. Cand erai acasa nu-mi faceam griji de absolut nimic. De ce?..Pentru ca stiam ca esti acolo. Ti-am urmarit viata, mama, si am vazut cum, cu un zambet pe buze si o inima plina de dragoste te-ai aplecat asupra celor saraci si bolnavi si le-ai adus in suflet lumina lui Hristos. Cred ca ai vindecat mai multe inimi bolnave prin cuvintele tale decat prin mainile tale. Imi amintesc de noptile in care ma rugam, atunci cand te stiam umbland pe strazi dupa copiii pierduti ai acestei lumi. Te vedeam cum ii iubeai dintr-o inima atat de sincera si ma incerca adesea un sentiment de gelozie, cand te vedeam impartindu-ti dragostea cu ei. Insa mereu ai avut grija sa imi arati ca eu sunt copilul tau iar tu esti mama mea.
Mamule drag, "multe femei au o purtare cinstita, dar tu le intreci pe toate",iar cand spun asta nu simt nici un gram de exagerare. Prima oara cand am citit proverbe31 mi-am zis :"wow! parca o descrie pe mama"... Chiar am scris pe marginea Bibliei:" Asta e mama mea!"
Fiecare rugaciune facuta pentru noi, copiii tai, isi are raspunsul in viata noastra zilnica. Imi dau seama ca fiecare lacrima scursa pentru noi, o irosim sau o investim prin tot ceea ce facem in viata de zi cu zi. Fiecare sfat il uitam sau il pretuim prin raportarea noastra la lume si la semeni. Tot ceea ce ai investit in mine, simt ca trebuie sa investesc in ceilalti. Astfel, cele mai graitoare cuvinte isi vor gasi salasul in vietile noastre iar cele mai frumoase momente vor dainui vesnic. Imi dau seama ca, a fi mama e cea mai grea si in acelasi timp cea mai frumoasa slujba. Toate femeile pot da nastere la copii, insa nu toate vor putea modela sufletul lor dupa modelul lui Hristos. Onoarea de a fi numita "mama", sper sa o am si eu intr-o zi. Nu stiu daca voi reusi sa fiu ca tine, desi asta imi doresc de cand ma stiu. Nu stiu daca voi avea acelasi impact asupra copiilor mei, asa cum tu ai asupra noastra, insa imaginea ta imi va fi totdeauna inaintea ochilor mei. Ceea ce stiu cu siguranta este ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu un inger de femeie, pe care, nu cu putina mandrie, o numesc mama mea...

Univers...

<<...Inima unui copil e cel mai firav univers..Un tipat il poate frange, o vorba il poate ingropa pentru totdeauna. Poarta-te cu blandete cu el, inmoaie-ti vorbele in parfumul dulce al blandetii de copil. Puritatea rasare de acolo. La fel si dragostea neconditionata si linistea adanca..>>

Strigatul Lui Dumnezeu se aude si astazi, printre glasurile miliardelor de oameni, printre gandurile fiintelor de azi si nu de maine, printre minunile ce se intampla zilnic in jurul nostru. Inima plina de dragoste a Tatalui, sangereaza si azi dupa inima oamenilor acaparati de stralucirea putregaiului pamantesc. Degetul Lui inca arata si azi spre o cruce prafuita de pe un deal parasit si golas:"Acolo a murit Fiul Meu!"...
***
Traim intr-o lume in care crucea este purtata de foarte multi oameni, insa traita de extrem de putini. Astazi a ajuns un simplu accesoriu, iar Dumnezeu a ajuns sa fie cautat numai in situatii de criza sau impas. Uitam adevarata semnificatie a crucii, uitam actul sacru ce a fost infaptuit pe ea. Vrem crucea, de multe ori, insa nu si pe Cel ce s-a intins pe ea, de buna voie. Vrem dragostea dar fara sa vrem si iertarea, vrem pacea fara sa ne dorim si lupta. Cine a mai vazut un curcubeu fara ploaie?
***
"Ceea ce am facut pentru tine, a fost extrem de greu...Tu iti poti inchipui cum e sa vezi pe Cel ce il iubesti cel mai mult, agatat pe o cruce, gol, batut, plin de sange si batjocorit de oameni? Tu iti inchipui ce am simtit Eu, cand am vazut creatia propriilor maini, zgaindu-se si ridicand pumnul asupra Fiului Meu? Iti poti imagina? Poti simti ce am simtit Eu cand tot pacatul lumii atarna pe umerii Lui? Lacrimile Mele au curs odata cu picaturile de sange ce se prelingeau din trupul Lui zdrobit. Am intunecat cerul pentru ca sa diminuez viziunea ingrozitoare a Celui ce atarna intre cer si pamant... Vantul a urlat cu durere iar norii s-au intunecat, prevestind un dol sfant. Intreaga creatie a simtit cutremurata durerea Mea. Intrega creatie, mai putin omul..."