Strigatul Lui Dumnezeu se aude si astazi, printre glasurile miliardelor de oameni, printre gandurile fiintelor de azi si nu de maine, printre minunile ce se intampla zilnic in jurul nostru. Inima plina de dragoste a Tatalui, sangereaza si azi dupa inima oamenilor acaparati de stralucirea putregaiului pamantesc. Degetul Lui inca arata si azi spre o cruce prafuita de pe un deal parasit si golas:"Acolo a murit Fiul Meu!"...
***
Traim intr-o lume in care crucea este purtata de foarte multi oameni, insa traita de extrem de putini. Astazi a ajuns un simplu accesoriu, iar Dumnezeu a ajuns sa fie cautat numai in situatii de criza sau impas. Uitam adevarata semnificatie a crucii, uitam actul sacru ce a fost infaptuit pe ea. Vrem crucea, de multe ori, insa nu si pe Cel ce s-a intins pe ea, de buna voie. Vrem dragostea dar fara sa vrem si iertarea, vrem pacea fara sa ne dorim si lupta. Cine a mai vazut un curcubeu fara ploaie?
***
"Ceea ce am facut pentru tine, a fost extrem de greu...Tu iti poti inchipui cum e sa vezi pe Cel ce il iubesti cel mai mult, agatat pe o cruce, gol, batut, plin de sange si batjocorit de oameni? Tu iti inchipui ce am simtit Eu, cand am vazut creatia propriilor maini, zgaindu-se si ridicand pumnul asupra Fiului Meu? Iti poti imagina? Poti simti ce am simtit Eu cand tot pacatul lumii atarna pe umerii Lui? Lacrimile Mele au curs odata cu picaturile de sange ce se prelingeau din trupul Lui zdrobit. Am intunecat cerul pentru ca sa diminuez viziunea ingrozitoare a Celui ce atarna intre cer si pamant... Vantul a urlat cu durere iar norii s-au intunecat, prevestind un dol sfant. Intreaga creatie a simtit cutremurata durerea Mea. Intrega creatie, mai putin omul..."