Scrisoare catre mama,

Mama,
De cand am inceput sa realizez cate ceva din jurul meu, mi-ai fost alaturi. Chiar daca nu la propriu, cuvintele tale mereu m-au urmarit iar sfaturile tale sunt si azi un indrumator spre cer pentru mine. Asa ca, azi, nu am altceva mai bun sa-ti dau decat comoara unor cuvinte recunoscatoare care, sper sa iti insenineze viata, nu ziua, nu numai azi, ci de acum incolo.
Am citit undeva ca "nu exista mai mare lipsa de cuvinte decat intr-o inima recunoscatoare", iar asta se adevereste in cazul meu. Am cautat adesea sa aleg cele mai potrivite cuvinte sa iti multumesc pentru ca m-ai crescut. Insa totdeauna acestea s-au dovedit inutile parca, si de multe ori nu destul de graitoare. Si totusi, asa cum inima imi dicteaza, iti spun ca te iubesc. Te iubesc pentru fiecare cuvant care astazi imi da impulsuri spre mai bine. Pentru fiecare gest care mi-a aratat cat de mult contez pentru tine. Nu stiu sa existe relatie ca a noastra, insa faptul ca, pe langa mama esti si prietena cea mai de incredere, inseamna enorm de mult. Iti multumesc ca mi-ai arata ca pot avea incredere in tine, si ca m-ai inteles, atunci cand nici eu nu ma intelegeam.
Ai avut o viata si o traire care mi-au adeverit ca inca mai exista bine pe lumea asta si inca exista speranta. Privind la felul tau de a te raporta la semenii nostri, mi-ai sadit in inima dragostea pentru ei, si in acelasi timp dragostea pentru tot ce inseamna frumos. Mi-ai inspirat visurile si mi-ai indemnat gandurile intr-un mod unic. Mi-ai fost si imi esti un exemplu de traire si purtare. Privind la fiinta mica in care se ascunde un tezaur atat de mare, vad clar puterea si dragostea lui Isus in tine. Uneori stau si ma intreb cum de mai poti... Alteori, de la mii de kilometri departare, cuvintele tale sunt atat de patrunzatoare, incat inchid ochii, si simt ca esti langa mine. Tin minte ca, odata ai plecat pentru cateva zile si eram cu Mona acasa. Nu-ti spun ca toata gospodaria era cu susul in jos desi, toata dimineata ma chinuisem cu Mona sa o facem sa arate cat de cat acceptabil:)...Ne-am asezat epuizate pe jos si ne-am uitat in jurul nostru cu niste fete intristate. Iti simteam amandoua lipsa, iar Mona la un moment dat a spus ceva ce n-am sa uit niciodata:" Se vede ca e mama plecata. Nu stiu cum poate femeia asta sa tina toate lucrurile sub control. Cand e ea acasa, totul merge struna."... Asa este: mereu ai reusit cumva, deasupra haosului, sa imprastii mireasma dulce a sentimentului de siguranta si control. Cand erai acasa nu-mi faceam griji de absolut nimic. De ce?..Pentru ca stiam ca esti acolo. Ti-am urmarit viata, mama, si am vazut cum, cu un zambet pe buze si o inima plina de dragoste te-ai aplecat asupra celor saraci si bolnavi si le-ai adus in suflet lumina lui Hristos. Cred ca ai vindecat mai multe inimi bolnave prin cuvintele tale decat prin mainile tale. Imi amintesc de noptile in care ma rugam, atunci cand te stiam umbland pe strazi dupa copiii pierduti ai acestei lumi. Te vedeam cum ii iubeai dintr-o inima atat de sincera si ma incerca adesea un sentiment de gelozie, cand te vedeam impartindu-ti dragostea cu ei. Insa mereu ai avut grija sa imi arati ca eu sunt copilul tau iar tu esti mama mea.
Mamule drag, "multe femei au o purtare cinstita, dar tu le intreci pe toate",iar cand spun asta nu simt nici un gram de exagerare. Prima oara cand am citit proverbe31 mi-am zis :"wow! parca o descrie pe mama"... Chiar am scris pe marginea Bibliei:" Asta e mama mea!"
Fiecare rugaciune facuta pentru noi, copiii tai, isi are raspunsul in viata noastra zilnica. Imi dau seama ca fiecare lacrima scursa pentru noi, o irosim sau o investim prin tot ceea ce facem in viata de zi cu zi. Fiecare sfat il uitam sau il pretuim prin raportarea noastra la lume si la semeni. Tot ceea ce ai investit in mine, simt ca trebuie sa investesc in ceilalti. Astfel, cele mai graitoare cuvinte isi vor gasi salasul in vietile noastre iar cele mai frumoase momente vor dainui vesnic. Imi dau seama ca, a fi mama e cea mai grea si in acelasi timp cea mai frumoasa slujba. Toate femeile pot da nastere la copii, insa nu toate vor putea modela sufletul lor dupa modelul lui Hristos. Onoarea de a fi numita "mama", sper sa o am si eu intr-o zi. Nu stiu daca voi reusi sa fiu ca tine, desi asta imi doresc de cand ma stiu. Nu stiu daca voi avea acelasi impact asupra copiilor mei, asa cum tu ai asupra noastra, insa imaginea ta imi va fi totdeauna inaintea ochilor mei. Ceea ce stiu cu siguranta este ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu un inger de femeie, pe care, nu cu putina mandrie, o numesc mama mea...