God's holding your hand....

Nu stiu ce simti pentru ca nu am trecut niciodata pe acolo...stiu ce e durerea dar nu cea pe care o simti tu acum..E altfel,e mai intepatoare.Privesc la cei din jurul tau care te incurajeaza si-ti spun ca totul va fi bine...Va fi, oare?Iti spun sa nu plangi,sa fii tare, va trece si asta...Eu ti-as spune:"Plangi!descarca toata amaraciunea,toate intrebarile si fustrarile din tine!da drumul lacrimilor sa curga in valuri pe chipul tau..Lasa toata ura si dezamagirile sa iasa..Elibereaza-te!Tu nu ai nevoie de sfaturi acum.Ai nevoie de un umar pe care sa plangi.Ai nevoie de un morman de servetele si un ceai cald.Elibereaza gandurile negre si goleste-ti sufletul de orice intrebare.Nu mai trai in trecut...Acum, ai nevoie de un nou inceput.Dupa ce ai lasat ca totul sa iasa,reumple golul cu speranta,zambet si nadejde...Pune dragoste si zambet pe chipul tau.Inceputul totdeauna e greu si de multe ori nu vei reusi singur..Insa daca privesti atent vei vedea ca nici nu esti singur...Lupta pentru ceea ce iubesti si vei vedea ca nici un vis nu este imposibil."Nu trebuie sa fugim de lupta,oricare ar fi ea...Dar numai atunci cand ne aruncam cu TOTUL in mana lui Dumnezeu, El poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi...De abia atunci cand ajungem la capatul puterilor noastre si ne aruncam in mana lui Dumnezeu in INTREGIME El poate sa faca cele mai mari lucrari ale Sale"...Deci,mergi cu fruntea sus,spre un nou inceput, chiar si atunci cand vezi ca totul in jurul tau se naruie...Prin ape adanci si prin hauri fara capat,Dumnezeu te sprijineste cu Insusi mana Sa.Toate lucrurile pe care le-am pierdut pe pamant,le vom regasi sus, in ceruri...Si nu uita: Dumnezeu te tine de mana...mereu.

inca una cu ingerashu'...

Mor de nerabdare sa te vad din nou...Cand iti aud vocea la telefon,ma amuz mereu cand incurci cuvintele,dar ca un veritabil membru al familiei, nu dai inapoi si cand ma bufneste rasul din cauza cuvintelor incalcite ma opresti brusc:"Bibi,nu 'ade eu vobec da?..."Si incerc sa ma abtin,tinandu-mi mana la gura sau muscandu-mi buzele, ca tu sa-ti continui "micul discurs"pe care l-am auzit de atatea ori:"Eci' a Iasi?..da?..fetili ci faci?..da?...vii a' mini??Cand vii a mini?bicu ii bine, bica a seviciu..eu bine..."...tac, incercand sa-mi imprim vocea ta de ingeras scump in minte si o adapostesc bine, bine in amalgamul de memorii dulci cu tine.Cand mi-e dor de tine,deschid incet usa camerei amintirilor,ma asez confortabil si "vizionez" toate momentele unice,speciale si de nerecuperat.Prima privire,primul zambet, primul cuvant...Primul pas,prima cazatura..te-am ridicat gingas ca pe un ghiocel subred si nesigur.Tinandu-te de mine mi-ai zambit si ti-ai continuat "exploatarea" in jurul camerei.Imi amintesc ca nu puteai sa imi pronunti numele.Mi l-am prescurtat,pronuntand tare si clar:Re-bi!"Si tu, dand din cap spuneai mai inversunat,tinandu-te strans de gatul Adinei:"BI-BI!"Uneori te privesc cum iti croiesti drum printre toti oamenii astia "mari",sa prinzi un loc intre Mimi si Bogdan,la o reuniune de familie si nu ma pot abtine sa nu zambesc.Esti asa mic si totusi reusesti sa aduci atata bucurie in inimile noastre...Imi place cand,atunci cand sunt suparata, ma intrebi sfios:"Bibi....esti supaata pentu' mini?"si nu te lasi pana nu ma vezi zambind.Imi place sa-ti fac "mai, mai" pe spate ca sa adormi si dimineata cand ma trezesc cu picioarele tale pe pieptul meu si cu plapuma peste cap, imi spui zambitor:"Buiatza' Bibi!"Imi place cand il intrebi pe bicu,dupa ce ai facut o traznaie:Bicuie'...esti supaata pentu mini?'..cum sa te mai abtii??..Ai adus o raza de soare in familiile noastre,un curcubeu aprins in mii si mii de culori.Imi place sa te privesc rugandu-te.Ca o mica statueta de marmura la marginea patului,ingenunchiat si cu manutele tale dolofane impreunate, repeti dupa Bicu,scarpinandu-te din cand in cand la nas sau mai tragand cu ochiul..Si mai sunt si momentele cand esti mofturos ca de altfel orice copil, si cand imi vine sa fug de tine sau sa te cert...ma privesti cu ochii aia mari si cand dai de cateva ori din gene...cine se mai gandeste la mustrare?..Imi place cand o imiti pe Bica sau pe Bicu si ador rasul tau zglobiu...Daca ar fi sa regret ceva..ar fi ca nu am stat mai mult cu tine...si nu te-am pretuit cum trebuie...Insa te iubesc si vei fi in continuare micul meu ingeras...Te pupa BIBI...

one day...

Imi vine sa sar,sa plang si sa rad...fericire pura in carapacea acestui trup pamantesc...nu ma poate tine departe, nu ma poate opri...sunt doar un suflet zglobiu,cristalin si etern prins pentru putina vreme in "coaja subtire ca de ou" al trupului meu...intr-o zi...am sa ma eliberez...Intr-o zi voi fi libera.Voi alerga printre norii de catifea,pe aripile vantului jucaus,printre curcubee si miresme dulci.Impletindu-ma in atemporalitate,in neant, in destin...Simt rafalele line mangaindu-mi pielea, aud simfonii ingeresti cantand...Vise,idei,dorinte..pace incandescenta.Zambet etern...Strazi de aur,lumina calda si pace...mai presus de orice..pace...indescriptibil...