escape...

alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601416593495193186" />


O patura, o sticla de apa(de izvor),o carte buna(de penal) si o ciocolata(milka-fara pretentii)...Asa mi-am inceput vacanta in indepartatul coltisor de lume numit "fundul gradinii", unde nu te deranjeaza nimeni (doar cand m-a descoperit dupa doua zile mama) si unde poti sa fii tu insuti: cu picioarele desculte si pantalonii suflecati si palaria de paie a bunicului invechita si ciuruita toata.Prima parte a zilei am petrecut-o admirand natura...unii ar spune ca e cam aceeasi:iarba tot verde si cerul tot albastru.Si acelasi soare,in fiecare dmineata. Ha!Daca nu ai stat sa privesti niciodata mersul norilor pe cer sau procesul de crestere al unei flori,ei bine,ai cam trait pe langa lume, nu in ea.Natura se schimba.In fiecare zi.De la exterior e aceeasi, dar incearca sa "patrunzi" un pic in ea. Si ai sa vezi ce se ascunde in spatele ierbii inalte,dincolo de acoperisul pamantos al musuroiului de furnici...Sus, intre doua crengute inmugurite, un paianjen tese linistit,impletind fire de arama in scheme diforme dar simetrice(nu-mi plac paianjenii,apropo). Roua a desenat frumos un sirag de perle natural ce sclipeste de-ti ia ochii.Un mugurel rosiatic a pocnit,iar petalele nou nascute inspira cu nesat aerul racoros. O gargarita mare si urata isi croieste drum printre cateva fire de iarba.O privesc si rad,gandindu-ma ca e prea grasa ca sa zboare.Prind o gazulita intre degete si incep sa o intorc pe toate partile,studiindu-i forma minuscula a aripilor si ochisorii cat doua varfuri de ac.Ii dau drumul si incearca sa zboare,dar e prea ametita. Se aseaza obosita pe o frunza si aproape ii aud oftatul de usurare. Incerc sa urmaresc fiecare pata de culoare si sa absorb fiecare micut punct de roua.Fosnetul ierbii imi face pielea ca de gaina,si ma cutremur toata cand iarba frageda imi atinge talpile.Urmaresc soarele din spatele ramelor negre si ma joc cu razele,incercand sa prind o farama de lumina intr-un pumn.Aici pot sa vin fara ceas si fara telefonul meu credincios. Fara facebook si fara chat..Si e bine! Aici las timpul sa treaca dar am impresia ca sta pe loc. Soarele isi continua drumul,vantul danseaza silentios si mugurii prind viata.Intreaga natura e in schimbare.
Ma regasesc peste cateva ore aplecata asupra colii de hartie cu un creion tocit si mintea plina de ganduri.Langa mine cartea de penal sta deschisa la aceeasi pagina ca dimineata , ciocolata e mancata pe jumatate si sticla e goala...Miroase a levantica.

did You really mean " forever"?...

Simt dragostea Ta, de o mie de ori mai dulce de fiecare data cand Te privesc...chiar si atunci cand iti gresesc in asa hal incat imi este rusine sa imi privesc fata in oglinda. Farmecul e atunci cand,cu blandete in ochi si dragoste de Tata in inima, te apleci asupra mea si ma ridici,din nou.Imi mangai inima si imi soptesti "Esti a Mea!Pe vecie!"Si nu conteaza ce am facut si nu conteaza cat am gresit...Tu ma iubesti. Si nu uiti, ci imi amintesti in fiecare zi...Cuvintele sunt prea putine, insa cu minusculele semne mici si negre astern pe hartie ce simt.Acolo ma regasesti de fiecare data, aplecata asupra ei,mazgalind,impletind amintiri cu lacrimi si rasete.Acolo imi vorbesti si imi spui unde sa ma duc cand toate usile s-au inchis.Acolo ascult vocea Ta,ca un susur bland,siroind printre pietrele aruncate de ei...spre inima mea."Inca un pas...Eu nu te las"...Ne continuam drumul impreuna,ca odinioara,pasind peste toate,cu Tine de mana...



http://www.youtube.com/watch?v=oFWxgBcI2FQ

B.F-"blessed forever with a best friend"

Am stat o gramada sa ma gandesc ce sa scriu.E luni si mai sunt 2 zile pana la "the big day"...M-am tot gandit cum si ce sa fac sa iti spun, mi-am stors ultima suflare a creierasului sa ma pot exprima cat mai bine.Ioc!Asa ca, uite aici:iti zic cat mai concis si clar:
Dear draga mea,
Au trecut 2 ani de cand te cunosc.Mai trebe sa zic ca au fost 2 dintre cei mai frumosi ani?..nu cred..Se vede.Se vede in fiecare zi in care ma faci sa zambesc,in fiecare clipa in care ma inveti sa ma bucur de viata. De dimineata, de cand ma trezesc cu fetisoara ta dezumflata de somn, cu ochii zglobii de copil pana seara,cand ne spunem "noapte buna" sau simplu, "pa", ma inveti ce inseamna prietenie si tot tacamu' care intra in familia lexicala a acestui cuvant.
Ti-am mai zis, cred, ca imi esti draga.Tare.M-am tot agitat sa caut semnificatia numelui tau, da'm-am lasat pagubasa si mi-am propus sa iti zic ce inseamna pentru mine.Inseamna "cristalina".Ca apa de izvor,ca un susur subtire ce va dainui peste ani in inima mea.Nu ma indoiesc ca vocea ta a linistit de multe ori inimi indurerate.Stiu cel putin una. A mea. Inseamna "eternitate",gandindu-ma la coltul de rai pus in suflet de Tatal nostru si pe care il imparti fara egoism in fiecare zi celor din jur. Uitandu-ma la tine, ma gandesc la "rabdare"...aia de care dai dovada ori de cate ori nu-s gata la timp pentru repetitie sau mai bine...acea rabdare cu care ma incojori in fiecare zi, si-mi spui:"O sa inveti.Sunt sigura".Inseamna "alinare"..am simtit-o in fiecare imbratisare si in fiecare mic gest pe care l-ai facut.Si mi-a fost de-ajuns. "Seninatatea" te incojoara mereu, chiar si atunci cand simti nevoia sa plangi.Pentru ca asa esti tu:plangi cand esti bucuroasa si razi cand ti-e greu. Si iar am ajuns la "E"..."eleganta"?..O,da..chiar si in somn..cu capsorul tau mic pe brat si gluga capotului in cap.Si in rochita ta albastra cu flori maro;sau invers?...Mai inseamna "l..(eram sa scriu"love"- vorbim de asta mai tarziu)"Libertate",eliberata de tot ce a fost in trecut,un lucru important care l-am invatat de la tine.Ai cunoscut Adevarul, si L-ai lasat sa te elibereze. Nu ai privit inapoi,ci ti-ai atintit ochii catre Cer..Pentru ca aia e tinta ta. O ultima chestie ar fi ca esti "adorabila" in toate sensurile. Pe bune. Chiar si atunci cand esti semi-serioasa.
Draguta,stii ca Domnul are simtul umorului..cred ca noua ni l-a dat la pachet;imi place sa rad cu tine, pentru ca alaturi de tine am descoperit ca e senin chiar si atunci cand ploua afara. Si am invatat ca un prieten adevarat nu te paraseste fie ce-o fi!Si in nenorocire ajunge ca un frate!(in cazul nostru o sora).Impart cu tine si bucurii si intristari.Iti multumesc ca ma suporti,Cess...Iti multumesc pentru fiecare moment pe care il petreci alaturi de mine desi ai fi putut fi in alta parte.Multumesc ca faci mancare atat de buna...Multumesc pentru ca ai ales sa alergam amandoua pe acest pamant..asa, printre celelalte milioane de pamanteni...Si, Cess, scumpo...nu uita un lucru...valoarea ta, e cea pe care ti-a dat-o Domnul Isus pe cruce..este de neestimat.Si inca ceva...esti o regina in devenire,in asteptarea Regelui tau....
P.S.te iubesc...rau de tot..

My Miss Ella...

"Viata este o lupta,dar nu poti sa te bati cu pumnii...Trebuie sa te lupti cu inima. Daca pumnii ti-s mai insangerati decat genunchii, inseamna ca nu te lupti lupta care trebuie"...
Imi amintesc de vremurile copilariei, cand nu trecea o zi fara sa am vreo zgarietura sau o vanataie pe genunchii mei slabanogi. Cat era ziua de mare alergam,zbieram si ma luptam, cautand comori si secrete, ba in podul bunicii, ba prin vreun helesteu uitat de lume. Eram pe rand, capitan de vas, doctorita sau mama cu 3 copii(de obicei papusile mele scobite si chelboase). Nu cred ca a ramas vreun copac neatins sau neescaladat de mine,sau vreun locsor in camarile "de curat" ale bunicii, pe care sa nu le fi vizitat.Fiecare escapada se termina ori cu un nas julit, ori cu un cot insangerat. Insa nu imi pasa. Stiam ca, in fiecare seara, era cineva acolo sa imi spele rana si sa o bandajeze. Doua maini neobosite, crapate dar pline de blandete. Atingerea lor aspra imi crea un sentiment placut de siguranta. Eram in bratele ei.Ma atingea cu mainile,si-mi vorbea cu inima. Ma saruta de noapte buna si visele erau mai frumoase. E Miss Ella a mea.
Cu genunchii tociti, si mainile crapate sau cu lacrimi in ochi, insa cu zambetul pe buze si inima plina de dragoste. O ciudatenie a zilelor noastre,ca un tezaur antic, pretios...M-a invatat sa ma lupt. Sa ma lupt pe genunchi in noptile lungi,si cu zambetul pe buze in zilele ploioase. Si mainile ei m-au articulat cand am gresit, insa aceleasi maini m-au imbratisat cand am cazut. A ras de necazuri si a plans de bucurie. S-a luptat cu inima.De aia acum e plina de cicatrici;insa e din ce in ce mai mare. E plina de oameni dragi si amintiri frumoase.Insa mai mult nu pot vedea.Mi-ar placea sa o deschid intr-o zi si sa vad care e izvorul ei.De unde vin toate?Mi-ar zice doar atat:"uita-te la genunchii mei"...Acolo e adevarata lupta, o lupta al carei capitan nu sunt eu, nici ea.E Dragostea.

"Copile," a zis, lipindu-si capul de al meu si mangaindu-ma pe obraz cu degetele ei batatorite, "poti s-o biciuiesti si s-o bati pana-si pierde cunostinta, poti s-o tarasti pe strazi si s-o scuipi, poti chiar s-o spanzuri de un copac, s-o impungi cu tepuse ascutite si sa-i rapesti si ultima suflare de viata, insa, in cele din urma, indiferent ce-ai face, indiferent cat de mult te straduiesti s-o ucizi, dragostea va invinge."

i was here...

Incerc sa prind o farama de somn,dintr-un colt indepartat de lume.S-a speriat insa,poate din cauza iuresului de ganduri ce-mi framanta de ieri mintea.Se joaca,un joc neinteles de cuvinte si imagini,invaluite in ceata trecutului.Zgomotele noptii le aud perfect: cantecul unei pasari de noapte,mieunatul unei pisici, rasul zgomotos al unui betiv, tusea dureroasa a vecinei de jos...Vantul adie,iar perdeaua falfaie incetisor,aducand un racoros miros de levantica. Orasul doarme,invaluit in lumina rece a lunii.Luminitele geamurilor contureaza Sibiul,dandu-i o nota de mister.Incerc sa cuprind orasul cu ochii si sa-l trag in cufarul de amintiri al inimii...
M-am plimbat azi pe strazile intortocheate care, nu stiu de ce imi amintesc de un vechi oras roman, antic si plin de taine, cu alei pietruite,ganguri intunecate si geamuri acoperite de "taparele" verzi, decolorate. Pe aproape fiecare casa,sapata in tencuiala sau lipita de ea,este desenata o cruce. Bisericutele mici,in stil baroc,racoroase si tacute,au usile larg deschise.Ma apropii si intru,lasand intunericul sa ma cuprinda,si linistea sa imi imbratiseze sufletul.Bancile de lemn,incrustate cu model floral,murdare,vechi si prafuite,mi se par chiar confortabile. Imi ochesc un loc,si contemplu in liniste,adulmecand mirosul putred de lemn umed.Aproape imi aud inima batand si muschii incordandu-mi-se.O rafala de vant imi misca o suvita de par,gadilandu-mi delicat urechea.O las sa se joace in voie.
O raza subtire,patrunde prin geamul prafuit parca chemandu-ma afara.Ies,si dau de un cimitir.Ma plimb incet, citind de pe pietrele mortuare,nume, date, ani, profesii.Atat de diferiti,si totusi la fel.Pe dinauntru.Langa mormantul unui prunc de 2 anisori,mic,invechit,cu balariile ce imbraca crucea de abia vizibila,troneaza impunator un aranjament mortuar,din marmura neagra pe care sta scris numele unui profesor universitar,licentiat in teologie si drept.In alta parte,nepotii indurerati ai unei bunici au scris cu litere aurite "nu te vom uita niciodata",pe o coroana impunatoare de crini.Langa ea, un tanar de 19 ani si-a sfarsit calatoria pe pamant acum 3 saptamani.Ma uit la multimea de morminte si incerc sa realizez ca toti au fost unde sunt si eu acum..pe acelasi pamant,cu vise,temeri,idealuri,familii si aceleasi dureri. Poate acum cativa ani, poate acum 3 saptamani.Ce ciudat!Ne incepem viata la fel,poate o si traim la fel,impartind acelasi fel de fericire,durere,idei si principii,calcam toti pe acelasi pamant,insa nu plecam tot la fel.Imi place sa ma plimb prin cimitir.Si nu,nu sunt genul de persoana care iubeste singuratatea in locul prietenilor ci doar acel gen de persoana care iubeste linistea.Si uneori prietenii ti-o pot darui.Plimbandu-ma insa pe aici,azi am inteles ca singuratatea te obliga sa gandesti,sa analizezi,sa observi.Si am inteles azi ca totu-i numai praf.Din tarana am fost facuti si acolo ne intoarcem.Deci, care -i scopul la toate? Am citit undeva ca "daca omul nu a gasit ceva pentru care merita sa moara, nu e pregatit sa traiasca"...Eu cred ca am gasit acel ceva in Isus.Am inteles azi ce inseamna durere,insa ca promotor al fericirii pure.Si am inteles ca moartea nu e altceva decat un mic impediment spre adevarata viata.Si ca totul depinde de cum traiesc acum,si ce caut eu acum...Pentru cine traiesc si nu cat adun.Ce spun si nu ce pun deoparte.Ce fac si nu ce stric...Am iesit de acolo cu zambetul pe buze si pace in inima.Am privit un apus superb de soare si am mancat o inghetata zdravana.Am ras cu mama si pentru a nu stiu cata oara i-am spus ca o iubesc.I-am zambit unui copil si am mirosit toporasii de pe pervazul unei batrane.Am trait.

"until my dying day, Lord, I'll serve You"...inchid ochii si repet cuvintele, fara sunet,doar cu o miscare subtire a buzelor si a sufletului.Las versurile armonioase sa imi inunde mintea si incep sa scormonesc in suflet dupa dulci amintiri."Daca ai facut o juruinta lui Dumnezeu nu zabovi sa o implinesti!Caci Lui nu-I plac cei fara minte. De aceea implineste juruinta pe care ai facut-o"(Ecles5:4)Gandul imi zboara la ziua botezului,la acel "da" spus dintr-o inima curata si gata sa se jertfeasca pentru Iubitul inimii ei...Acel "da" m-a urmarit in ultimele zile,crestand adanc in amintirea mea,o rana."Pana cand vrei sa Il urmezi?"...Imi amintesc de tremurul vocii si miile perechi de ochi ce ma priveau:ingeri si oameni,cunoscuti si prieteni."Pana la moarte"....Ca un ecou imi rasuna in minte tot acest timp trecut,si totusi parca a fost ieri...Dragostea dintai,pasiunea si focul acela nestins.Faptele dintai,setea nepotolita de Cuvant.Juruinte.Legamant.Mireasma parfumului de trandafiri, umple biserica in timp ce, rand pe rand,in apa cristalina,sufletele noastre se leaga pe vecie intr-un consimtamant tacit,strans.
...
Mi-e dor sa resimt acel puternic simtamant,acea unda subtila a Duhului peste mine.Mi-e dor sa revad fetele lor zambind, si aurul curat al soarelui pe inima mea.Intr-o zi...toate se vor implini...