mY Dad...

Ce-mi place cel mai mult e ca nu stiu ce are sa se intample. Lasand teama de necunoscut la o parte, ma avant in ceata din front, uneori cu emotie, alteori pasiva. Dar inaintez. M-am lasat de "arta ghicitului"..."azi cred ca o sa imi mearga totul rau pentru ca nu am citit din Biblie" sau "azi totul imi merge prost pentru ca am uitat sa ma rog"...Dumnezeu nu e roata noastra de rezerva, pe care o punem din cand in cand la masina, si cand nu mai avem nevoie de ea, o dam jos. Am invatat ca atunci cand chiar ai dorinta sa vorbesti cu Tatal, nimic nu te mai poate tine in pat, dimineata. Iar atunci cand vrei cu adevarat sa ai o partasie permanenta cu Domnul, ceea ce ai in inima in fiecare dimineata nu e "Ah, tre' sa ma trezesc iar sa citesc, pentru ca altfel azi o sa imi mearga prost!", ci dorinta si bucuria sincera de a vorbi cu Tata. Cu TATA...wow...!

Nu stiu de cate ori te-ai gandit cu seriozitate la asta... Dumnezeul universului, Cel care a facut cerurile si pamantul, stelele, si planetele, Cel care iti face inima sa mai bata inca o data, Cel fara limite, Cel fara inceput si sfarsit, Cel viu in veci de veci, este Tatal tau! Am invatat si inca invat cum sa ma raportez la Dumnezeu ca la un Tata, cum sa vin inaintea Lui...Am invatat ca nu trebuie sa Il impresionez prin cuvintele mele, nici prin aparitia mea, nici prin faptele mele, pentru ca hei! El ma cunoaste!. Stie mai bine decat mine de ce am nevoie, ce ma doare, ce ma bucura. Imi stie si cea mai adanca dorinta, si cel mai ascuns secret..." Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face". Ma linisteste sa stiu ca Tatal meu e interesat de cele mai naive si mici idei si dorinte, de cele mai patetice suferinte sau intristari...Doar asteapta sa I le spun, exact ca un copil care vine inaintea tatalui pamantesc cu fel de fel de cereri. Ma trezesc uneori vorbind cu El ore intregi, fara sa pot epuiza subiectele, razand uneori de naivitatea mea si minunandu-ma de bogatia rabdarii Sale si abundenta planurilor Sale...Am renuntat la a mai dori sa stiu ce ma asteapta in viitor. Ma avant cu credinta si cu ochii larg deschisi sa vad ce are pregatit pentru mine. Mi-am incredintat viitorul in mana unui Tata grijuliu, protector, atotcunoscator si plin de dragoste, un Tata care imi vrea binele si este gelos atunci cand pun altceva inainte de El...Mi-am propus sa Il las sa ma surprinda, pentru ca stiu ca ceea ce a pregatit El pentru mine e cu mult mai placut si mai minunat decat mi-am inchipuit vreodata cu mintea mea umana.. Punand planurile mele langa planurile lui ma rusinez de limitarea mea in gandire si ceea ce credeam ca "e cel mai bun pentru mine" se dovedeste a fi un rau de care, tot El ma scapa. Si cel mai bine pus la punct plan pentru o viata, facut de mintea celui mai inteligent om de pe pamant, se dovedeste a fi lipsit de plinatate, de frumusete si imaginatie, pe langa planul extraordinar facut de Tatal inca din vesnicie... XOXOXO

picatele...

Ma intreb daca iti mai amintesti de zilele alea calduroase in care ne udam pe strada. De serile la Mc, de unde plecam radiind de parca fusese ziua noastra, cu cate un shake in mana si celelalte impreunate. Iti mai amintesti de dulapul plin, cand venea Adina sau Adi pe la noi? Parca era Craciunul... Sau de diminetile cand stateam pur si simplu in pat si vorbeam, despre tot si toate. Imi amintesc de mesajele din timpul cursurilor plictisitoare. De ziua cand eram sa dau foc la apartament,cu servetelul, de ziua cand ai batut tare in geamul autobuzului ca sa trezesti un nene obosit. Imi amintesc de Shaggy, de restaurantul chinezesc si de gorgoazele din Canta. Imi amintesc de ploaia torentiala din Copou, de oglinda de la BCU si de cei 75 de banuti de la covrigaria "Petru"...Imi amintesc de calatoria cu bicicletele prin Iasi pe care niciodata nu am facut-o, dar am avut dorinta!:) Imi amintesc de ziua ta si ziua Magdei, de Suceava si unchiu' Natanael, de seara pe Bucium cand toti plangeam si ne doream sa fim Acasa..http://www.youtube.com/watch?v=RvfKG8BFBd8 Apusul din Suceava, noptile pictate in rasete ce ne duceau la lacrimi, "Pa-ul" din fiecare seara. Diminetile intunecate, pe ger, spre serviciu, merele inghetate, "P.S. I love you", bolul alimentar. Carcelul de pe partie, sosetele colorate de duminica... ***(to be continued)

binefacere

"Motivul il stie Dumnezeu. Tu fii gata sa sari in ajutorul lor, sa mangai, sa imbarbatezi, sa stergi lacrimi. Cand vine cineva la tine si-ti spune:"Ma doare", nu il intrebi :"de ce?", ci "cum te pot ajuta?...Nu te intereseaza ce face cersetorul cu banii pe care i-ai dat. Intr-un mod indirect, aceia tot la Dumnezeu ajung..."