Ce ramane cand tu pleci

Am ajuns sa fim acea generatie care isi spune:"Lasa, am sa zic un "iarta-ma" la sfarsit si rezolv situatia". Ideea e ca de foarte multe ori, scuzele nu mai au nici o valoare. Stim ca facem ceva gresit, dar nu ne oprim, gandindu-ne ca,"trebuie sa fim acceptati asa cum suntem" sau "lasa, ca stie ca nu o fac cu intentie". Intentionat sau nu, o faci. Jignesti. Faci o gluma nesarata. Umilesti prin cuvintele tale. Gresesti. Ideea e ca folosim cuvantul asta asa usor in zilele noastre ca nici nu ii mai cunoastem intelesul. Ce inseamna de fapt? Ce ar trebui sa exprime el? Cand sa il folosim? Am ajuns sa ne folosim de o imagine creata pe baza acestui cuvant; stiind ca suntem acceptati usor, ne permitem sa facem glume din ce in ce mai cu subinteles, din ce in ce mai usoare, ca de! la sfarsit, important e sa ne despartim in pace, si, daca e nevoie, un simplu "imi cer scuze", rezolva conflictul. Tu pleci multumit, ca toti au ras la glumele tale, ca ai fost acceptat si toti ti-au zambit la sfarsit, invitandu-te la urmatoarea intalnire. Dar mai e un suflet care pleaca ferfenita de acolo. Ca o carpa roasa si rupta, folosita de prea multe ori. Iti intinde mana si te saluta cu zambetul pe buze, pentru ca a invatat cu mult timp in urma ca asa fac oamenii "tari". Ascund. Tac. Inghit. "No hard feelings,right?". Si pleci. Tu spre "gloria" fraternitatii. El spre deznadejde.

Suntem cu totii la fel. Numai povestile difera

Stii ce? Am incercat. Sa fiu acea fata calma si linistita, zambitoare si mereu binevoitoare. Chiar am incercat. Dar nu mi-a iesit intotdeauna. De linistit, sunt linistita. Mai ales cand sunt intr-un loc in care n-am mai fost niciodata cu niste oameni pe care abia ii cunosc. Nu sunt genul de persoana care sa deschida seara introducandu-se:"Buna!Sunt Rebeca si ma bucur sa fiu aici cu voi...Stiu ca majoritatea nu ma cunoasteti dar, hey!ne-am intalnit sa socializam, asa ca sa trecem la treaba!"..In nici un caz. Intotdeauna mintea mi se umple de imagini care mai de care mai ridicole si umilitoare: eu impiedicandu-ma in fata unei multimi de oameni; eu stand in fata auditorilor incercand sa ingaim cateva cuvinte; eu facand o gluma la care nu rade nimeni... Da, sunt linsitita. Am incercat sa fiu prietenoasa, sa fac lumea sa se simta bine-venita, insa mi-am dat seama ca that's not my thing. Imi place sa vorbesc cu oamenii, doar ca..poate lor nu le place la fel de mult ca mine. Cel putin asa credeam. Apoi mi-am dat seama ca totul tine de subiect. Vorbeste despre fashion, ce mai e nou in show bizz, celebritati sau despre reduceri si m-ai pierdut. THAT'S not my thing. Dar as putea vorbi despre viata o zi intreaga. Despre experiente si copilarie. Despre principii. Despre bine si rau. Despre durere si esec. Hai sa vorbim despre cum infruntam fiecare din noi in fiecare zi, frica. Despre respingere si depresie. Hai sa vorbim despre ce te face pe tine fericit. Unde te simti cel mai bine, si cu cine. Vorbeste-mi despre tine, familia ta, visele si idealurile tale, despre ce iti doresti cel mai mult, unde vrei sa ajungi si ce vrei sa lasi in urma ta. Hai sa vorbim despre astea. Lucrurile marunte din fiecare zi, spune-mi cuvintele care te-au ranit cel mai mult si cum ai trecut peste ele. Spune-mi care a fost ce mai fericita zi din viata ta, spune-mi cine te influenteaza, ce vrei sa faci cu talentul tau, unde te vezi peste cativa ani. Spune-mi. Atunci te ascult cu atentie. Ma bucur cu tine, plang cu tine. Cand nu voi avea ce sa-ti zic, iti voi da o imbratisare. Cand voi sti ce sa-ti zic, iti voi zice, chiar daca stiu ca are sa te doara sau nu iti va fi confortabil sa auzi adevarul. Dar ti-l voi zice. De ce sa te mint ca ceilalti? Te voi incuraja cat pot si-mi voi da silinta sa fiu acolo pentru tine cand vei avea nevoie. Iar daca nu voi fi acolo, cu siguranta am un motiv foarte bun pentru lipsa mea. Da, am incercat sa fiu acea fata zambitoare si prietenoasa. Sa zambesc mai des si sa-mi arat latura "optimista". Adevarul e ca sunt la fel ca tine. Doar ca povestile noastre difera.

Increderea

Vorbim de incredere cu increderea ca stim ce-i aia. Dar nu stim. Cel putin pana ne este inselata. Apoi devine clar. Dar, mai intai, ce NU este increderea. Increderea nu e naivitate. Incredere nu e lipsa ratiunii. Increderea nu e atunci cand eviti sa vorbesti despre ceva ce te framanta, doar pentru ca nu vrei sa "superi". Increderea nu e oarba. Increderea nu e lipsa geloziei. Din contra, e gelozia testata. Increderea nu e neputinta de a fi tu insuti in preajma cuiva. Increderea nu da credite pe baza respectului, ci pe baza faptelor. Atunci cand vad ca pot sa am incredere in tine, o voi face cu placere. Pana atunci, vorbele tale suna a gol. Increderea nu consta in vorbe. Increderea nu e compromis. Increderea nu e certitudine. E fiecare mic pas spre certitudine. Increderea e acel echilibru intre gandire si vorbe, intre vorbe si fapte. Este pactul intre doua suflete, comunicarea dintre doua inimi. Increderea necesita deschiderea ochilor nu inchiderea lor. Altfel, ce diferenta ar mai fi intre incredere si compromis? Increderea inseamna sinceritate, deschidere, indiferent cat de urat e adevarul. Cu cat vei fi mai sincer, cu atat mai multa incredere capeti. Increderea necesita ratiune. Increderea pune intrebari, atunci cand se simte amenintata. Increderea comunica. Increderea infloreste in mijlocul esecului, atunci cand ambele parti isi dau silinta sa ude floarea uscata si nu sa o arunce la gunoi. Increderea iti da curajul sa mai faci un pas.

poate e timpul

Oamenii mereu vor zice ca nu poti. Sau, in cel mai bun caz, te vor incuraja:"Poate nu e asta ce trebuie sa faci tu. Nu e lupta ta". Si acum ar trebui sa te simti ok, sa lasi totul in urma si sa o iei de la inceput. Sa iti concentrezi enrgia si timpul, banii si resursele pe ceva nou si "de nasul tau". Dar te simti atras spre acel ceva ce nu ti-a reusit si vrei sa incerci din nou. Simti undeva in adancul inimii ca poti sa o faci si un nou avant iti da aripi. Se vor pune in fata ta. Te vor strivi,daca vor avea ocazia. Te vor descuraja si iti vor zice :NU POTI!"....
Tot ce trebuie sa faci acum e sa te intorci inspre ei si sa le spui: "Uita-te la mine!"