Suntem cu totii la fel. Numai povestile difera

Stii ce? Am incercat. Sa fiu acea fata calma si linistita, zambitoare si mereu binevoitoare. Chiar am incercat. Dar nu mi-a iesit intotdeauna. De linistit, sunt linistita. Mai ales cand sunt intr-un loc in care n-am mai fost niciodata cu niste oameni pe care abia ii cunosc. Nu sunt genul de persoana care sa deschida seara introducandu-se:"Buna!Sunt Rebeca si ma bucur sa fiu aici cu voi...Stiu ca majoritatea nu ma cunoasteti dar, hey!ne-am intalnit sa socializam, asa ca sa trecem la treaba!"..In nici un caz. Intotdeauna mintea mi se umple de imagini care mai de care mai ridicole si umilitoare: eu impiedicandu-ma in fata unei multimi de oameni; eu stand in fata auditorilor incercand sa ingaim cateva cuvinte; eu facand o gluma la care nu rade nimeni... Da, sunt linsitita. Am incercat sa fiu prietenoasa, sa fac lumea sa se simta bine-venita, insa mi-am dat seama ca that's not my thing. Imi place sa vorbesc cu oamenii, doar ca..poate lor nu le place la fel de mult ca mine. Cel putin asa credeam. Apoi mi-am dat seama ca totul tine de subiect. Vorbeste despre fashion, ce mai e nou in show bizz, celebritati sau despre reduceri si m-ai pierdut. THAT'S not my thing. Dar as putea vorbi despre viata o zi intreaga. Despre experiente si copilarie. Despre principii. Despre bine si rau. Despre durere si esec. Hai sa vorbim despre cum infruntam fiecare din noi in fiecare zi, frica. Despre respingere si depresie. Hai sa vorbim despre ce te face pe tine fericit. Unde te simti cel mai bine, si cu cine. Vorbeste-mi despre tine, familia ta, visele si idealurile tale, despre ce iti doresti cel mai mult, unde vrei sa ajungi si ce vrei sa lasi in urma ta. Hai sa vorbim despre astea. Lucrurile marunte din fiecare zi, spune-mi cuvintele care te-au ranit cel mai mult si cum ai trecut peste ele. Spune-mi care a fost ce mai fericita zi din viata ta, spune-mi cine te influenteaza, ce vrei sa faci cu talentul tau, unde te vezi peste cativa ani. Spune-mi. Atunci te ascult cu atentie. Ma bucur cu tine, plang cu tine. Cand nu voi avea ce sa-ti zic, iti voi da o imbratisare. Cand voi sti ce sa-ti zic, iti voi zice, chiar daca stiu ca are sa te doara sau nu iti va fi confortabil sa auzi adevarul. Dar ti-l voi zice. De ce sa te mint ca ceilalti? Te voi incuraja cat pot si-mi voi da silinta sa fiu acolo pentru tine cand vei avea nevoie. Iar daca nu voi fi acolo, cu siguranta am un motiv foarte bun pentru lipsa mea. Da, am incercat sa fiu acea fata zambitoare si prietenoasa. Sa zambesc mai des si sa-mi arat latura "optimista". Adevarul e ca sunt la fel ca tine. Doar ca povestile noastre difera.