Saturday, June 30, 2012

48ro

Si, da, mai am 48 de ore de stat in scumpa mea tara. Cand ma gandesc:48..mmda...destul timp..insa cand incep sa imi fac liste in cap cu tot ce trebuie sa fac, nu mi se mai pare asaaaaaaa mult timp. Si incep sa ma panichez, si sa ma stresez si inloc sa iau toate lucrurile pe rand, le iau de-a valma si sfarsesc prin a uita ce e esential si a dau importanta lucrurilor care stiu ca imi sunt de nici un folos. Cam asa se intampla. Eu nu-s ca mama! Ma incearca tot felul de emotii, de parca ar fi prima oara cand plec, desi nu e.Dar am emotii. De la frica pana la extremitatea nordica a fericirii, de la plans busit, pana la zambet maximizat pana la urechi.De toate. Imi vine sa dorm toate 48 de ore si sa ma trezesc acolo unde trebuie. Numai sa ajung odata. Copilo, vin!Asa ca mai bine pune mana si fa curatenie in camera, anuleaza-ti toate intalnirile de afaceri si neafaceri, inchide-ti telefonul mobil si facebook-ul si treci pe plaja la un "chat" ca intre surori!

24h

Deci, pe bune acum: ma spalam pe dinti in baie cand mi-am amintit ca mai am 24 de ore de stat cu tine si m-a bufnit plansu...Asa..stateam in fata oglinzii, cu periuta intre dinti si spuma alba prelingandumi-se pe barbie si plangeam. Imi va fi dor de tine! Pe de o parte ma bucur ca nu am avut timp intens de gandire la despartirea noastra, pentru ca as fi plans in continuu. Asa ca mi-am umplut timpul cat de mult am putut, amanand momentul dureros...Insa stiu ca are sa vina si el. 24 de ore. Unde s-au dus 3 ani?Tu deja cu licenta luata (prin credinta), eu cu 3 ani la activ. Ce am facut in 3 ani de ai ajuns sa imi fii cea mai apropiata dintre toate fiintele de pe pamant? Mi-ai dat incredere. M-ai facut sa rad chiar si atunci cand nici de zambit nu puteam. M-ai enervat la culme. Ai plans cu mine. Ai facut ca soarele sa rasara pe fata mea in cea mai innorata zi. M-ai trezit in sunetul cascatului tau zgomotos. Cu ce fiinta a noptii am sa mai stau la partasie o noapte intreaga?./ Ma accepti asa cum sunt. Si imi dai sentimentul ca sunt iubita si acceptata si ca ai incredere in mine sa iti destainuiesti si cele mai adanci vise chiar daca par a fi dintre cele mai stupide. Imi place sa te ascult. As putea face un film din toate visele tale. Ce zici?
Esti tare, Cess...Esti prea tare pentru lumea asta. Dintotdeauna mi-am dorit mai multi frati si surori. Dar Tata mi-a mai dat doar una.Si mi-a zis: Iti e de-ajuns. Ma accepti cu toate ipocriziile si nebuniile mele. Si ma certi. Si-mi zici adevarul in fata, pentru ca stii ca desi doare, e cea mai buna cale. Sincer, nu stiu cum de ai reusit sa iti faci loc aici in inima mea.A fost asa, pe nesimtite, dar intr-un mod cald,placut, familial. Si te-ai cuibarit acolo bine-bine, si stiu ca nu ai de gand sa mai pleci. A fost un pic cam ingramadit la inceput. Nu stiam ce vrei, nici ce cauti acolo, si nu ma puteam obisnui. Dar n-ai plecat. Pur si simplu ai stat langa mine. Si incet-incet a devenit comfortabil, sa iti vad ceafa in fiecare dimineata, sau sa te aud ciripind prin baie in miezu noptii cand ai un elan nebun de a face curatenie. Fato,tu nu pleci de aici de la mine...Indiferent de cat de ingramadit ar fi, culcusul tau, ramane al tau!

Thursday, June 28, 2012

down of sorrows...

"In the middle of confusion Of fears and doubts, When there's nothing I can cling to Only tears, frustrations, clouds... When I think my hope is finished, And I shed my last of tears, somehow, I see Jesus sitting, Breathing the same breath with me... He has been there since forever, Planning every single step. He has made my life a wonder, Paying with His blood-my debt.. He has never left me lonely- When I cried, He cried as well. When I felt my heart was hurting- He knew that,and I can tell He permitted me to go through lot of sorrows, lot of pain 'Cause He knew it was the only way I could feel His blessing rain. Now I'm walking through the faith on the mountains, in the valleys... But I know for sure my pain It is worth it, sure to say Jesus walks with me always..."

Monday, June 25, 2012

living life to the fullest

I will not be ashamed by what I am. I am who I am and this is the best of me. I won't give up, even if everyone else says it;s over. It's not. It;s a new beginning. I started to wake up every morning singing to the One I love the most, and thanking Him I am alive. I see trees and birds and I can feel the wind with my own senses and that is a blessing. I can walk and I can run. I have a family who loves me and cares for me. I have true friends. I see everyday as a new opportunity.I may see people just once in my life but I will do everything that's in my power to make them remember Jesus. They may not remember me, but I don;t need that. I need them to remember they meet Jesus. I don;t want them to remember my name, nor my studies or my clothes or my appearance. I need them to remember there was a day Jesus stood next to them, in their hardest times. It may seem boldness or stupidity, being so positive and so optimistic in such harsh times, but it's not. It;s faith. A naive and childish faith, in the One who can make everything possible. I pray to God He gives me a faith that makes the wise man look dumb, not for my glory but for His. Because He's the only one who deserves it. I pray not for easy thing in my life, but for power to overcome the hard ones. I pray not for a relaxing and comfortable life but faith and courage to face everything that may come my way.I pray for experiences with God, not for inspirational quotes. I pray that I can live my life to the fullest, to that fullness God created me to live...

Saturday, June 23, 2012

"Pentru a descrie dragostea lui Dumnezeu, nu vor fi niciodata destule cuvinte.Asa ca mai bine taci, si stai ingenunchiata inaintea Celui ce sta pe tron. Atat."

Thursday, June 21, 2012

....valoare

Chiar si atunci cand nu pot spune nimic, Ci pur si simplu stau in tacerea sumbra, Prevestind numai tristete si fum... Imi vad neputinta si ma incearca un sentiment de nimic. Imi indrept ochii spre orizont si nu vad nimic, Iar cei ce erau odata langa mine, nu mai sunt. Unde or fi? Am invatat ca atunci cand gresesti, Nimeni nu vrea sa iti fie alaturi, pentru ca asta le-ar strica imaginea de sine ce, si asa, e ca vai de ea... Insa am invatat ca, sunt oameni care, Indiferent de ceea ce sunt, sau au spus sau fac, Stau acolo langa tine, in intuneriul si bezna groasa, si plang si simt cu tine. Ei se numesc "prieteni". Dar, uneori tot ce ai nevoie e sa te vezi pe tine. Exact asa cum esti, fara masti si fara coaja, uitandu-te in oglinda realitatii oarba si iti dai seama ca nu esti decat abur un firicel micut de fum,stingher. Ala esti tu. Si ti-e rusine. Umbra crucii insa, se va proiecta mereu pe inima ta. Pentru ca acolo ai primit valoare. Si acolo ai fost eliberat. Acolo dragostea lui Dumnezeu a intalnit ura ta Si frumusetea Lui a acoperit uratenia ta. Si esti curat. Si cand privesti in oglinda realitatii, tot ce vezi sunt trei cuie si patru rani. Asta inseamna valoare.

?

Cat de des uitam de Dumnezeu intr-o zi? E interesant de meditat asupra intrebarii...E interesant cum ne facem timp chiar si pentru lucruri extrem de neimportante dar ca sa vorbim macar cateva minute cu Cel ce ne tine in viata, cu sursa Insesi de Viata, nu ne facem timp...Atunci, ce te tine cu adevarat in viata?

Friday, June 15, 2012

count your blessings

Te poti bucura de ceva ce nu poti intelege. Traiesc asta in fiecare zi. M a bucur de viata desi nu inteleg cum Dumnezeu imi mai ingaduie o zi, cand stiu cat de mult gresesc. Ma bucur de fiecare bataie de inima,desi nu inteleg cum se realzeaza lucrul asta, si cum poate sangele sa ne tina in viata. Ma bucur de soarele de afara, desi nu pot intelege cum, cat timp am dormit eu, el a luminaat peste alti oameni iar apoi s-a intors sa ma lumineze din nou pe mine. Ma bucur de prietenii mei desi nu ii inteleg uneori cum de ma suporta. Ma bucur de familia mea, desi nu inteleg cum o persoana ca mine poate fi biencuvantata atat de mult. Ma uit la binecuvantarile din viata mea in fiecare zi. Si mai ales in momentele cand simt ca nemultumirea sau lacomia vine tiptil sub forma unor mici dorinte. Si incep sa imi numar binecuvantarile, la inceput fara chef dar apoi, cu cat le realizez in viata mea cu atat imi dau seama ca sunt prea binecuvantata!...Binecuvantata ca nu m-am nascut in alt oras sau in alta tara. Ca am un acoperis deasupra capului si bani in buzunar. Ca traiesc mai bine decat aproape jumatate din populatia Pamantului si ca sunt mai fericita decat 3 patrimi din ei, doar prin faptul ca parintii meu nu sunt divortati si ca am o casa pe care o pot numi "a mea". Realizez ca sunt mai bogata decat toti, prin faptul ca Il am pe Hristos in mine. Iar Hristos imi este totul in toate...

Wednesday, June 06, 2012

:)

Azi ma duc acasa. Poate de asta m-am trezit asa devreme si am sentimentul asta de caldura in burtica. Poate de asta scriu. Si am un sentiment de bine. As fi in stare sa fac orice. Chiar si sa merg cu trenul 3 ore jumate intr-un compartiment prea stramt si puternic parfumat. Ma gandesc la casa goala care va rasuna de rasetul noastru si ecoul familial; de scarile incrustate frumos si florile mamei; de geamul camerei de la care voi vorbi diseara cu Tata...Poate de asta zambesc incontinuu si imi sclipesc ochii. Mi-e dor sa stau in camera mea, mi-e dor sa ma joc cu Darius.Mi-e dor de vocea groasa si jucausa a tatalui si de privirea blanda a mamei.Sa o revad pe grasa Misu si puiul ei. Sa-mi cunosc nepotica si sa o strang cat de incet pot in brate. Sa imi cunosc noii "membri" ai familiei;) Mi-e dor sa o strang pe mama in brate si sa ii spun tatalui :"Bicule, am venit acasa"...:)

!

Cuvintele sunt singurele liane intre mintea noastra si exterior, care, daca sunt folosite bine, pot intr-adevar sa exprime cel mai bine ce simti, ce gandesti, ce esti. Prin cuvinte aratam cat de bucurosi suntem, cat de enervati sau cat de obositi suntem. Cuvintele ne fac uneori sa avem o "caldura in burtica", sau pielea ca de gaina sau ochii rosii... Cuvintele sunt cele pe care invatam sa le manevram astfel incat oamenii sa inteleaga ce suntem. Cuvintele ne diferentiaza deplante. Ratiunea ne diferentiaza de animale. Cuvintele sunt aur daca stii cum sa le folosesti. Cuvintele sunt arme in gura celui cu stiinta. Cine stie sa le maenvreze este un om cu adevarat intelept. Puterea unui om nu sta in bratele lui ci in felul in care gandeste si exprima ceea ce gandeste. Prin cuvinte binecuvantam. Prin cuvinte jignim. Prin cuvinte facem rani mai adanci decat un pumnal si mai usturatoare decat sarea pe rana.Prin cuvinte putem sa ridicam pe cineva de jos si putem sa ii dam aripi sa zboare. Dragostea o exprimam in cuvinte..."Te iubesc", "Imi pare rau", Te rog" "Imi este dor de tine", sunt toate produsul unui gand bun si al unui cuget curat. Al unei dorinte de a face bine. Si totusi ele nu sunt indeajuns. De multe ori privirea poate spune mai mult decat o mie de cuvinte. Ele au ajuns sa fie inlocuite de imbratisari sau zambete. Sau de ochi incruntati. Alegem doar sa privim dar nu spunem nimic. Alegem sa zambim cand de fapt nu ar trebui. Daca am sti care e adevarata valoare a cuvantului l-am folosi mai des. Daca ne-am da seama care ar putea fi impactul unui singur cuvant asupra unui om poate am avea grija cum l-am folosi. Am avea grija sa facem in asa fel incat fiecare cuvant pe care gura noastra il rosteste sa fie unul care sa fie scris si sus in cer. Si de care sa nu ne fie rusine. Cuvintele exprima cine suntem. Exprima dorintele noastre cele mai sincere si gandurile noastre cele mai ascunse. Cuvintele sunt perla dintr-o scoica sau viermele dintr-un mar....

Tuesday, June 05, 2012

waiting

Si ce?...Doar nu e sfarsitul lumii! Si nu ti-a picat bine ca ti-a spus asta, si da, ai ramas singura acum. Si, aparent, toate s-au incheiat. Si se pare ca ai restanta la examenul la care ai invatat atat de mult. Si materia nu iti mai intra in cap si crezi ca nu ai sa mai faci fata inca odata stresului. Diminetile ti se par pustii chiar daca e soare si crezi ca numai tu ai probleme. Visezi cu ochii larg deschisi la mari indepartate si sezlonguri in care ai putea sa te intinzi ca o pisica si sa torci linistita. Muntii ti se par deodata atragatori si vezi fiecare urma de praf din casa. Simti nevoia sa faci curatenie sau mancare din ora in ora si telefonul il tii cu tine chiar si atunci cand mergi la baie. Nu stii ce e cu atate foi pe birou si ti se pare ca toate cursurile au facut copii. Evident, nu iti gasesti nici un pix cand ai nevoie de el, sau toate deodata raman fara pasta. Mergi la magazin in fiecare zi si te lungesti printre rafturi, cautand interesata ceva, desi stii ca tot ce vrei sa iei e o inghetata Moana la 1 leu. Ignori privirea incruntata a vanzatoarei cand o intrebi cu un glascior firav: Cat costa inghetata?", desi ieri ai facut acelasi lucru. Si ti se pare ca in sfarsit ai trecut peste, dar nu e asa. Si te lupti mai mult decat data trecuta. Nu contenesti sa iti pui aceleasi intrebari si sa te asiguri de o mie de ori ca e adevarat. Se pare insa, ca nu ganditi la fel. Iar tu vrei sa sapi o groapa si sa stai in ea, pana ce trece. Privesti urat pe oricine se uita la tine si nu iti pasa cine si cum e. Iti vine sa strigi ca te doare dar stii ca nimeni de aici nu o sa te asculte. Cui ii pasa? Toti sunt infundati pana la gat in propriile probleme si nu au timp de nimeni si nimic.E ca si cum fiecare ne-am trasa un cerc in jurul nostru, maraind furiosi cand cineva incearca sa intre in perminetrul nostru de siguranta. Ne-am creat propriile lumi, si ne e frica sa privim realitatea. Ne e frica sa visam pentru ca am fost dezamagiti, ne e frica sa speram pentru ca am fost invatati sa credem ca aici, nu mai e speranta. Dar daca nu aici, si nu noi, atunci unde si cine? *** Astepta. Nu te doare si nici nu iti dauneaza. NU astepta pe altii, asteapta-L pe El...timpul Lui, resursele Lui, Vocea Lui. Oamenii interpreteaza asteptarea ca pe o pedeapsa, dar nu e asa deloc. Asteptarea poate aduce suferinta, dar suferinta aduce rabdare si credinta. Asteptarea e terenul meu de pregatire. Aici invat sa cresc si sa rad, sa plang si sa privesc. Nu astepta imprejurari perfecte si nici oamenii perfecti. Nu astepta incurajarea celorlalti si nici triumful colegului...Asteapta insa cu credinta si umilinta. Asteptarea inseamna ca ai incredere ca stii ce face Dumnezeu , ca stii ca El lucreaza si ca stii ca El poate! Asteptarea e cel mai dulce tratament...Asteptarea e testul credintei, al umilintei, al victoriei.

Saturday, June 30, 2012

48ro

Si, da, mai am 48 de ore de stat in scumpa mea tara. Cand ma gandesc:48..mmda...destul timp..insa cand incep sa imi fac liste in cap cu tot ce trebuie sa fac, nu mi se mai pare asaaaaaaa mult timp. Si incep sa ma panichez, si sa ma stresez si inloc sa iau toate lucrurile pe rand, le iau de-a valma si sfarsesc prin a uita ce e esential si a dau importanta lucrurilor care stiu ca imi sunt de nici un folos. Cam asa se intampla. Eu nu-s ca mama! Ma incearca tot felul de emotii, de parca ar fi prima oara cand plec, desi nu e.Dar am emotii. De la frica pana la extremitatea nordica a fericirii, de la plans busit, pana la zambet maximizat pana la urechi.De toate. Imi vine sa dorm toate 48 de ore si sa ma trezesc acolo unde trebuie. Numai sa ajung odata. Copilo, vin!Asa ca mai bine pune mana si fa curatenie in camera, anuleaza-ti toate intalnirile de afaceri si neafaceri, inchide-ti telefonul mobil si facebook-ul si treci pe plaja la un "chat" ca intre surori!

24h

Deci, pe bune acum: ma spalam pe dinti in baie cand mi-am amintit ca mai am 24 de ore de stat cu tine si m-a bufnit plansu...Asa..stateam in fata oglinzii, cu periuta intre dinti si spuma alba prelingandumi-se pe barbie si plangeam. Imi va fi dor de tine! Pe de o parte ma bucur ca nu am avut timp intens de gandire la despartirea noastra, pentru ca as fi plans in continuu. Asa ca mi-am umplut timpul cat de mult am putut, amanand momentul dureros...Insa stiu ca are sa vina si el. 24 de ore. Unde s-au dus 3 ani?Tu deja cu licenta luata (prin credinta), eu cu 3 ani la activ. Ce am facut in 3 ani de ai ajuns sa imi fii cea mai apropiata dintre toate fiintele de pe pamant? Mi-ai dat incredere. M-ai facut sa rad chiar si atunci cand nici de zambit nu puteam. M-ai enervat la culme. Ai plans cu mine. Ai facut ca soarele sa rasara pe fata mea in cea mai innorata zi. M-ai trezit in sunetul cascatului tau zgomotos. Cu ce fiinta a noptii am sa mai stau la partasie o noapte intreaga?./ Ma accepti asa cum sunt. Si imi dai sentimentul ca sunt iubita si acceptata si ca ai incredere in mine sa iti destainuiesti si cele mai adanci vise chiar daca par a fi dintre cele mai stupide. Imi place sa te ascult. As putea face un film din toate visele tale. Ce zici?
Esti tare, Cess...Esti prea tare pentru lumea asta. Dintotdeauna mi-am dorit mai multi frati si surori. Dar Tata mi-a mai dat doar una.Si mi-a zis: Iti e de-ajuns. Ma accepti cu toate ipocriziile si nebuniile mele. Si ma certi. Si-mi zici adevarul in fata, pentru ca stii ca desi doare, e cea mai buna cale. Sincer, nu stiu cum de ai reusit sa iti faci loc aici in inima mea.A fost asa, pe nesimtite, dar intr-un mod cald,placut, familial. Si te-ai cuibarit acolo bine-bine, si stiu ca nu ai de gand sa mai pleci. A fost un pic cam ingramadit la inceput. Nu stiam ce vrei, nici ce cauti acolo, si nu ma puteam obisnui. Dar n-ai plecat. Pur si simplu ai stat langa mine. Si incet-incet a devenit comfortabil, sa iti vad ceafa in fiecare dimineata, sau sa te aud ciripind prin baie in miezu noptii cand ai un elan nebun de a face curatenie. Fato,tu nu pleci de aici de la mine...Indiferent de cat de ingramadit ar fi, culcusul tau, ramane al tau!

Thursday, June 28, 2012

down of sorrows...

"In the middle of confusion Of fears and doubts, When there's nothing I can cling to Only tears, frustrations, clouds... When I think my hope is finished, And I shed my last of tears, somehow, I see Jesus sitting, Breathing the same breath with me... He has been there since forever, Planning every single step. He has made my life a wonder, Paying with His blood-my debt.. He has never left me lonely- When I cried, He cried as well. When I felt my heart was hurting- He knew that,and I can tell He permitted me to go through lot of sorrows, lot of pain 'Cause He knew it was the only way I could feel His blessing rain. Now I'm walking through the faith on the mountains, in the valleys... But I know for sure my pain It is worth it, sure to say Jesus walks with me always..."

Monday, June 25, 2012

living life to the fullest

I will not be ashamed by what I am. I am who I am and this is the best of me. I won't give up, even if everyone else says it;s over. It's not. It;s a new beginning. I started to wake up every morning singing to the One I love the most, and thanking Him I am alive. I see trees and birds and I can feel the wind with my own senses and that is a blessing. I can walk and I can run. I have a family who loves me and cares for me. I have true friends. I see everyday as a new opportunity.I may see people just once in my life but I will do everything that's in my power to make them remember Jesus. They may not remember me, but I don;t need that. I need them to remember they meet Jesus. I don;t want them to remember my name, nor my studies or my clothes or my appearance. I need them to remember there was a day Jesus stood next to them, in their hardest times. It may seem boldness or stupidity, being so positive and so optimistic in such harsh times, but it's not. It;s faith. A naive and childish faith, in the One who can make everything possible. I pray to God He gives me a faith that makes the wise man look dumb, not for my glory but for His. Because He's the only one who deserves it. I pray not for easy thing in my life, but for power to overcome the hard ones. I pray not for a relaxing and comfortable life but faith and courage to face everything that may come my way.I pray for experiences with God, not for inspirational quotes. I pray that I can live my life to the fullest, to that fullness God created me to live...

Saturday, June 23, 2012

"Pentru a descrie dragostea lui Dumnezeu, nu vor fi niciodata destule cuvinte.Asa ca mai bine taci, si stai ingenunchiata inaintea Celui ce sta pe tron. Atat."

Thursday, June 21, 2012

....valoare

Chiar si atunci cand nu pot spune nimic, Ci pur si simplu stau in tacerea sumbra, Prevestind numai tristete si fum... Imi vad neputinta si ma incearca un sentiment de nimic. Imi indrept ochii spre orizont si nu vad nimic, Iar cei ce erau odata langa mine, nu mai sunt. Unde or fi? Am invatat ca atunci cand gresesti, Nimeni nu vrea sa iti fie alaturi, pentru ca asta le-ar strica imaginea de sine ce, si asa, e ca vai de ea... Insa am invatat ca, sunt oameni care, Indiferent de ceea ce sunt, sau au spus sau fac, Stau acolo langa tine, in intuneriul si bezna groasa, si plang si simt cu tine. Ei se numesc "prieteni". Dar, uneori tot ce ai nevoie e sa te vezi pe tine. Exact asa cum esti, fara masti si fara coaja, uitandu-te in oglinda realitatii oarba si iti dai seama ca nu esti decat abur un firicel micut de fum,stingher. Ala esti tu. Si ti-e rusine. Umbra crucii insa, se va proiecta mereu pe inima ta. Pentru ca acolo ai primit valoare. Si acolo ai fost eliberat. Acolo dragostea lui Dumnezeu a intalnit ura ta Si frumusetea Lui a acoperit uratenia ta. Si esti curat. Si cand privesti in oglinda realitatii, tot ce vezi sunt trei cuie si patru rani. Asta inseamna valoare.

?

Cat de des uitam de Dumnezeu intr-o zi? E interesant de meditat asupra intrebarii...E interesant cum ne facem timp chiar si pentru lucruri extrem de neimportante dar ca sa vorbim macar cateva minute cu Cel ce ne tine in viata, cu sursa Insesi de Viata, nu ne facem timp...Atunci, ce te tine cu adevarat in viata?

Friday, June 15, 2012

count your blessings

Te poti bucura de ceva ce nu poti intelege. Traiesc asta in fiecare zi. M a bucur de viata desi nu inteleg cum Dumnezeu imi mai ingaduie o zi, cand stiu cat de mult gresesc. Ma bucur de fiecare bataie de inima,desi nu inteleg cum se realzeaza lucrul asta, si cum poate sangele sa ne tina in viata. Ma bucur de soarele de afara, desi nu pot intelege cum, cat timp am dormit eu, el a luminaat peste alti oameni iar apoi s-a intors sa ma lumineze din nou pe mine. Ma bucur de prietenii mei desi nu ii inteleg uneori cum de ma suporta. Ma bucur de familia mea, desi nu inteleg cum o persoana ca mine poate fi biencuvantata atat de mult. Ma uit la binecuvantarile din viata mea in fiecare zi. Si mai ales in momentele cand simt ca nemultumirea sau lacomia vine tiptil sub forma unor mici dorinte. Si incep sa imi numar binecuvantarile, la inceput fara chef dar apoi, cu cat le realizez in viata mea cu atat imi dau seama ca sunt prea binecuvantata!...Binecuvantata ca nu m-am nascut in alt oras sau in alta tara. Ca am un acoperis deasupra capului si bani in buzunar. Ca traiesc mai bine decat aproape jumatate din populatia Pamantului si ca sunt mai fericita decat 3 patrimi din ei, doar prin faptul ca parintii meu nu sunt divortati si ca am o casa pe care o pot numi "a mea". Realizez ca sunt mai bogata decat toti, prin faptul ca Il am pe Hristos in mine. Iar Hristos imi este totul in toate...

Wednesday, June 06, 2012

:)

Azi ma duc acasa. Poate de asta m-am trezit asa devreme si am sentimentul asta de caldura in burtica. Poate de asta scriu. Si am un sentiment de bine. As fi in stare sa fac orice. Chiar si sa merg cu trenul 3 ore jumate intr-un compartiment prea stramt si puternic parfumat. Ma gandesc la casa goala care va rasuna de rasetul noastru si ecoul familial; de scarile incrustate frumos si florile mamei; de geamul camerei de la care voi vorbi diseara cu Tata...Poate de asta zambesc incontinuu si imi sclipesc ochii. Mi-e dor sa stau in camera mea, mi-e dor sa ma joc cu Darius.Mi-e dor de vocea groasa si jucausa a tatalui si de privirea blanda a mamei.Sa o revad pe grasa Misu si puiul ei. Sa-mi cunosc nepotica si sa o strang cat de incet pot in brate. Sa imi cunosc noii "membri" ai familiei;) Mi-e dor sa o strang pe mama in brate si sa ii spun tatalui :"Bicule, am venit acasa"...:)

!

Cuvintele sunt singurele liane intre mintea noastra si exterior, care, daca sunt folosite bine, pot intr-adevar sa exprime cel mai bine ce simti, ce gandesti, ce esti. Prin cuvinte aratam cat de bucurosi suntem, cat de enervati sau cat de obositi suntem. Cuvintele ne fac uneori sa avem o "caldura in burtica", sau pielea ca de gaina sau ochii rosii... Cuvintele sunt cele pe care invatam sa le manevram astfel incat oamenii sa inteleaga ce suntem. Cuvintele ne diferentiaza deplante. Ratiunea ne diferentiaza de animale. Cuvintele sunt aur daca stii cum sa le folosesti. Cuvintele sunt arme in gura celui cu stiinta. Cine stie sa le maenvreze este un om cu adevarat intelept. Puterea unui om nu sta in bratele lui ci in felul in care gandeste si exprima ceea ce gandeste. Prin cuvinte binecuvantam. Prin cuvinte jignim. Prin cuvinte facem rani mai adanci decat un pumnal si mai usturatoare decat sarea pe rana.Prin cuvinte putem sa ridicam pe cineva de jos si putem sa ii dam aripi sa zboare. Dragostea o exprimam in cuvinte..."Te iubesc", "Imi pare rau", Te rog" "Imi este dor de tine", sunt toate produsul unui gand bun si al unui cuget curat. Al unei dorinte de a face bine. Si totusi ele nu sunt indeajuns. De multe ori privirea poate spune mai mult decat o mie de cuvinte. Ele au ajuns sa fie inlocuite de imbratisari sau zambete. Sau de ochi incruntati. Alegem doar sa privim dar nu spunem nimic. Alegem sa zambim cand de fapt nu ar trebui. Daca am sti care e adevarata valoare a cuvantului l-am folosi mai des. Daca ne-am da seama care ar putea fi impactul unui singur cuvant asupra unui om poate am avea grija cum l-am folosi. Am avea grija sa facem in asa fel incat fiecare cuvant pe care gura noastra il rosteste sa fie unul care sa fie scris si sus in cer. Si de care sa nu ne fie rusine. Cuvintele exprima cine suntem. Exprima dorintele noastre cele mai sincere si gandurile noastre cele mai ascunse. Cuvintele sunt perla dintr-o scoica sau viermele dintr-un mar....

Tuesday, June 05, 2012

waiting

Si ce?...Doar nu e sfarsitul lumii! Si nu ti-a picat bine ca ti-a spus asta, si da, ai ramas singura acum. Si, aparent, toate s-au incheiat. Si se pare ca ai restanta la examenul la care ai invatat atat de mult. Si materia nu iti mai intra in cap si crezi ca nu ai sa mai faci fata inca odata stresului. Diminetile ti se par pustii chiar daca e soare si crezi ca numai tu ai probleme. Visezi cu ochii larg deschisi la mari indepartate si sezlonguri in care ai putea sa te intinzi ca o pisica si sa torci linistita. Muntii ti se par deodata atragatori si vezi fiecare urma de praf din casa. Simti nevoia sa faci curatenie sau mancare din ora in ora si telefonul il tii cu tine chiar si atunci cand mergi la baie. Nu stii ce e cu atate foi pe birou si ti se pare ca toate cursurile au facut copii. Evident, nu iti gasesti nici un pix cand ai nevoie de el, sau toate deodata raman fara pasta. Mergi la magazin in fiecare zi si te lungesti printre rafturi, cautand interesata ceva, desi stii ca tot ce vrei sa iei e o inghetata Moana la 1 leu. Ignori privirea incruntata a vanzatoarei cand o intrebi cu un glascior firav: Cat costa inghetata?", desi ieri ai facut acelasi lucru. Si ti se pare ca in sfarsit ai trecut peste, dar nu e asa. Si te lupti mai mult decat data trecuta. Nu contenesti sa iti pui aceleasi intrebari si sa te asiguri de o mie de ori ca e adevarat. Se pare insa, ca nu ganditi la fel. Iar tu vrei sa sapi o groapa si sa stai in ea, pana ce trece. Privesti urat pe oricine se uita la tine si nu iti pasa cine si cum e. Iti vine sa strigi ca te doare dar stii ca nimeni de aici nu o sa te asculte. Cui ii pasa? Toti sunt infundati pana la gat in propriile probleme si nu au timp de nimeni si nimic.E ca si cum fiecare ne-am trasa un cerc in jurul nostru, maraind furiosi cand cineva incearca sa intre in perminetrul nostru de siguranta. Ne-am creat propriile lumi, si ne e frica sa privim realitatea. Ne e frica sa visam pentru ca am fost dezamagiti, ne e frica sa speram pentru ca am fost invatati sa credem ca aici, nu mai e speranta. Dar daca nu aici, si nu noi, atunci unde si cine? *** Astepta. Nu te doare si nici nu iti dauneaza. NU astepta pe altii, asteapta-L pe El...timpul Lui, resursele Lui, Vocea Lui. Oamenii interpreteaza asteptarea ca pe o pedeapsa, dar nu e asa deloc. Asteptarea poate aduce suferinta, dar suferinta aduce rabdare si credinta. Asteptarea e terenul meu de pregatire. Aici invat sa cresc si sa rad, sa plang si sa privesc. Nu astepta imprejurari perfecte si nici oamenii perfecti. Nu astepta incurajarea celorlalti si nici triumful colegului...Asteapta insa cu credinta si umilinta. Asteptarea inseamna ca ai incredere ca stii ce face Dumnezeu , ca stii ca El lucreaza si ca stii ca El poate! Asteptarea e cel mai dulce tratament...Asteptarea e testul credintei, al umilintei, al victoriei.