waiting

Si ce?...Doar nu e sfarsitul lumii! Si nu ti-a picat bine ca ti-a spus asta, si da, ai ramas singura acum. Si, aparent, toate s-au incheiat. Si se pare ca ai restanta la examenul la care ai invatat atat de mult. Si materia nu iti mai intra in cap si crezi ca nu ai sa mai faci fata inca odata stresului. Diminetile ti se par pustii chiar daca e soare si crezi ca numai tu ai probleme. Visezi cu ochii larg deschisi la mari indepartate si sezlonguri in care ai putea sa te intinzi ca o pisica si sa torci linistita. Muntii ti se par deodata atragatori si vezi fiecare urma de praf din casa. Simti nevoia sa faci curatenie sau mancare din ora in ora si telefonul il tii cu tine chiar si atunci cand mergi la baie. Nu stii ce e cu atate foi pe birou si ti se pare ca toate cursurile au facut copii. Evident, nu iti gasesti nici un pix cand ai nevoie de el, sau toate deodata raman fara pasta. Mergi la magazin in fiecare zi si te lungesti printre rafturi, cautand interesata ceva, desi stii ca tot ce vrei sa iei e o inghetata Moana la 1 leu. Ignori privirea incruntata a vanzatoarei cand o intrebi cu un glascior firav: Cat costa inghetata?", desi ieri ai facut acelasi lucru. Si ti se pare ca in sfarsit ai trecut peste, dar nu e asa. Si te lupti mai mult decat data trecuta. Nu contenesti sa iti pui aceleasi intrebari si sa te asiguri de o mie de ori ca e adevarat. Se pare insa, ca nu ganditi la fel. Iar tu vrei sa sapi o groapa si sa stai in ea, pana ce trece. Privesti urat pe oricine se uita la tine si nu iti pasa cine si cum e. Iti vine sa strigi ca te doare dar stii ca nimeni de aici nu o sa te asculte. Cui ii pasa? Toti sunt infundati pana la gat in propriile probleme si nu au timp de nimeni si nimic.E ca si cum fiecare ne-am trasa un cerc in jurul nostru, maraind furiosi cand cineva incearca sa intre in perminetrul nostru de siguranta. Ne-am creat propriile lumi, si ne e frica sa privim realitatea. Ne e frica sa visam pentru ca am fost dezamagiti, ne e frica sa speram pentru ca am fost invatati sa credem ca aici, nu mai e speranta. Dar daca nu aici, si nu noi, atunci unde si cine? *** Astepta. Nu te doare si nici nu iti dauneaza. NU astepta pe altii, asteapta-L pe El...timpul Lui, resursele Lui, Vocea Lui. Oamenii interpreteaza asteptarea ca pe o pedeapsa, dar nu e asa deloc. Asteptarea poate aduce suferinta, dar suferinta aduce rabdare si credinta. Asteptarea e terenul meu de pregatire. Aici invat sa cresc si sa rad, sa plang si sa privesc. Nu astepta imprejurari perfecte si nici oamenii perfecti. Nu astepta incurajarea celorlalti si nici triumful colegului...Asteapta insa cu credinta si umilinta. Asteptarea inseamna ca ai incredere ca stii ce face Dumnezeu , ca stii ca El lucreaza si ca stii ca El poate! Asteptarea e cel mai dulce tratament...Asteptarea e testul credintei, al umilintei, al victoriei.