from heart to heart...

ti-am promis ca am sa scriu..si am stat 1 saptamana framanatandu-ma, cu gandurile venind si plecand fara sa pot prinde macar unul...atatea amintiri, atatea soapte.Habar n-am cand ne-am intalnit pentru prima oara.Important e ca inca si azi mi-ai ramas in suflet.Nu mai tin minte prima conversatie, dar stiu miile de conversatii care au urmat dupa aceea.Nu mai stiu primul zambet sau prima impresie.Dar stiu ca azi, cand te vad esti aceeasi si, mai important, esti langa mine...Nu mai retin cand mi-ai dat prima scrisoare dar stiu ca si azi tin langa inima teancul tot mai crescand al corespondentelor...Inima imi tresare de fiecare data cand vad numarul tau pe ecranul telefonului si ma asez cat mai confortabil pentru convorbirea ce urmeaza, stiind ca vom depana amintiri si vom vorbi pana , ori ramanem fara minute ori ni se descarca telefonul.Si niciodata nu ne plictisim.Verific cu infrigurare casuta postala si de fiecare data cand o gasesc goala,incerc sa ma incurajez spunandu-mi ca si maine este o zi.Si astept.Pentru ca stiu cum e sa fii studenta si sa ai o prietena la distanta.Si nu orice fel de prietena...Esti o fiinta speciala , ally..Nu trece o zi fara sa-I multumesc lui Dumnezeu ca te-a creat si te-a asezat aici langa mine.Cred ca intr-o zi El s-a uitat pe pamant si m-a vazut...asa singura si timida...Si apoi S-a uitat la multimea de copii si S-a gandit:"Pe cine as putea sa pun langa ea?"Si te-a vazut pe tine....Perfect!Mie imi lipsea un dinte, tie iti lipsea o prietena...Si asta a fost...El a stiut dinainte ce imi trebuia..si nu cred ca a gasit pe cineva mai bun, ca tine.Pentru ca, daca ar fi fost cineva, mi l-ar fi aratat.Am invatat multe una de la cealalta...Tu sa taci si sa asculti, eu sa vorbesc si sa ma deschid.Tu sa ma faci sa zambesc si eu sa fiu acolo langa tine cand plangi.Am invatat ca, desi toti spun ca suntem atat de diferite,noi suntem la fel.Si am invatat ca numai Dumnezeu poate aduce impreuna doua suflete cu ganduri, idei, aspiratii propii.Si ca diferentele nu conteaza.Am invatat ca, desi uneori nu auzim cu zilele una de cealalta, nu inseamna ca nu ne gandim la noi.Si am invatat ca, atunci cand cred ca eu am o problema maaaaare, si imi vine sa urlu si sa imi descarc toata povara pe umerii altora,tu esti acolo.Astepti.Si asculti.Atat imi trebuie.Si am invatat ca distanta nu conteaza si nici facturile la telefon.Si nici culoarea si nici facultatea.Nici gusturile sau preferintele.Pentru ca adevaratele prietene au ceva special.E dragostea neconditionata.Si am invatat ca,pe genunchi,la o distanta de 126 km, suntem totusi una langa cealalta.Pentru ca avem acelasi Tata.Si El e cel ce ne tine impreuna prin toata aceasta alergare continua.M-ai invatat multe dar mai important e ca am invatat ce inseamna prietenia.E acel lucru izvorat din incredere,iubire,daruire.Un sentiment de siguranta si plinatate, ca undeva, acolo e cineva ce se gandeste la tine, ii pasa de tine, te poarta in rugaciune.Si nu conteaza la ce ora din noapte si zi suni,nu conteaza ce fel de problema e.Stii ca va fi acolo,cu ochii cat cepele de somn,infofolita in capotul de noapte, dar ascultandu-te.Si dupa ce termini, nu incepe sa toarne sfaturi ci te imbratiseaza..E ceea ce te face sa te trezesti de dimineata,si cu tot somnul pe care-l ai sa incepi sa scrii un mesaj izvorat din inima si din frumusetea sentimentelor, stiind ca ii va aduce un zambet pe fata pentru toata ziua.E ceea ce iti da impuls sa treci peste toate.E ceea ce te asigura ca inca mai exista bine pe lumea asta.E renuntare,e rabdare...Fericire pura si rasete zglobii.Plimbari prin parc cu picioarele inghetate, nasurile rosii dar inimile calde.Impartasiri haioase, rugaciuni fierbinti.Lacrimi...dar de fiecare data cineva acolo pregatit sa le stearga si sa redea lumina si zambetul.Sincer, mi-ar trebui mult timp si spatiu pentru toata descrierea,pentru toate amintirile.Promit ca am sa le scriu...pe inima mea,incrustate adanc astfel ca nimeni nu le va putea sterge.Pentru acum,insa iti doresc sa zambesti mereu si sa fii fericita;te iubesc mult si insemni enorm pentru mine.Te port in inima si in rugaciuni;sa iti amintesti cu drag de clipele petrecute impreuna.Pentru ca eu stiu sigur ca asta am sa fac.Si am siguranta ca,daca nu ne mai vedem aici...ne intalnim acolo.Acasa...Si sa nu uiti: cine ajunge prima, pastreaza loc pentru cealalta...

Bunul meu Tata,

Iti multumesc asa de mult pentru lucrurile minunate din viata mea, pentru binecuvantarea de a putea veni inaintea Ta cu inima mea;prietenia si protectia Ta pentru mine inseamna mai mult decat as putea vreodata sa exprim in cuvinte...Viata mea intreaga este in mana Ta si cu adevarat sunt binecuvantata.Am si parte de nori dar stiu ca ei nu vin din inima Ta ci din lumea asta imperfecta si neincapatoare pentru aripi...de asta ma vrei cu gelozie pentru Tine, in siguranta, pentru totdeauna in bratele Tale, in prezenta Ta!Tata, imi doresc Cerul!...imi doresc acea clipa cand voi lasa in urma totul si nu voi mai avea inima goala, visez la clipa in care nu voi mai cadea, in care nu voi mai esua, in care tot ce e acum uman in mine, vapieri...Stiu ca despartita de Tine nu pot face nimic, ca oriunde as fi pe pamantul acesta la capatul sau la sfarsitul lui, oricat de multe vise as avea, eu nu pot face nici un pas fara Tine..fara Tine viu in mine!Daca pot sa zambesc, daca pot sa iubesc, daca pot sa ma bucur si sa-mi rada inima in mine de fericire este pentru ca Tu esti in viata mea.
Am invatat ca atunci cand iti doresti foarte mult ceva, nu il primesti daca nu ceri cu credinta...am invatat ca numai daruind iubire,zambet,voie buna, poti primi inapoi..am invatat ca indelunga rabdare aduce mari binecuvantari.Am invatat ca Dumnezeu ne iubeste atat de mult incat nu poate inchipui o iubire infinita ca a Lui.Am invatat ca atunci cand toti cei din jur te parasesc, Domnul te primeste si El RAMANE cu tine!Am invatat ca oricat de grea iti este problema, altcineva in lume are probleme mai mari si mai grave decat ale tale.Am invatat ca iertarea este un dar nepretuit pe care multi il spun dar putini il practica.;am invatat ca oricat de mult incerci sa multumesti pe cineva la un moment dat tot faci ceva ce nu e potrivit si esuezi...dar am invatat ca Domnul te ridica si te ajuta sa mergi mai departe...iti da o nadejde, o speranta...am invatat ca visele chiar se pot implini daca crezi cu tarie ca se pot implini....am invatat atatea si totusi uneori simt ca ma prabusesc, dar Domnul Isus m-a invatat cel mai important lucru:sa privesc intotdeauna catre Cer, pentru ca este Unul care va fi mereu acolo pentru mine..Iti multumesc Tata!

love is God and God is love

nemarginire.....

Ma uit la cerul instelat.Ca de cele mai multe ori sclipirea stelelor ma amuteste.Nu gasesc nici un cuvant sa descriu frumusetea cerului noaptea.Si cred ca ar fi de prisos.Doar cei care au privit puzderia de luminite, intr-o seara de vara calda sau iarna,cand aburul respiratiei se transforma in norisori pe cerul intunecat pot sti despre ce vorbesc.Am citit ca ochiul uman distinge pana la 6000 de stele dar cu un telescop sau radiotelescop se pot distinge pana la sute de mii de galaxii.Si chiar daca noi le percepem de pe pamant ca niste punctulete stralucitoare, unele sunt asa de mari incat ar putea fi pozitionate in locul soarelui (cea mai mare stea).Cele mai mici stele se numesc "pitice albe" si sunt de marimea planetei noastre..."pitice" intr-adevar nu?...În 1997, astronomii de la Universitatea Astronomică din California au descoperit cea mai mare şi mai strălucitoare stea din univers (de până acum), numită steaua "Pistol". Ea se află în zona centrală a galaxiei noastre, şi s-ar vedea şi cu ochiul liber, dacă n-ar fi acoperită de către nebuloasa cu acelaşi nume. Distanţa dintre Pământ şi steaua Pistol este de aprox. 25.000 ani-lumină. Se mai apreciază că nebuloasa Pistol, care este formată dintr-o aglomerare enormă de stele, ar avea un diametru de aprox. 4 ani-lumina...uimitor!Si apoi mai e Sirius A,Proxima Centauri si Betelgeuse, prima fiind de 10 mil de ori mai stralucitoare decat soarele, a doua cea mai stralucitoare de pe cer...Si cand ma gandesc ca toate aceste lucruri au fost facute in doar 6 zile...Atatea miliarde si miliarde de stele, galaxii si planete, proiectate si create de Mana unui Singur Creator...Privesc cerul si incerc sa patrund dincolo de imensitate spre infinit...si ma chinui dar nu pot...insa stiu ca acolo undeva, departe de curiozitatile omenesti esti Tu...mereu ma veghezi si esti cu mine.Stii cand stau jos si cand umblu si imi cunosti fiecare gand in parte..Nici un fir de par nu-mi cade fara sa stii Tu...si ca de fiecare data ma uimesti cu bunatatea si credinciosia,ingeniozitatea si unicitatea Ta..Si parca nu-mi vine sa cred ca ai ales sa privesti la mine, Tu din inaltul cerului...Nu stiu ce ai vazut la mine si nu stiu de ce ma iubesti asa de mult, dar iti sunt recunoascatoare si te iubesc mult.In fata Ta nu sunt decat un abur trecator, praful de pe drum,un puncticel minuscul cu o viata mai subtire decat un fir de par.Si totusi ma iubesti...Privind la minunile mainilor Tale ce poarta insemnul iubirii neconditionate, nu pot decat sa ma intorc catre Tine cu lauda si multumire..Cu adanca recunoastinta ma aplec inaintea Ta,Dumnezeu,Tata si Cel Mai Bun Prieten...

a special gift...

Clipele petrecute cu tine imi vor ramane mereu in suflet...mintea poate uita..Amintirile sufletului insa sunt vesnice...Te-am intalnit prima oara in acea zi de 15 septembrie...Stateam stingherita intr-un colt uitandu-ma la acea multime galagioasa.Parca toti aveau pe cineva numai eu nu.Am incercat sa incropesc o conversatie insa ultimele cuvinte mi-au pierit in vant,tintuita fiind apoi de privirea rece a acelei fete..."Cum spuneai ca te cheama?"..."aaa..Rebeca",am baiguit.."Hmm, fain nume".Si asta a fost tot.M-am uitat dupa cineva, ochii plimbandu-se lacom peste marea de capete insa nu am gasit nimic...Pustiu..Insa atunci mi-ai zambit tu si m-ai intrebat ce fac..Si pentru prima oara am simitit ca tie chiar iti pasa..."Bine", a fost raspunsul meu...Un zambet, un raspuns,... urmate de cei mai frumosi patru ani de liceu...In timp ce scriu, ba rad ba mi se incetoseaza privirea, parca traind din nou toate acele clipe..,,,Doamne!ce de-a amintiri!cred ca as putea scrie un roman..pe bune!..Si din toate astea imi aduk cel mai bine aminte de rasul nostru...Nu aveam nevoie de motive,nicioadata;iar cand toti erau seriosi, noi doua radeam pe sub banca..veselie...si era ASA de greu sa le explicam profilor care mai intotdeauna intrerupeau orele pentru noi, de ce radem...Ei nu inteleg.E ceva unic,frumos,revitalizant(ca un showergel) proaspat si dulce..e vesnic.Sper sa fie intotdeauna asa...Iti doresc sa razi:sa razi pe infundate, sa razi in hohote, acel ras care te trimite la pamant in lacrimi...Sa chicotim tampla langa tampla..Rasul impartasit in intunericul unei sali.Rasul care incununeaza un succes care vine din bucurie.Rasul plin de bunatate, rasul care iese afara si-i strange pe celalti in jur...si nu conteaza cine ne priveste...Privesc in urma la clipele fericite petrecute alaturi de tine..si nu regret nimic..

Memories

Timpul nu sta in loc...trece precum un abur si dispare repede lasand in urma doar amintiri, clipe fericite sau lacrimi.Fa-ti timp sa iubesti si sa te lasi iubit.Fa-ti timp sa zambesti si sa imbratisezi.Fa-ti timp sa stai de vorba cu tine insuti si cu Dumnezeu - El e sursa puterii.Fa-ti timp sa te rogi si sa meditezi.Mergi in natura, fa-ti noi prieteni,comunica si ajuta.Lumea poate deveni un loc mai bun doar pentru ca tu, intr-o zi ai facut aceste lucruri...Imprastie din dragostea ta si celorlalti si nu ezita sa faci un bine...Amintirea placuta a faptelor tale vor ramane in sufletul celor din jurul tau.Pentru ca in final, amintirile raman...

Spirit de copil in vacanta(after-sesiune)

Mirosul placut de placintute calde imi gadila usor narile...intredeschid ochii si privesc in jurul meu...Perdelele de un alb imaculat stralucesc mangaiate usor de razele soarelui."E deja dimineata", ma gandesc si casc cu pofta..Ma invart pe partea cealalta si-mi continui calatoria vizuala prin toata camera.Ma uit la lucrurile atat de familiale si atat de cunoscute ce troneaza la locul lor, impunatoare si totusi atat de simple..'Hmmm..mereu am apreciat gusturile mamei".Ma tot rotesc si stau in dubii daca sa mai dorm sau sa ma trezesc.E asa de bine!Pasarile si-au inceput de multisor trilurile anuntand o zi insorita in ciuda zapezii.Dau sa ma ridic insa inainte de a putea schita vreun gest, un mot de par ravasit si blond se ridica de la marginea patului.Stau nemiscatata.Ciuful se ridica incet si doi ochi rotunzi si negri, strajuiti de gene lungi isi fac aparitia.Ascensiunea continua dezvaluind un nasuc mic, doi obraji rumeni si mai apoi o gurita ce se deschide larg intr-un zambet ce-i acopera toata fata.Ma uit la el.El se uita la mine.Un zambet imi incolteste in coltul gurii dar ma abtin.Zambeste in continuare nestingherit si toata fata i se lumineaza.Imi strang buzele ca sa ascund zambetul gata gata sa erupa...Si deodata,explodeaza asemenea unor artificii colorate, pline de fericire si veselie pura:"Bu'iatza Bibi!!!Hai tejeste!"Gheata e sparta.Radem amandoi cu pofta iar toata casa rasuna ca un clopot.Acasa...
Sesiunea a trecut, parca prea repede...Am invatat si mi-am dat silinta iar de fiecare data cand lenea imi dadea tarcoale ma gandeam:"Hai mai!Is doua saptamani, atata!"Si incepeam sa inghit materiile de la constitutional si teoria generala a dreptului.Si dupa catva timp a inceput sa-mi placa..Ca sa vezi!Exact cand s-a termiant sesiunea.."Eh!Nu-i bai!mai e o sesiune de mariri".Gandul ca-mi voi petrece urmatoarele 2 saptamani acasa parca imi dadea aripi.Sa ma fi vazut cum invatam!pheuu!60 de pagini la constitutional!O nimica toata!Nu mai pun in calcul si celelalte 120...
Acum ma relaxez si eu..Asa..ca dupa sesiune.Dorm pana mai tarziu..si e asa bine cand ai mereu paine in casa...!Ma rasfat ca un copil cand mama imi zambeste de deasupra cestei aburinde de ceai si in timpul mesei printre, inghitituri le povestesc despre scoala.Si cum toti avem in noi o latura de copil care iese din cand in cand afara, dupa-masa fac o vizita bibliotecii tatei, si stau 20 minute sa caut o carte..iar dupa ce o gasesc,ma chinui sa ajung la ea(ma enervez si ma zbat,caci se afla pe ultimu' raft - ca de obicei!), deschid la prima pagina, citesc printre randuri si aleg alta de-a lui Jules Verne care troneaza pe raftul din fata mea.Fara nervi.Fara sa-mi dau prea mult silinta.Tare-mi plac cartile lui!Ma uit prin camera si tintesc spre fotoilul moale si pufos.Incerc sa ma tin cat mai departe de jucariile zgomotoase imprastiate peste tot si, dupa cateva sarituri, frane si bufnituri, ma cufund in fotoliu...Bine-meritat premiu!Deschid cartea si dupa vreo 10 minute ma imbarc pe vasul-goeleta a capitanului Zo si plec spre Egipt in cautarea lui Kamlik-Pasa.