ti-am promis ca am sa scriu..si am stat 1 saptamana framanatandu-ma, cu gandurile venind si plecand fara sa pot prinde macar unul...atatea amintiri, atatea soapte.Habar n-am cand ne-am intalnit pentru prima oara.Important e ca inca si azi mi-ai ramas in suflet.Nu mai tin minte prima conversatie, dar stiu miile de conversatii care au urmat dupa aceea.Nu mai stiu primul zambet sau prima impresie.Dar stiu ca azi, cand te vad esti aceeasi si, mai important, esti langa mine...Nu mai retin cand mi-ai dat prima scrisoare dar stiu ca si azi tin langa inima teancul tot mai crescand al corespondentelor...Inima imi tresare de fiecare data cand vad numarul tau pe ecranul telefonului si ma asez cat mai confortabil pentru convorbirea ce urmeaza, stiind ca vom depana amintiri si vom vorbi pana , ori ramanem fara minute ori ni se descarca telefonul.Si niciodata nu ne plictisim.Verific cu infrigurare casuta postala si de fiecare data cand o gasesc goala,incerc sa ma incurajez spunandu-mi ca si maine este o zi.Si astept.Pentru ca stiu cum e sa fii studenta si sa ai o prietena la distanta.Si nu orice fel de prietena...Esti o fiinta speciala , ally..Nu trece o zi fara sa-I multumesc lui Dumnezeu ca te-a creat si te-a asezat aici langa mine.Cred ca intr-o zi El s-a uitat pe pamant si m-a vazut...asa singura si timida...Si apoi S-a uitat la multimea de copii si S-a gandit:"Pe cine as putea sa pun langa ea?"Si te-a vazut pe tine....Perfect!Mie imi lipsea un dinte, tie iti lipsea o prietena...Si asta a fost...El a stiut dinainte ce imi trebuia..si nu cred ca a gasit pe cineva mai bun, ca tine.Pentru ca, daca ar fi fost cineva, mi l-ar fi aratat.Am invatat multe una de la cealalta...Tu sa taci si sa asculti, eu sa vorbesc si sa ma deschid.Tu sa ma faci sa zambesc si eu sa fiu acolo langa tine cand plangi.Am invatat ca, desi toti spun ca suntem atat de diferite,noi suntem la fel.Si am invatat ca numai Dumnezeu poate aduce impreuna doua suflete cu ganduri, idei, aspiratii propii.Si ca diferentele nu conteaza.Am invatat ca, desi uneori nu auzim cu zilele una de cealalta, nu inseamna ca nu ne gandim la noi.Si am invatat ca, atunci cand cred ca eu am o problema maaaaare, si imi vine sa urlu si sa imi descarc toata povara pe umerii altora,tu esti acolo.Astepti.Si asculti.Atat imi trebuie.Si am invatat ca distanta nu conteaza si nici facturile la telefon.Si nici culoarea si nici facultatea.Nici gusturile sau preferintele.Pentru ca adevaratele prietene au ceva special.E dragostea neconditionata.Si am invatat ca,pe genunchi,la o distanta de 126 km, suntem totusi una langa cealalta.Pentru ca avem acelasi Tata.Si El e cel ce ne tine impreuna prin toata aceasta alergare continua.M-ai invatat multe dar mai important e ca am invatat ce inseamna prietenia.E acel lucru izvorat din incredere,iubire,daruire.Un sentiment de siguranta si plinatate, ca undeva, acolo e cineva ce se gandeste la tine, ii pasa de tine, te poarta in rugaciune.Si nu conteaza la ce ora din noapte si zi suni,nu conteaza ce fel de problema e.Stii ca va fi acolo,cu ochii cat cepele de somn,infofolita in capotul de noapte, dar ascultandu-te.Si dupa ce termini, nu incepe sa toarne sfaturi ci te imbratiseaza..E ceea ce te face sa te trezesti de dimineata,si cu tot somnul pe care-l ai sa incepi sa scrii un mesaj izvorat din inima si din frumusetea sentimentelor, stiind ca ii va aduce un zambet pe fata pentru toata ziua.E ceea ce iti da impuls sa treci peste toate.E ceea ce te asigura ca inca mai exista bine pe lumea asta.E renuntare,e rabdare...Fericire pura si rasete zglobii.Plimbari prin parc cu picioarele inghetate, nasurile rosii dar inimile calde.Impartasiri haioase, rugaciuni fierbinti.Lacrimi...dar de fiecare data cineva acolo pregatit sa le stearga si sa redea lumina si zambetul.Sincer, mi-ar trebui mult timp si spatiu pentru toata descrierea,pentru toate amintirile.Promit ca am sa le scriu...pe inima mea,incrustate adanc astfel ca nimeni nu le va putea sterge.Pentru acum,insa iti doresc sa zambesti mereu si sa fii fericita;te iubesc mult si insemni enorm pentru mine.Te port in inima si in rugaciuni;sa iti amintesti cu drag de clipele petrecute impreuna.Pentru ca eu stiu sigur ca asta am sa fac.Si am siguranta ca,daca nu ne mai vedem aici...ne intalnim acolo.Acasa...Si sa nu uiti: cine ajunge prima, pastreaza loc pentru cealalta...
No comments :
Post a Comment