a special gift...

Clipele petrecute cu tine imi vor ramane mereu in suflet...mintea poate uita..Amintirile sufletului insa sunt vesnice...Te-am intalnit prima oara in acea zi de 15 septembrie...Stateam stingherita intr-un colt uitandu-ma la acea multime galagioasa.Parca toti aveau pe cineva numai eu nu.Am incercat sa incropesc o conversatie insa ultimele cuvinte mi-au pierit in vant,tintuita fiind apoi de privirea rece a acelei fete..."Cum spuneai ca te cheama?"..."aaa..Rebeca",am baiguit.."Hmm, fain nume".Si asta a fost tot.M-am uitat dupa cineva, ochii plimbandu-se lacom peste marea de capete insa nu am gasit nimic...Pustiu..Insa atunci mi-ai zambit tu si m-ai intrebat ce fac..Si pentru prima oara am simitit ca tie chiar iti pasa..."Bine", a fost raspunsul meu...Un zambet, un raspuns,... urmate de cei mai frumosi patru ani de liceu...In timp ce scriu, ba rad ba mi se incetoseaza privirea, parca traind din nou toate acele clipe..,,,Doamne!ce de-a amintiri!cred ca as putea scrie un roman..pe bune!..Si din toate astea imi aduk cel mai bine aminte de rasul nostru...Nu aveam nevoie de motive,nicioadata;iar cand toti erau seriosi, noi doua radeam pe sub banca..veselie...si era ASA de greu sa le explicam profilor care mai intotdeauna intrerupeau orele pentru noi, de ce radem...Ei nu inteleg.E ceva unic,frumos,revitalizant(ca un showergel) proaspat si dulce..e vesnic.Sper sa fie intotdeauna asa...Iti doresc sa razi:sa razi pe infundate, sa razi in hohote, acel ras care te trimite la pamant in lacrimi...Sa chicotim tampla langa tampla..Rasul impartasit in intunericul unei sali.Rasul care incununeaza un succes care vine din bucurie.Rasul plin de bunatate, rasul care iese afara si-i strange pe celalti in jur...si nu conteaza cine ne priveste...Privesc in urma la clipele fericite petrecute alaturi de tine..si nu regret nimic..