Ganduri mi se invart de-a valma in cap..le aud ca pe suieratul uni tren cu aburi...prelung...La fel de batran si obosit,calculatorul nu ma ajuta..clipesc de cateva ori,si incerc sa incropesc cateva fraze.In penumbra camerei,ultimele raze ale soarelui picteaza frumos pe pereti imagini si jocuri neintelese.Dungile aurii se prelungesc si capata forme schimonosite,fete zamitoare si cercuri hipnotice.Aud de departe ritmul lin al vantului suierand si privesc frunzele care cad.Carnavalul de culori se impleteste neintrerupt,iar copacii plang sub freamatul greu al crengilor goale...E toamna..Oamenii grabiti isi croiesc drumul printre masini,chioscuri de ziare si statii...nimeni nu mai are timp pentru nimic si nimic nu mai conteaza pentru nimeni.Am uitat sa zambim si ingrijorarile au luat locul pacii...De ce traim?..Ne agatam de orice fir de ata care ni se pare rezistenta.Ne intalnim cu oameni pe care odata ii consideram prieteni si uitam ca odata i-am iertat.Traim in trecut si prezentul trece fara sa observam..Care e scopul nostru?...Totul a devenit banal si lucrurile marunte nu mai sunt importante.Uitam ca cele mai marete lucruri au fost realizate de oameni simpli si cele mai incantatoare succese au plecat din cele mai marunte aspecte.Dar azi nu mai avem timp.Suntem presati si criza ne sufla in ceafa...Alergam ca niste furnici care au pierdut sirul,cautam disperati satisfacere proprie si ne adancim in planset si autocompatimire.Nici cele mai frumoase rasarituri si peisaje nu ne mai atrag atentia si zambetul unui copil nu ne mai inspira puritate si pace.Am devenit obsedati de putere si traim dupa diviza:'scopul scuza mijloacele'...Politica a devenit hobby universal si barfa joc mondial.Caut cu privirea o usa.O usa de scapare din banalitate si plictis.Undeva,pe calea mea,ma opresc.Ma retrag intr-un coltisor si,din umbra 'castelului de nisip',privesc la toata forfota lumii..Ma sperie atata falsitate si sunt confuza.Am uitat oare ca viata pe pamant e doar o calatorie?...Nu vom ramane vesnic pe pamant.Pentru ce atata zgomot si agitatie?Pentru ceva care va pieri intr-o clipita,pentru lucruri care azi sunt si maine nu.Incet,privirea se incetoseaza si de undeva,dintr-un loc indepartat aud cuvinetele care de atatea ori m-au trezit la realitate...adevarata 'realitate'...:"Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos,atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii"
