Pentru ca esti unica...

Esti iubita..
Fie ca iertarea sa-ti inunde viata iar lacrimile sa ti se transforme toate in stele sclipitoare;ranile tale isi pot gasi vindecarea, fii libera...pe deplin libera, stralucitoare si plina de bucurie..Si fiindca esti iubita de Dumnezeu, indrazneste! Exista speranta si in valea umbrelor..
Nu pierde viziunea din inima in invalmaseala imprejurarilor adesea tulburi.Te du in pace si fii multumitoare!Iubeste fiindca esti binecuvantata...aleasa spre binecuvantare!Dumnezeu te iubeste, ti-a vazut singuratatea si ti-a cercetat adancurile, culmile si genunile- nici o clipa nu a lipsit de langa tine.Iti este daruita vindecare spre a le fi altora binecuvantare..Esti iubita de Dumnezeu si-ti este ingaduita bineuvantarea...
Ai valoare in ochii unui Dumnezeu Atotputernic si Creator...Esti al Lui pe vecie si nimic nu te va smulge de langa El...Esti copilul Lui, fiica Lui,esti unica,frumoasa si nicaieri in alta lume nu exista inca una ca tine...Esti o printesa a cerului...

3rd World...Is a World...

Stau in fata calculatorului cu mainile suspendate deasupra tastaturii...Ca niciodata nu stiu de unde sa incep...Incercand sa prind o farama de inspiratie, sorb zgomotos din compotul de zarzare de la mama...Privesc pe geam si ochii mi se opresc asupra unui copilas...Cred ca are vreo 3-4 anisori...Se joaca voios in zapada ,apoi se urca pe saniuta si rade zglobiu cand tatal il trage cu viteza...Mama ii supravegheaza pe amandoi de la mica distanta...Zambesc si ascult in continuare muzica..."Lord, thou I walk through the valley of the shadow of death, I'm not scared 'cause You're holding my breath,I only fear that I don't have enough time left to tell the world that there's no time left"...Si gandurile imi fug departe.Toti acei copii fara mama si tata, fara un acoperis deasupra capului sau o masa decenta.Ce sa mai vorbesc de un somn linistit...Copiii din lumea a treia.Copii care nu stiu ce e aia o saltea moale sau imbratisarea unui parinte.Copii care nu au altceva de joaca decat pietre si bete de pe drum si care merg zilnic kilometri intregi pentru o gura de apa.Daca se poate numi apa!Copii care nu mai stiu ce e zambetul si bucuria; care nu stiu ce e dragostea sau un simplu cadou.
In minte imi vin acum toti copiii din lumea in care traiesc eu...O cu totul alta lume in care painea e mereu pe masa si veselia e continua.Ne zambim si ne facem cadouri si totul merge cat se poate de bine...Dorinte implinite si caldura familiei.Dragoste, pace, bucurie.Intr-o astfel de lume gandurile ne devin egoiste, ni se indreapta numai spre noi si nevoile noastre.Si pentru noi nu exista alta lume decat aceasta."Lumea a treia??hmmm..parca am auzit ceva.Saracii de ei!"Si noi ne traim viata nestiind ca la fiecare 60 de secunde mor pana la 20 de copii din lumea a treia.
Si v-ati intreba:"unde este Dumnezeu in toate astea?"...E aici si acolo.E prezent langa toti copii lumii prin rugaciunile noastre...Suntem binecuvantati..dar cu un scop.Si depinde de mine si de tine daca acest scop va fi dus pana la capat.Lanturile rugaciunii sunt mai subtiri ca ata dar mai tari decat otelul.Trebuie doar sa rezervi cateva minute pe zi rugaciunii si vei fi uimit cate poate face.Prin rugaciune poti fi alaturi de toti si poti schimba destine.Poti ajuta o vaduva sau un orfan sau poti zambi unui copil.Poti imbratisa toti copiii lumii la un loc si le poti spune duios..."Dumnezeu va iubeste"!
Deci, data viitoare cand necazurile te ajung si pe tine intr-un final sau ti se pare ca nu ai destule, mai uita-te odata in jurul tau.Fa-ti timp si pentru ceilalti si vei vedea ca nu esti singurul care are nevoie de ajutor.Daca vrei sa traiesti intr-o lume schimbata, fii schimbarea care vrei sa o vezi in lume.Ai unde sa stai?Ai parinti ai prieteni?hmmm...Zambeste si fii multumitor pentru ce ai.Esti binecuvantat!

ghetus de bucurii:))

Ma fascineaza frumosul descoperit in toata splendoarea naturii...Dealul alb asezat in fata noastra ca un urias strajer doarme parca sub covorul cristalin..Ici colo, case scufundate in tacere, cu norisori firavi de fum ridicandu-se spre cer.Pe bolta apar primele stele...Sclipesc anuntand venirea noptii.Ca un val de catifea, umbra amurgului se intinde...Ai putea crede ca e liniste.Nu si pe partie.Copiii trag saniutele zglobii, cu obrajii rumeni strigand si tavalindu-se in zapada.Cei mari prefera sacul.."Dureros" dar distractiv."Trenuletul" curge la vale printre tipetele vesele, amuzandu-ne de fiecare data cand acesta "deraiaza".Timpul trece neobservat.Mainile ne ingheata, obrajii prind culoare si se leaga noi prietenii...Un timp binevenit, un timp al copilariei.
Inainte de plecare ma retrag putin timida si privesc oamenii din jurul meu...Apoi imi ridic ochii catre ceruri.Ca de multe alte ori parca aud o chemare blanda.Stiu ca Tata ma vegheaza de acolo de sus si stiu ca El e mereu cu mine.In necazuri, in bucurii...Inalt o rugaciune scurta, multumindu-I pentru timpul minunat petrecut in natura si pentru frumusetea peisajului care-ti taie suflarea.Puzderia de stele sclipesc ametitor iar padurea canta un cantec duios.Pur si simplu mirific...
Ma aud strigata si ma intorc repede."Trosc"!!Un pumn de zapada in fata..Incerc sa deschid ochii si printre fulgi ii vad...Prietenii mei. Unii noi, altii de doar 3 luni..Si totusi parca ne cunoastem de demult.E voie bune, rasete si multe damburi luate de noi in goana rece catre poalele dealului.Zambesc...si ma alatur din nou rasei umane...

Din coltul inchisorii mele catre Dumnezeu...

E intuneric si e frig...Aud vantul suierand ascutit si incerc sa ma agat de ceva fiindca simt ca alunec...In jur, un miros neplacut de fum imi ineaca ochii si simt ca nu pot respira.Tresar...Strig...Dar nimeni nu ma aude.E liniste...E gol..inauntrul meu.Merg indecisa si nesigura spre ceea ce eu cred ca e o iesire.Pasii mei se aud ciudat; ca o prevestire rea.
Imi simt sufletul pustiu si mi-e dor.Ma doare fiecare particica din trupul meu bolnav de pacat.Ma opresc langa perete si incerc sa respir dar aerul e din ce in ce mai greu...Si renunt.Ma prabusesc de abia respirand...Adorm..
Ma trezesc la zgomotul unei usi de fier inchise.Tresar speriata si cu groaza observ barele de fier proptindu-se in fata mea...Le apuc, si trag cu nadejdea ca poate se vor deschide.Strig cu disperare, lacrimile siroindu-mi pe fata in voie.Racnetului meu nu-i raspunde decat ecoul...
Ma retrag intr-un colt, ghemuindu-ma plangand.Las lacrimile sa curga, innodandu-se pe barbia murdara.Doare...Mainile imi tremura si mi-e frig...Simt cum trece timpul pe langa mine...Il simt pur si simplu...si nu-l pot opri.Disperarea isi face cuib in inima mea..sau ce a mai ramas din ea...E toata cioburi si lipsesc bucati mari ...”Unde am ajuns??”ma intreb cu tristete...Ecoul parca imi raspunde batjocoritor:”La capat...” Teama , angoasa si frica imi dau tarcoale razand.Se prind intr-o hora jucand un dans neinteles...Se bucura....
In departare se aud strigate de durere...Tresar...Tipete si tanguieli,vorbe fara rost si rugaciuni se impletesc in cea mai ciudata simfonie a durerii.Plang, si pentru prima data dupa mult timp, ma rog:”Doamne, scapa-ma!” Prezenta mortii ma impresoara si simt ca ma innabus...Simt maini ridicandu-se spre mine, tragand si sfasiind.
...Deodata totul inceteaza...Fantasmele imaginatiei mele se retrag speriate.E liniste.Din coltul inchisorii mele se aud pasi.Ma ghemuiesc si imi acopar fata de teama.Pasii se apropie usor...Stiu ce ma asteapta.O mana ma atinge.Ma retrag speriata si implorand.Ma prinde si incepe sa ma traga spre EL.Strig si ma zbat si plang...Doua brate ma inconjoara si ma tin strans la piept...Zbuciumul mi se opreste...Cineva ma mangaie usor pe crestet soptindu-mi ceva la ureche...E placut ca un susur bland al unei ape de argint.Nu inteleg nimic dar mangaierea imi face bine.Imbratisarea e din ce in ce mai stransa dar blanda, si cuvintele sunt acum clare si ma linistesc...Imi suna cunoscut...”Eu te iubesc mai mult decat orice..!”Imi ridic timida capul...Doi ochi zambitori si blajini imi surad...Il cunosc...?Parca demult...odata...O liniste adanca ma inunda si imi las capul moale pe pieptul de Tata iubitor...Isus, m-ai gasit!Se asterne linistea...
Ma trezesc la zgomotul vocilor furioase: ”Rastigneste-L! Rastigneste-L!” Ura pluteste in aer si pumnii lovesc in gol aratand toti catre un singur loc.Imi ridic capul si privesc.Pe o cruce, in varful unui deal, agatat intre cer si pamant cu fruntea siroindu-I de sange si sudoare, sta Isus...Alerg plangand si imbrancind multimea pana ajung la poalele crucii...Cad in genunchi sprijinindu-ma de lemnul crucii inrosit de sangele scump al Izbavitorului meu...”Doamne, de ce?...” Ochii blajini se adancesc intr-ai mei: ”Fiindca te iubesc...”
”Dar El era strapuns petru pacatele mele, zdrobit pentru fardelegile mele.Pedeapsa care imi da pace a cazut peste El si prin ranile Lui sunt tamaduita”(Isaia 53:5) Iti multumesc Doamne ca nu ai dat inapoi!

micul ingerash...

Imi batea inima nebuneste...Mii de ganduri mi se invarteau in cap si incercam sa ma calmez spunandu-mi sa am rabdare...Am urcat acele cateva scari sa ajung pana la tine...Mi s-a parut ca trece o vesnicie pana ce asistenta ne-a dat voie sa intram...Am vazut-o pe mamica ta, palida si slaba dar nespus de fericita...Pur si simplu ii radia fata!....Apoi, te-am vazut...Erai invaluit tot in micul costumas albastru. Pareai o jucarie de plus.M-am apropiat si te-am strigat incet....Somnoros, cu miscari line, ai intins o mana in sus...Apoi pleoapele mici s-au intredeschis dezvaluind cei mai adorabili ochi pe care i-am vazut vreodata...Si atunci...s-a intamplat...m-ai fermecat.M-ai fascinat cu un singur gest...Mi-am promis ca voi avea grija de tine si te voi iubi mereu...Si nu voi lasa pe nimeni sa iti faca vreun rau...Imi imaginam cum am sa-ti cant seara cantece de leagan si cum ne vom juca amandoi in prima zapada...Iti voi spune cele mai fascinante povesti si te voi invata tot ce stiu...dar atunci, un gand grabnic mi-a trecut prin minte: mai presus de orice, mi-am dat seama ca eu nu sunt nemuritoare si poate nu voi fi mereu acolo pentru tine...Si am plans ...si m-am rugat..."Doamne, in mainile Tale il incredintez...Tu poti avea grija de el cu adevarat."
Nu am renuntat niciodata la tine si nu voi renunta..te iubesc mult si nu trece o zi fara sa Ii multumesc lui Dumnezeu ca a renuntat la unul din cei mai frumosi ingerasi ai Lui si mi l-a facut cadou...un nepotel...

Ce este reusita?

Ce este reusita?
Sa razi mult si ades;
Sa castigi respectul oamenilor inteligenti
si afectiunea copiilor;
Sa castigi aprecierea criticilor cinstiti
si sa induri tradarea prietenilor fatarnici;
Sa apreciezi frumusetea;
Sa vezi ce e mai bun in ceilalti;
Sa lasi in urma ta o lume mai buna,fie
printr-un zambet, o bucata de gradina
sau o conditie sociala mai buna;
Sa stii ca macar un suflet a rasuflat
mai usor pentru ca tu ai fost pe lume;
Atunci se cheama ca ai reusit...

one happy morning...:))

Iarba verde-crud imi atinge delicat picioarele desculte.Vantul adie usor purtand mireasma miilor de flori multicolore...cerul e de un albastru azuriu iar ici colo mici norisori de vata plutesc imbietor....Ma intind pe iarba deasa lasand soarele sa ma mangaie cu razele calde...e placut aici...Intr-o salcie batrana, doi porumbei albi ganguresc -isi spun cuvinte dragastoase, numai de ei stiute.Se inalta apoi catre cer, disparand in neantul albastru...undeva, in departare un sunet lin..ca de apa cristalina...Inchid ochii pentru a patrunde mai adanc acel sunet sublim...Creste imbietor ca o orchestra de instrumente,aducandu-l mai aproape..si mai aproape..si mai...offf!!!!!alarma!ma fac ca nu aud si incerc sa revin la angelicul vis...necrutatoare,alarma suna in continuare..incerc sa ma prind de ceva ca sa nu alunec spre realitate...e prea tarziu insa -dau sa apuc cateva fire de iarba dar alunec..si alunec...ma intorc pe o parte ignorand sunetul strident care-mi bubuie acum in cap ca o avalansa...Cand devine prea insuportabil intind mana cu greu si dau sa-l inchid...pe unde o fi? intredeschid ochii si incerc sa-mi dau seama de unde vine sunetul...ah!e tot sub perna...il inchid.Liniste...
Refuz sa deschid ochii..stiu ce ma asteapta.Incerc sa imi gasesc o pozitie confortabila in patul moale si asa de cald!De 2 zile ploua marunt...e ianuarie si prima ninsoare deja s-a topit...bine ca a fost zapada de Craciun si Anul nou!Cenusiul de afara nu te imbie la altceva decat sa te cuibaresti in pat si sa tot stai...si eu stau...Casc cu nesat si ma uit la telefon - 7:10...SAPTE SI ZECE???Buiamaca sar din pat spre baie. Ametita de somn ma spal de doua ori pe dinti,si ma duk sa ma imbrac.Imi iau o bluza si dupa ce ma uit in oglinda imi zic: "hmmm...poate daca era turcoaz..."Dau sa iau alta pe mine cand imaginea unui ceas enorm si a profesoarei de drept civil imi bruiaza starea aproape placuta:"nimeni nu intra dupa mine la ore!!"
Imi pun repede cartile in ghozdan, las patul cu plapuma cu tot pe el ("poate ramane tot cald pana ma intorc")si ma grabesc sa ies din camera. Aruncand o ultima privire imi cade asupra colegei de camera...doarme asa profund!"ce bine de ea",imi zic..Suspin si ies parca abtinandu-ma sa nu trantesc usa si sa o trezesc si pe ea...Pe hol, imaginea unui mic dejun deja pegatit ma ispiteste sa intru in bucatarie.Surpriza!!nu am paine!Deschid frigiderul si golesc repede jumatate de pahar de iaurt...ah, parca ma simt mai bine..Ma incalt cu greu si imi pun telefonul bine in buzunarul de la pantaloni ca sa nu inghete."Ce bine si de tine!"ma gandesc.
Acum vine partea ce mai rea:AUTOBUZUL!Urasc aglomeratia si sa mai nimeresc si langa nush'cine....!Ma grabesc spre statie rugandu-ma sa nu fie prea aglomerat si dupa ce astept vreo 5-6 minute...:iata-l!In toata splendoarea lui metalica cu rotile roase scartaind pe soseaua cu zapada murdara...Cand sa ajunga in statie imi dau seama ca nu am bilet!Fug repede la chioscul mic si alb(care e la 2 pasi de mine)si pe care scrie cu litere galbene pe negru:R.A.T.P, si cer un bilet cu doua calatorii(ca mi-am planificat sa ma intorc repede sa mai prind patul cald), rugandu-l pe domnul de la bilete sa se grabeasca ca sa nu pierd autobuzul si astfel sa intarzii la primul seminar de drept civil din anul asta..Atat i-a trebuit: "Eee..voi, tinerii din ziua de azi vreti totul pe tava.."Ii smulg repede biletul din mana, baiguiesc un "multumesc" si ma reped spre usa autobuzului exact in ultima clipa, cand soferul, vazandu-ma, mai lasa intredeschisa usa pentru cateva secunde si indeajuns ca sa-mi strecor trupshorul meu subtirel cu un stomac pe jumatate gol.Ii multumesc din priviri si apoi, cu un aer galant, de parca facusem nush'ce, imi compostez biletul si caut un loc unde sa ma asez...Lasa!Stau tot in picioare-3 statii nu-i chiar asa mult .Hurducandu-se printre masinile micute, impunator, cu scartaitul sau inconfundabil de rabla veche (dar, ce-i drept -folositoare) isi face loc pe drumul deja cunoscut spre facultate."Am mers in astea 3 luni pentru toti anii, cu autobuzul"..
Arunc o privire fugara spre ceas.OPT FARA UN SFERT???Ma rog cu disperare sa prindem verde la toate semafoarele si nu ma linistesc decat cand cobor din autobuz si o zbuchesc in sus pe scari spre scoala."Hmmm..gata cu semafoarele", imi spun in timp ce fac slalomuri printre doua batranele fara benzina de pe exact mijlocul drumului.Deschid cu forta nebanuita greaua usa de la facultate si pana la usa clasei incerc sa ma linistesc.Caut in gand o scuza in caz de intarziere..."coada la semafor??"hmm..nu suna rau..Ciocanesc incet si intredeschid usa...E liniste.Imi fac avant si o deschid de-a binelea.Pheeuuu!!Exact la timp!Din coltul salii, Bibi imi zambeste larg si cu o mana ridicata ma saluta zgomotos si dulce: "Neatza, calutz!Credeam ca nu mai vii!!"..."Am ajuns la timp.Asta e tot ce conteaza", ma linistesc eu..Salut in graba colegii, ma trantesc pe scaunul "rezervat",si rasuflu de cateva ori.Ma uit in jur...Unii citesc, altii povestesc,rad sau isi impartasesc intamplari...O zi normala...
Imi afisez si eu un zambet cat mai larg, pe toooata fatza dupa care zic cu nonshalanta:"Neata"!