ghetus de bucurii:))

Ma fascineaza frumosul descoperit in toata splendoarea naturii...Dealul alb asezat in fata noastra ca un urias strajer doarme parca sub covorul cristalin..Ici colo, case scufundate in tacere, cu norisori firavi de fum ridicandu-se spre cer.Pe bolta apar primele stele...Sclipesc anuntand venirea noptii.Ca un val de catifea, umbra amurgului se intinde...Ai putea crede ca e liniste.Nu si pe partie.Copiii trag saniutele zglobii, cu obrajii rumeni strigand si tavalindu-se in zapada.Cei mari prefera sacul.."Dureros" dar distractiv."Trenuletul" curge la vale printre tipetele vesele, amuzandu-ne de fiecare data cand acesta "deraiaza".Timpul trece neobservat.Mainile ne ingheata, obrajii prind culoare si se leaga noi prietenii...Un timp binevenit, un timp al copilariei.
Inainte de plecare ma retrag putin timida si privesc oamenii din jurul meu...Apoi imi ridic ochii catre ceruri.Ca de multe alte ori parca aud o chemare blanda.Stiu ca Tata ma vegheaza de acolo de sus si stiu ca El e mereu cu mine.In necazuri, in bucurii...Inalt o rugaciune scurta, multumindu-I pentru timpul minunat petrecut in natura si pentru frumusetea peisajului care-ti taie suflarea.Puzderia de stele sclipesc ametitor iar padurea canta un cantec duios.Pur si simplu mirific...
Ma aud strigata si ma intorc repede."Trosc"!!Un pumn de zapada in fata..Incerc sa deschid ochii si printre fulgi ii vad...Prietenii mei. Unii noi, altii de doar 3 luni..Si totusi parca ne cunoastem de demult.E voie bune, rasete si multe damburi luate de noi in goana rece catre poalele dealului.Zambesc...si ma alatur din nou rasei umane...