Imi batea inima nebuneste...Mii de ganduri mi se invarteau in cap si incercam sa ma calmez spunandu-mi sa am rabdare...Am urcat acele cateva scari sa ajung pana la tine...Mi s-a parut ca trece o vesnicie pana ce asistenta ne-a dat voie sa intram...Am vazut-o pe mamica ta, palida si slaba dar nespus de fericita...Pur si simplu ii radia fata!....Apoi, te-am vazut...Erai invaluit tot in micul costumas albastru. Pareai o jucarie de plus.M-am apropiat si te-am strigat incet....Somnoros, cu miscari line, ai intins o mana in sus...Apoi pleoapele mici s-au intredeschis dezvaluind cei mai adorabili ochi pe care i-am vazut vreodata...Si atunci...s-a intamplat...m-ai fermecat.M-ai fascinat cu un singur gest...Mi-am promis ca voi avea grija de tine si te voi iubi mereu...Si nu voi lasa pe nimeni sa iti faca vreun rau...Imi imaginam cum am sa-ti cant seara cantece de leagan si cum ne vom juca amandoi in prima zapada...Iti voi spune cele mai fascinante povesti si te voi invata tot ce stiu...dar atunci, un gand grabnic mi-a trecut prin minte: mai presus de orice, mi-am dat seama ca eu nu sunt nemuritoare si poate nu voi fi mereu acolo pentru tine...Si am plans ...si m-am rugat..."Doamne, in mainile Tale il incredintez...Tu poti avea grija de el cu adevarat."
Nu am renuntat niciodata la tine si nu voi renunta..te iubesc mult si nu trece o zi fara sa Ii multumesc lui Dumnezeu ca a renuntat la unul din cei mai frumosi ingerasi ai Lui si mi l-a facut cadou...un nepotel...
No comments :
Post a Comment