Wednesday, December 28, 2011

Dulceag...


De cand ma stiu a fost locul in care ma simt in siguranta...Inconjurata de natura si rasfat, ma delectez cu peisaje impresionante si momente de ras tacut,"acel ras care te trimite la pamant cu lacrimi". Privesc luna noua ce s-a cocotat pe cerul albastrui si ma intreb...nu fara farmec si uimire...:"Unde te duci asa grabit?"...M-as pierde in valul dulceag al amintirilor,insa sunetul zglobiu al vocii lui Darius ma trezeste la realitate..A trecut de mult perioada in care imi doaream sa il aud spunandu-mi numele, fiind nevoita sa ma multumesc doar cu ganguritul firav scos atunci cand se aciua in bratele mele. Acum vorbeste mult, pune intrebari multe, scoate "perle" multe...Le strang pe toate in inima, in cufarul meu micut, ingramadind unele peste altele poze, peisaje, figuri, sfaturi...Zambetul lui inramat de cei mai frumosi ochi negri, sunt de ajuns sa ma faca sa spun "pa"(chiar daca e doar pentru cateva ore) viselor mele si sa revin cu picioarele pe planeta celor cuvantatori. Are nevoie de mine. Poate doar pentru a-i arata cum se face un nod, sau pentru nu stiu ce bubita ce mi-o arata incruntat pe manuta dolofana. "E grav?"...Ma priveste cu ochii sclipind asteptand sa ii spun sa aduca spirtul din dulap. Topaie voios, ca dupa cateva momente sa tremure din tot trupsorul de efectul acid avut de spirt asupra "ranii"..Dar zambeste. Ma vrea tot timpul langa el, si nu il inteleg cum de ma poate iubi chiar si dupa ce imi pierd uneori rabdarea cu el. "Nu-i nimic, bibi"...Se intristeaza cand aude ca trebuie sa plec si trebuie sa ii promit la nesfarsit ca o sa ma intorc si o sa stau cu el "mult, mult, mult"...In seara asta canta incetisor, cu telefonul mamei la ureche:" Intoarce-te din drumul tau/Intoarce-te la Dumnezeu", iar glasul lui micut ma inmoaie pana la lacrimi...Il pup repede de noapte buna si ma refugiez in camera cu amintiri, cu bobite sclipind la coltul ochilor...nu il merit.

Tuesday, December 27, 2011

"I wanna change the world...somehow..."(11:35)

Wednesday, December 14, 2011

...

"Don't rush me..There are decisions to take, words to say, things to do. Stop and think...

Monday, December 12, 2011

remembering...


My childhood is not dotted with endless trips to Disneyland. I got my first Barbie doll at the age of 13 not 3 and my first cell phone at 17. It was a Sony Ericsson. Made me go crazy sometimes. I discovered the Internet when I was not old enough to explore it, but I did. My first ID was: me_sweety...I didn't even know how to spell it. I've never had a pet. Not even a family car of our own. No, my childhood is not like the one in our days.
But what I had, nobody can take from me. The memories of the way to church in that little car with the steering wheel on the right, are unforgettable. I remember the days my mom was gathering us in on the sofa and read to us from the Bible. I was not raised with a Christmas tree, nor with the fairy tales about Santa. But I was raised with a story about Baby Jesus being born in a poor manger having no food and no heat, just the breath of the animals inside it. I was taught many poems and verses and christian songs. I didn't play FarmVille, but I had my own little farm. Even if that was composed from my dear old Molda and a few callow hens.I remember the hot sunny days of summer when we were having water-fights and those long family barbeques which we had until the sun was going down. We were wondering at the stars, trying to write names with them.I remember all the happy moments with my family, like it was yesterday. I lived dreaming about a country house, near city, which today I have. It doesn't have that big old fireplace, nor the big wooden stairs. But the worm smile of my mom and a proper hug from my dad, makes me feel like I'm where I'm supposed to be. Home...

Thursday, December 08, 2011

nEEds


Woke up at 6 a.m. Didn't want to go to work. Pulled myself out of my dream and through the streets and arrived at work, just in time. Talked. Laughed. Had a headache. All three at the same time. Awful. Listened to Matthew West all the way home. "One last Christmas" made my cry.
Made a "need" list. Too long. No money. No will to go shopping. Worried about what I have, what I need, and even what I don't need. Asked myself how many pairs of gloves should I buy.Thought about my trip. All this on my way home. Met a complete stranger at the corner of the street. Looked at him. Saw his clothes, his wind- cracked hands, his needs. Analyzed him. Looked at my "need" list. Broke it into pieces...

D.a.Y.

What did you do today?...

LiKe

A fresh, unwritten journal;
Those winter days when all I do is looking down the window to the snow
The smell of oranges in a cold winter day
A good book
See happy people
Writing
Letter
Peaches
Waking up before sun rises, going to bed along with it:)
Listening to the sound of the wind
Hot chocolate
Running in the rain
Hold on tight
Big, fluffy fire in the chimney...
and me sitting right next to it;...


Sunday, December 04, 2011

1:42...

Motivul pentru care scriu acum, nu e insomnia, desi am avut doua sau trei ocazii cand m-am luptat cu ea. Nu. Acum, inca simt somnul pe pleoape, dar ceva ma tine treaza. E dorinta aceea de a-Ti auzi vocea. Dorul de a sta cu capul pe pieptul Tau, de a-ti asculta cuvintele, de a-Ti sorbi invatatura curata. Am plans cu lacrimi de crocodil, agitandu-ma ca un copil rasfatat si cerandu-Ti sa ma lasi in pace. M-am inselat crezand ca nu stii si nu vezi. M-am amgit cerandu-Ti un raspuns, cand tot ce aveam nevoie erai Tu. Am crezut ca eu stiu. In mijlocul noptii am inchis ochii cautand un ajutor. I-am deschis pe urmatorul mesaj:"Lupta este data de Pastor. Pacea este simtita de oameni"...Tatal meu cel Sfant!...
"Sa nu crezi ca nu stiu prin ce treci! Uiti ca Eu te-am facut, eu ti-am pus sentimentele in suflet si tot Eu ti-am creat nevoile. Stiu mai bine decat tine ce vrei chiar si atunci cand tu nici macar nu stii ce e cu tine. Iti cunosc luptele, pentru ca, aminteste-ti: Eu le port pentru tine! Iti cunosc visele, pentru ca Eu le-am sadit in tine. Iti stiu lacrimile, pentru ca Eu le fac sa curga pe obrajii tai, acum. Sa nu crezi ca te-am uitat!"Poate o femeie sa uite copilul pe care il alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, Eu tot nu te voi uita cu nici un chip" Draga Mea, Eu nu dorm niciodata. Imi place sa te privesc in zori de zi cum te pregatesti pentru o noua zi, imi place sa te privesc simtindu-te bine cu prietenii tai si imi place sa te fac fericita prin binecuvantarile pe care ti le dau in fiecare zi. Imi place sa te privesc noaptea dormind, si veghez cu placere asupra ta, clipa de clipa. Cand vii in prezenta Mea, crezi ca nu stiu ce vrei sa Imi spui?...Dar imi face placere sa te aud pe tine vorbind cu Mine. E inexplicabil ce simt cand vad ca ai dorinta asta sa vorbesti cu Mine! Uneori esti prea grabita, sau somnoroasa sau pur si simplu lenesa si nu iti faci timp si pentru Mine. Nici nu stii cat ma intristeaza lucrul acesta. Totusi, nu pot sa nu te iubesc. Tu esti a Mea! "Din dragoste pentru tine, aleasa Mea, te-am chemat pe nume, ti-am vorbit cu buna vointa, inca inainte ca tu sa Ma cunosti".. Cum poti sa uiti ca te-am ales? Cum poti sa uiti ca te iubesc?... Asculta-Ma cu atentie! Familia ta nu este a ta, prietenii tai nu sunt ai tai. La un moment dat, va trebui sa renunti la ei, dar iti vei da seama ca renunti la ceva trecator, pentru ceva vesnic, nestricacios, care nu se invecheste niciodata, care nu te paraseste niciodata! Ai parte de dezamagiri si de tradari, ai parte de necazuri si tristete. Dar, scumpa Mea, priveste catre Mine! Eu stiu ce simti! Esti fiica Mea!Iti vreau binele, insa pentru acum, asta inseamna bine pentru tine! Eu nu iti pot face rau. Si atat timp cat nu Imi dai drumul de la mana, nimic rau nu ti se va intampla. Iti promit! Stiu ca e greu sa ai incredere, stiu ca incerci sa iti tii viata sub control. De ce nu te odihnesti la umbra Mea? Vino si aseaza-ti capul pe pieptul Meu! Vreau sa stii ca sunt aici."
Tata, implineste-mi sufletul insetat!

Maternitatea timpului...


Uneori ma intreb de ce nu pot opri timpul in loc.. Stai! imi vine sa strig. Stai, pana ce imbratisarea isi da drumul, pana ce vantul se opreste, pana ce luna apune, pana ce zambetul paleste. Stai! Unde te duci asa grabit?.. Opreste-te inainte sa raman fara cuvinte, inainte sa imi sece lacrimile, inainte sa fac ceva gresit. Insa cuvantul zboara si lacrima curge. Timpul trece si odata cu el, doar amintirile unor timpuri trecute ne mai insotesc. Unde fugi, timp? La cine te grabesti?...Vreau sa ma opresc. Si o fac. Scot bateria de la ceas. Stau si privesc, ma gandesc, meditez. Opresc activitatile si ma privesc, ma intreb si aflu. Umblu de colo-colo, si amagesc minutul. Dar cand revin pe planeta, aflu ca de fapt, eu am stat, iar timpul si-a continuat calatoria.
Ceasornicul ticaie fara mila si limba nu se opreste din ciclul ei pasnic. Fiecare secunda trece si o data cu ea milioane de evenimente, impanzite la sute, mii de kilometri. Poti sa Ii ceri socoteala? Poti sa Il intrebi de ce? Unde s-a nascut timpul? Cand a inceput? Care e izvorul lui? Si...cand va "muri"?
In cochilia unei scoici ruginite, am prins odata 3 minute. Le-am privit agitandu-se si zbatandu-se ca un fluture in lat, pana ce aripile lor s-au sfaramat. Le-am presarat cenusa pe cristalul linistit al oceanului si am spus vantului: du-le departe!Insa vantul s-a oprit in loc, la fel ca intreaga natura. In sfera intunecata a tacerii am citit tristete si jale. Toata natura se oprise. Oceanul a luat cenusa, pamantul a invesmantat-o in solul cenusiu si soarele a inaltat un mugur. Zapada s-a asezat peste el, iar ploaia l-a facut sa rodeasca. Moarte si viata.

Wednesday, December 28, 2011

Dulceag...


De cand ma stiu a fost locul in care ma simt in siguranta...Inconjurata de natura si rasfat, ma delectez cu peisaje impresionante si momente de ras tacut,"acel ras care te trimite la pamant cu lacrimi". Privesc luna noua ce s-a cocotat pe cerul albastrui si ma intreb...nu fara farmec si uimire...:"Unde te duci asa grabit?"...M-as pierde in valul dulceag al amintirilor,insa sunetul zglobiu al vocii lui Darius ma trezeste la realitate..A trecut de mult perioada in care imi doaream sa il aud spunandu-mi numele, fiind nevoita sa ma multumesc doar cu ganguritul firav scos atunci cand se aciua in bratele mele. Acum vorbeste mult, pune intrebari multe, scoate "perle" multe...Le strang pe toate in inima, in cufarul meu micut, ingramadind unele peste altele poze, peisaje, figuri, sfaturi...Zambetul lui inramat de cei mai frumosi ochi negri, sunt de ajuns sa ma faca sa spun "pa"(chiar daca e doar pentru cateva ore) viselor mele si sa revin cu picioarele pe planeta celor cuvantatori. Are nevoie de mine. Poate doar pentru a-i arata cum se face un nod, sau pentru nu stiu ce bubita ce mi-o arata incruntat pe manuta dolofana. "E grav?"...Ma priveste cu ochii sclipind asteptand sa ii spun sa aduca spirtul din dulap. Topaie voios, ca dupa cateva momente sa tremure din tot trupsorul de efectul acid avut de spirt asupra "ranii"..Dar zambeste. Ma vrea tot timpul langa el, si nu il inteleg cum de ma poate iubi chiar si dupa ce imi pierd uneori rabdarea cu el. "Nu-i nimic, bibi"...Se intristeaza cand aude ca trebuie sa plec si trebuie sa ii promit la nesfarsit ca o sa ma intorc si o sa stau cu el "mult, mult, mult"...In seara asta canta incetisor, cu telefonul mamei la ureche:" Intoarce-te din drumul tau/Intoarce-te la Dumnezeu", iar glasul lui micut ma inmoaie pana la lacrimi...Il pup repede de noapte buna si ma refugiez in camera cu amintiri, cu bobite sclipind la coltul ochilor...nu il merit.

Tuesday, December 27, 2011

"I wanna change the world...somehow..."(11:35)

Wednesday, December 14, 2011

...

"Don't rush me..There are decisions to take, words to say, things to do. Stop and think...

Monday, December 12, 2011

remembering...


My childhood is not dotted with endless trips to Disneyland. I got my first Barbie doll at the age of 13 not 3 and my first cell phone at 17. It was a Sony Ericsson. Made me go crazy sometimes. I discovered the Internet when I was not old enough to explore it, but I did. My first ID was: me_sweety...I didn't even know how to spell it. I've never had a pet. Not even a family car of our own. No, my childhood is not like the one in our days.
But what I had, nobody can take from me. The memories of the way to church in that little car with the steering wheel on the right, are unforgettable. I remember the days my mom was gathering us in on the sofa and read to us from the Bible. I was not raised with a Christmas tree, nor with the fairy tales about Santa. But I was raised with a story about Baby Jesus being born in a poor manger having no food and no heat, just the breath of the animals inside it. I was taught many poems and verses and christian songs. I didn't play FarmVille, but I had my own little farm. Even if that was composed from my dear old Molda and a few callow hens.I remember the hot sunny days of summer when we were having water-fights and those long family barbeques which we had until the sun was going down. We were wondering at the stars, trying to write names with them.I remember all the happy moments with my family, like it was yesterday. I lived dreaming about a country house, near city, which today I have. It doesn't have that big old fireplace, nor the big wooden stairs. But the worm smile of my mom and a proper hug from my dad, makes me feel like I'm where I'm supposed to be. Home...

Thursday, December 08, 2011

nEEds


Woke up at 6 a.m. Didn't want to go to work. Pulled myself out of my dream and through the streets and arrived at work, just in time. Talked. Laughed. Had a headache. All three at the same time. Awful. Listened to Matthew West all the way home. "One last Christmas" made my cry.
Made a "need" list. Too long. No money. No will to go shopping. Worried about what I have, what I need, and even what I don't need. Asked myself how many pairs of gloves should I buy.Thought about my trip. All this on my way home. Met a complete stranger at the corner of the street. Looked at him. Saw his clothes, his wind- cracked hands, his needs. Analyzed him. Looked at my "need" list. Broke it into pieces...

D.a.Y.

What did you do today?...

LiKe

A fresh, unwritten journal;
Those winter days when all I do is looking down the window to the snow
The smell of oranges in a cold winter day
A good book
See happy people
Writing
Letter
Peaches
Waking up before sun rises, going to bed along with it:)
Listening to the sound of the wind
Hot chocolate
Running in the rain
Hold on tight
Big, fluffy fire in the chimney...
and me sitting right next to it;...


Sunday, December 04, 2011

1:42...

Motivul pentru care scriu acum, nu e insomnia, desi am avut doua sau trei ocazii cand m-am luptat cu ea. Nu. Acum, inca simt somnul pe pleoape, dar ceva ma tine treaza. E dorinta aceea de a-Ti auzi vocea. Dorul de a sta cu capul pe pieptul Tau, de a-ti asculta cuvintele, de a-Ti sorbi invatatura curata. Am plans cu lacrimi de crocodil, agitandu-ma ca un copil rasfatat si cerandu-Ti sa ma lasi in pace. M-am inselat crezand ca nu stii si nu vezi. M-am amgit cerandu-Ti un raspuns, cand tot ce aveam nevoie erai Tu. Am crezut ca eu stiu. In mijlocul noptii am inchis ochii cautand un ajutor. I-am deschis pe urmatorul mesaj:"Lupta este data de Pastor. Pacea este simtita de oameni"...Tatal meu cel Sfant!...
"Sa nu crezi ca nu stiu prin ce treci! Uiti ca Eu te-am facut, eu ti-am pus sentimentele in suflet si tot Eu ti-am creat nevoile. Stiu mai bine decat tine ce vrei chiar si atunci cand tu nici macar nu stii ce e cu tine. Iti cunosc luptele, pentru ca, aminteste-ti: Eu le port pentru tine! Iti cunosc visele, pentru ca Eu le-am sadit in tine. Iti stiu lacrimile, pentru ca Eu le fac sa curga pe obrajii tai, acum. Sa nu crezi ca te-am uitat!"Poate o femeie sa uite copilul pe care il alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, Eu tot nu te voi uita cu nici un chip" Draga Mea, Eu nu dorm niciodata. Imi place sa te privesc in zori de zi cum te pregatesti pentru o noua zi, imi place sa te privesc simtindu-te bine cu prietenii tai si imi place sa te fac fericita prin binecuvantarile pe care ti le dau in fiecare zi. Imi place sa te privesc noaptea dormind, si veghez cu placere asupra ta, clipa de clipa. Cand vii in prezenta Mea, crezi ca nu stiu ce vrei sa Imi spui?...Dar imi face placere sa te aud pe tine vorbind cu Mine. E inexplicabil ce simt cand vad ca ai dorinta asta sa vorbesti cu Mine! Uneori esti prea grabita, sau somnoroasa sau pur si simplu lenesa si nu iti faci timp si pentru Mine. Nici nu stii cat ma intristeaza lucrul acesta. Totusi, nu pot sa nu te iubesc. Tu esti a Mea! "Din dragoste pentru tine, aleasa Mea, te-am chemat pe nume, ti-am vorbit cu buna vointa, inca inainte ca tu sa Ma cunosti".. Cum poti sa uiti ca te-am ales? Cum poti sa uiti ca te iubesc?... Asculta-Ma cu atentie! Familia ta nu este a ta, prietenii tai nu sunt ai tai. La un moment dat, va trebui sa renunti la ei, dar iti vei da seama ca renunti la ceva trecator, pentru ceva vesnic, nestricacios, care nu se invecheste niciodata, care nu te paraseste niciodata! Ai parte de dezamagiri si de tradari, ai parte de necazuri si tristete. Dar, scumpa Mea, priveste catre Mine! Eu stiu ce simti! Esti fiica Mea!Iti vreau binele, insa pentru acum, asta inseamna bine pentru tine! Eu nu iti pot face rau. Si atat timp cat nu Imi dai drumul de la mana, nimic rau nu ti se va intampla. Iti promit! Stiu ca e greu sa ai incredere, stiu ca incerci sa iti tii viata sub control. De ce nu te odihnesti la umbra Mea? Vino si aseaza-ti capul pe pieptul Meu! Vreau sa stii ca sunt aici."
Tata, implineste-mi sufletul insetat!

Maternitatea timpului...


Uneori ma intreb de ce nu pot opri timpul in loc.. Stai! imi vine sa strig. Stai, pana ce imbratisarea isi da drumul, pana ce vantul se opreste, pana ce luna apune, pana ce zambetul paleste. Stai! Unde te duci asa grabit?.. Opreste-te inainte sa raman fara cuvinte, inainte sa imi sece lacrimile, inainte sa fac ceva gresit. Insa cuvantul zboara si lacrima curge. Timpul trece si odata cu el, doar amintirile unor timpuri trecute ne mai insotesc. Unde fugi, timp? La cine te grabesti?...Vreau sa ma opresc. Si o fac. Scot bateria de la ceas. Stau si privesc, ma gandesc, meditez. Opresc activitatile si ma privesc, ma intreb si aflu. Umblu de colo-colo, si amagesc minutul. Dar cand revin pe planeta, aflu ca de fapt, eu am stat, iar timpul si-a continuat calatoria.
Ceasornicul ticaie fara mila si limba nu se opreste din ciclul ei pasnic. Fiecare secunda trece si o data cu ea milioane de evenimente, impanzite la sute, mii de kilometri. Poti sa Ii ceri socoteala? Poti sa Il intrebi de ce? Unde s-a nascut timpul? Cand a inceput? Care e izvorul lui? Si...cand va "muri"?
In cochilia unei scoici ruginite, am prins odata 3 minute. Le-am privit agitandu-se si zbatandu-se ca un fluture in lat, pana ce aripile lor s-au sfaramat. Le-am presarat cenusa pe cristalul linistit al oceanului si am spus vantului: du-le departe!Insa vantul s-a oprit in loc, la fel ca intreaga natura. In sfera intunecata a tacerii am citit tristete si jale. Toata natura se oprise. Oceanul a luat cenusa, pamantul a invesmantat-o in solul cenusiu si soarele a inaltat un mugur. Zapada s-a asezat peste el, iar ploaia l-a facut sa rodeasca. Moarte si viata.