....valoare

Chiar si atunci cand nu pot spune nimic, Ci pur si simplu stau in tacerea sumbra, Prevestind numai tristete si fum... Imi vad neputinta si ma incearca un sentiment de nimic. Imi indrept ochii spre orizont si nu vad nimic, Iar cei ce erau odata langa mine, nu mai sunt. Unde or fi? Am invatat ca atunci cand gresesti, Nimeni nu vrea sa iti fie alaturi, pentru ca asta le-ar strica imaginea de sine ce, si asa, e ca vai de ea... Insa am invatat ca, sunt oameni care, Indiferent de ceea ce sunt, sau au spus sau fac, Stau acolo langa tine, in intuneriul si bezna groasa, si plang si simt cu tine. Ei se numesc "prieteni". Dar, uneori tot ce ai nevoie e sa te vezi pe tine. Exact asa cum esti, fara masti si fara coaja, uitandu-te in oglinda realitatii oarba si iti dai seama ca nu esti decat abur un firicel micut de fum,stingher. Ala esti tu. Si ti-e rusine. Umbra crucii insa, se va proiecta mereu pe inima ta. Pentru ca acolo ai primit valoare. Si acolo ai fost eliberat. Acolo dragostea lui Dumnezeu a intalnit ura ta Si frumusetea Lui a acoperit uratenia ta. Si esti curat. Si cand privesti in oglinda realitatii, tot ce vezi sunt trei cuie si patru rani. Asta inseamna valoare.