Increderea

Vorbim de incredere cu increderea ca stim ce-i aia. Dar nu stim. Cel putin pana ne este inselata. Apoi devine clar. Dar, mai intai, ce NU este increderea. Increderea nu e naivitate. Incredere nu e lipsa ratiunii. Increderea nu e atunci cand eviti sa vorbesti despre ceva ce te framanta, doar pentru ca nu vrei sa "superi". Increderea nu e oarba. Increderea nu e lipsa geloziei. Din contra, e gelozia testata. Increderea nu e neputinta de a fi tu insuti in preajma cuiva. Increderea nu da credite pe baza respectului, ci pe baza faptelor. Atunci cand vad ca pot sa am incredere in tine, o voi face cu placere. Pana atunci, vorbele tale suna a gol. Increderea nu consta in vorbe. Increderea nu e compromis. Increderea nu e certitudine. E fiecare mic pas spre certitudine. Increderea e acel echilibru intre gandire si vorbe, intre vorbe si fapte. Este pactul intre doua suflete, comunicarea dintre doua inimi. Increderea necesita deschiderea ochilor nu inchiderea lor. Altfel, ce diferenta ar mai fi intre incredere si compromis? Increderea inseamna sinceritate, deschidere, indiferent cat de urat e adevarul. Cu cat vei fi mai sincer, cu atat mai multa incredere capeti. Increderea necesita ratiune. Increderea pune intrebari, atunci cand se simte amenintata. Increderea comunica. Increderea infloreste in mijlocul esecului, atunci cand ambele parti isi dau silinta sa ude floarea uscata si nu sa o arunce la gunoi. Increderea iti da curajul sa mai faci un pas.