Incerc sa prind o farama de somn,dintr-un colt indepartat de lume.S-a speriat insa,poate din cauza iuresului de ganduri ce-mi framanta de ieri mintea.Se joaca,un joc neinteles de cuvinte si imagini,invaluite in ceata trecutului.Zgomotele noptii le aud perfect: cantecul unei pasari de noapte,mieunatul unei pisici, rasul zgomotos al unui betiv, tusea dureroasa a vecinei de jos...Vantul adie,iar perdeaua falfaie incetisor,aducand un racoros miros de levantica. Orasul doarme,invaluit in lumina rece a lunii.Luminitele geamurilor contureaza Sibiul,dandu-i o nota de mister.Incerc sa cuprind orasul cu ochii si sa-l trag in cufarul de amintiri al inimii...
M-am plimbat azi pe strazile intortocheate care, nu stiu de ce imi amintesc de un vechi oras roman, antic si plin de taine, cu alei pietruite,ganguri intunecate si geamuri acoperite de "taparele" verzi, decolorate. Pe aproape fiecare casa,sapata in tencuiala sau lipita de ea,este desenata o cruce. Bisericutele mici,in stil baroc,racoroase si tacute,au usile larg deschise.Ma apropii si intru,lasand intunericul sa ma cuprinda,si linistea sa imi imbratiseze sufletul.Bancile de lemn,incrustate cu model floral,murdare,vechi si prafuite,mi se par chiar confortabile. Imi ochesc un loc,si contemplu in liniste,adulmecand mirosul putred de lemn umed.Aproape imi aud inima batand si muschii incordandu-mi-se.O rafala de vant imi misca o suvita de par,gadilandu-mi delicat urechea.O las sa se joace in voie.
O raza subtire,patrunde prin geamul prafuit parca chemandu-ma afara.Ies,si dau de un cimitir.Ma plimb incet, citind de pe pietrele mortuare,nume, date, ani, profesii.Atat de diferiti,si totusi la fel.Pe dinauntru.Langa mormantul unui prunc de 2 anisori,mic,invechit,cu balariile ce imbraca crucea de abia vizibila,troneaza impunator un aranjament mortuar,din marmura neagra pe care sta scris numele unui profesor universitar,licentiat in teologie si drept.In alta parte,nepotii indurerati ai unei bunici au scris cu litere aurite "nu te vom uita niciodata",pe o coroana impunatoare de crini.Langa ea, un tanar de 19 ani si-a sfarsit calatoria pe pamant acum 3 saptamani.Ma uit la multimea de morminte si incerc sa realizez ca toti au fost unde sunt si eu acum..pe acelasi pamant,cu vise,temeri,idealuri,familii si aceleasi dureri. Poate acum cativa ani, poate acum 3 saptamani.Ce ciudat!Ne incepem viata la fel,poate o si traim la fel,impartind acelasi fel de fericire,durere,idei si principii,calcam toti pe acelasi pamant,insa nu plecam tot la fel.Imi place sa ma plimb prin cimitir.Si nu,nu sunt genul de persoana care iubeste singuratatea in locul prietenilor ci doar acel gen de persoana care iubeste linistea.Si uneori prietenii ti-o pot darui.Plimbandu-ma insa pe aici,azi am inteles ca singuratatea te obliga sa gandesti,sa analizezi,sa observi.Si am inteles azi ca totu-i numai praf.Din tarana am fost facuti si acolo ne intoarcem.Deci, care -i scopul la toate? Am citit undeva ca "daca omul nu a gasit ceva pentru care merita sa moara, nu e pregatit sa traiasca"...Eu cred ca am gasit acel ceva in Isus.Am inteles azi ce inseamna durere,insa ca promotor al fericirii pure.Si am inteles ca moartea nu e altceva decat un mic impediment spre adevarata viata.Si ca totul depinde de cum traiesc acum,si ce caut eu acum...Pentru cine traiesc si nu cat adun.Ce spun si nu ce pun deoparte.Ce fac si nu ce stric...Am iesit de acolo cu zambetul pe buze si pace in inima.Am privit un apus superb de soare si am mancat o inghetata zdravana.Am ras cu mama si pentru a nu stiu cata oara i-am spus ca o iubesc.I-am zambit unui copil si am mirosit toporasii de pe pervazul unei batrane.Am trait.
No comments :
Post a Comment