Thursday, April 14, 2011

My Miss Ella...


"Viata este o lupta,dar nu poti sa te bati cu pumnii...Trebuie sa te lupti cu inima. Daca pumnii ti-s mai insangerati decat genunchii, inseamna ca nu te lupti lupta care trebuie"...
Imi amintesc de vremurile copilariei, cand nu trecea o zi fara sa am vreo zgarietura sau o vanataie pe genunchii mei slabanogi. Cat era ziua de mare alergam,zbieram si ma luptam, cautand comori si secrete, ba in podul bunicii, ba prin vreun helesteu uitat de lume. Eram pe rand, capitan de vas, doctorita sau mama cu 3 copii(de obicei papusile mele scobite si chelboase). Nu cred ca a ramas vreun copac neatins sau neescaladat de mine,sau vreun locsor in camarile "de curat" ale bunicii, pe care sa nu le fi vizitat.Fiecare escapada se termina ori cu un nas julit, ori cu un cot insangerat. Insa nu imi pasa. Stiam ca, in fiecare seara, era cineva acolo sa imi spele rana si sa o bandajeze. Doua maini neobosite, crapate dar pline de blandete. Atingerea lor aspra imi crea un sentiment placut de siguranta. Eram in bratele ei.Ma atingea cu mainile,si-mi vorbea cu inima. Ma saruta de noapte buna si visele erau mai frumoase. E Miss Ella a mea.
Cu genunchii tociti, si mainile crapate sau cu lacrimi in ochi, insa cu zambetul pe buze si inima plina de dragoste. O ciudatenie a zilelor noastre,ca un tezaur antic, pretios...M-a invatat sa ma lupt. Sa ma lupt pe genunchi in noptile lungi,si cu zambetul pe buze in zilele ploioase. Si mainile ei m-au articulat cand am gresit, insa aceleasi maini m-au imbratisat cand am cazut. A ras de necazuri si a plans de bucurie. S-a luptat cu inima.De aia acum e plina de cicatrici;insa e din ce in ce mai mare. E plina de oameni dragi si amintiri frumoase.Insa mai mult nu pot vedea.Mi-ar placea sa o deschid intr-o zi si sa vad care e izvorul ei.De unde vin toate?Mi-ar zice doar atat:"uita-te la genunchii mei"...Acolo e adevarata lupta, o lupta al carei capitan nu sunt eu, nici ea.E Dragostea.

"Copile," a zis, lipindu-si capul de al meu si mangaindu-ma pe obraz cu degetele ei batatorite, "poti s-o biciuiesti si s-o bati pana-si pierde cunostinta, poti s-o tarasti pe strazi si s-o scuipi, poti chiar s-o spanzuri de un copac, s-o impungi cu tepuse ascutite si sa-i rapesti si ultima suflare de viata, insa, in cele din urma, indiferent ce-ai face, indiferent cat de mult te straduiesti s-o ucizi, dragostea va invinge."

No comments :

Post a Comment

Thursday, April 14, 2011

My Miss Ella...


"Viata este o lupta,dar nu poti sa te bati cu pumnii...Trebuie sa te lupti cu inima. Daca pumnii ti-s mai insangerati decat genunchii, inseamna ca nu te lupti lupta care trebuie"...
Imi amintesc de vremurile copilariei, cand nu trecea o zi fara sa am vreo zgarietura sau o vanataie pe genunchii mei slabanogi. Cat era ziua de mare alergam,zbieram si ma luptam, cautand comori si secrete, ba in podul bunicii, ba prin vreun helesteu uitat de lume. Eram pe rand, capitan de vas, doctorita sau mama cu 3 copii(de obicei papusile mele scobite si chelboase). Nu cred ca a ramas vreun copac neatins sau neescaladat de mine,sau vreun locsor in camarile "de curat" ale bunicii, pe care sa nu le fi vizitat.Fiecare escapada se termina ori cu un nas julit, ori cu un cot insangerat. Insa nu imi pasa. Stiam ca, in fiecare seara, era cineva acolo sa imi spele rana si sa o bandajeze. Doua maini neobosite, crapate dar pline de blandete. Atingerea lor aspra imi crea un sentiment placut de siguranta. Eram in bratele ei.Ma atingea cu mainile,si-mi vorbea cu inima. Ma saruta de noapte buna si visele erau mai frumoase. E Miss Ella a mea.
Cu genunchii tociti, si mainile crapate sau cu lacrimi in ochi, insa cu zambetul pe buze si inima plina de dragoste. O ciudatenie a zilelor noastre,ca un tezaur antic, pretios...M-a invatat sa ma lupt. Sa ma lupt pe genunchi in noptile lungi,si cu zambetul pe buze in zilele ploioase. Si mainile ei m-au articulat cand am gresit, insa aceleasi maini m-au imbratisat cand am cazut. A ras de necazuri si a plans de bucurie. S-a luptat cu inima.De aia acum e plina de cicatrici;insa e din ce in ce mai mare. E plina de oameni dragi si amintiri frumoase.Insa mai mult nu pot vedea.Mi-ar placea sa o deschid intr-o zi si sa vad care e izvorul ei.De unde vin toate?Mi-ar zice doar atat:"uita-te la genunchii mei"...Acolo e adevarata lupta, o lupta al carei capitan nu sunt eu, nici ea.E Dragostea.

"Copile," a zis, lipindu-si capul de al meu si mangaindu-ma pe obraz cu degetele ei batatorite, "poti s-o biciuiesti si s-o bati pana-si pierde cunostinta, poti s-o tarasti pe strazi si s-o scuipi, poti chiar s-o spanzuri de un copac, s-o impungi cu tepuse ascutite si sa-i rapesti si ultima suflare de viata, insa, in cele din urma, indiferent ce-ai face, indiferent cat de mult te straduiesti s-o ucizi, dragostea va invinge."

No comments :

Post a Comment