alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601416593495193186" />
O patura, o sticla de apa(de izvor),o carte buna(de penal) si o ciocolata(milka-fara pretentii)...Asa mi-am inceput vacanta in indepartatul coltisor de lume numit "fundul gradinii", unde nu te deranjeaza nimeni (doar cand m-a descoperit dupa doua zile mama) si unde poti sa fii tu insuti: cu picioarele desculte si pantalonii suflecati si palaria de paie a bunicului invechita si ciuruita toata.Prima parte a zilei am petrecut-o admirand natura...unii ar spune ca e cam aceeasi:iarba tot verde si cerul tot albastru.Si acelasi soare,in fiecare dmineata. Ha!Daca nu ai stat sa privesti niciodata mersul norilor pe cer sau procesul de crestere al unei flori,ei bine,ai cam trait pe langa lume, nu in ea.Natura se schimba.In fiecare zi.De la exterior e aceeasi, dar incearca sa "patrunzi" un pic in ea. Si ai sa vezi ce se ascunde in spatele ierbii inalte,dincolo de acoperisul pamantos al musuroiului de furnici...Sus, intre doua crengute inmugurite, un paianjen tese linistit,impletind fire de arama in scheme diforme dar simetrice(nu-mi plac paianjenii,apropo). Roua a desenat frumos un sirag de perle natural ce sclipeste de-ti ia ochii.Un mugurel rosiatic a pocnit,iar petalele nou nascute inspira cu nesat aerul racoros. O gargarita mare si urata isi croieste drum printre cateva fire de iarba.O privesc si rad,gandindu-ma ca e prea grasa ca sa zboare.Prind o gazulita intre degete si incep sa o intorc pe toate partile,studiindu-i forma minuscula a aripilor si ochisorii cat doua varfuri de ac.Ii dau drumul si incearca sa zboare,dar e prea ametita. Se aseaza obosita pe o frunza si aproape ii aud oftatul de usurare. Incerc sa urmaresc fiecare pata de culoare si sa absorb fiecare micut punct de roua.Fosnetul ierbii imi face pielea ca de gaina,si ma cutremur toata cand iarba frageda imi atinge talpile.Urmaresc soarele din spatele ramelor negre si ma joc cu razele,incercand sa prind o farama de lumina intr-un pumn.Aici pot sa vin fara ceas si fara telefonul meu credincios. Fara facebook si fara chat..Si e bine! Aici las timpul sa treaca dar am impresia ca sta pe loc. Soarele isi continua drumul,vantul danseaza silentios si mugurii prind viata.Intreaga natura e in schimbare.
Ma regasesc peste cateva ore aplecata asupra colii de hartie cu un creion tocit si mintea plina de ganduri.Langa mine cartea de penal sta deschisa la aceeasi pagina ca dimineata , ciocolata e mancata pe jumatate si sticla e goala...Miroase a levantica.
No comments :
Post a Comment