Sunday, March 11, 2012

de la zilele de luni pana la dragoste...

Totdeauna sunt zile bune si rele. Totdeauna se intampla sa pierd ceva. Mereu trebuie sa ma gandesc si sa analizez greselile si de multe ori, din pacate imi vin idei cu gramada, dupa termenul limita...Sunt creativa dupa ce evenimentul a trecut si cele mai bune replici imi vin dupa ce conversatia s-a incheiat. Intrebarile ma lovesc cu intarziere si raspunsurile vin peste cateva zile. De multe ori privesc in urma si imi dau seama ca as fi putut sa fac sau sa spun multe, sa dau sau sa las mai mult.
Am descoperit insa, ca zilele sunt bune si rele, pe cat ni le facem noi. Si ca ori de cate ori pierd ceva, il regasesc, insa atunci cand trebuie. Am invatat ca e ok sa iti analizezi greselile din trecut, insa cu scopul de a nu le mai repeta, invatand din esescuri si incurajandu-ma cu vechile lupte castigate. E ok sa faci o retrospectiva in trecut, insa numai ca sa iei din momentele bune si sa le transpui in prezent sau sa lasi in trecut tot regretul. Cat despre idei, ele imi vin tot timpul, numai o foaie si un pix sa am. Astfel amintirile le depozitez bine si greselile le sterg dupa ce le-am invatat.
Vor fi mereu oameni care imi vor aminti de trecut, ridicandu-mi in cap esecurile si incurajandu-ma prea putin. M-am gandit de multe ori:"Ce sa faci cu asemenea oameni?"..Raspunsul e clar. Ii iubesc... Ii iubesc pentru ca stiu ca dincolo de masca rece a indiferentei sau a rautatii, au o parte buna si calda care striga sa iasa la suprafata. Le intind o mana de ajutor, stiind ca, trebuie sa ii suport poate cateva ore pe zi, in timp ce ei se suporta toata viata. Ii iubesc, pentru ca odata am fost ca ei. E un simplu apel la umanitate, cati o mai au...Nu fa celuilalt ce nu-ti place a ti se face tie. Fii bun, chiar daca asta inseamna sa dai in fiecare zi, aceluiasi cersetor, aceeasi cantitate de bunatate. Fii bland chiar daca asta inseamna doar sa zambesti unui pretins prieten. Fii rabdator, chiar daca vei fi nevoit sa iti arati dragostea unui dusman, pentru tot restul vietii. Si fii o prilej de bine, un semn in lumea asta ca inca mai exista bunatate, umanitate si dragoste. Asta se ascunde in fiecare dintre noi, pentru ca purtam chipul lui Dumnezeu, in fiecare zi in vietile noastre. Dumnezeu a pus in fiecare din noi cate ceva din El. Acum depinde de fiecare daca lasa sau nu sa se vada lucrul aceasta. Dragostea exista. Se ascunde in cele mai mici gesturi si cele mai inocente priviri. Este puritatea din ochii celor mici si urma de miere de pe obrazul unei mame. E buchetelul ofilit din mana murdara a unui copil, si caldura din burtica unei fetite. E imbratisarea a doi indragostiti si cantecul de pe buzele noastre. E instrumentul care face inima sa planga de fericire si fericirea care te face sa traiesti...

No comments :

Post a Comment

Sunday, March 11, 2012

de la zilele de luni pana la dragoste...

Totdeauna sunt zile bune si rele. Totdeauna se intampla sa pierd ceva. Mereu trebuie sa ma gandesc si sa analizez greselile si de multe ori, din pacate imi vin idei cu gramada, dupa termenul limita...Sunt creativa dupa ce evenimentul a trecut si cele mai bune replici imi vin dupa ce conversatia s-a incheiat. Intrebarile ma lovesc cu intarziere si raspunsurile vin peste cateva zile. De multe ori privesc in urma si imi dau seama ca as fi putut sa fac sau sa spun multe, sa dau sau sa las mai mult.
Am descoperit insa, ca zilele sunt bune si rele, pe cat ni le facem noi. Si ca ori de cate ori pierd ceva, il regasesc, insa atunci cand trebuie. Am invatat ca e ok sa iti analizezi greselile din trecut, insa cu scopul de a nu le mai repeta, invatand din esescuri si incurajandu-ma cu vechile lupte castigate. E ok sa faci o retrospectiva in trecut, insa numai ca sa iei din momentele bune si sa le transpui in prezent sau sa lasi in trecut tot regretul. Cat despre idei, ele imi vin tot timpul, numai o foaie si un pix sa am. Astfel amintirile le depozitez bine si greselile le sterg dupa ce le-am invatat.
Vor fi mereu oameni care imi vor aminti de trecut, ridicandu-mi in cap esecurile si incurajandu-ma prea putin. M-am gandit de multe ori:"Ce sa faci cu asemenea oameni?"..Raspunsul e clar. Ii iubesc... Ii iubesc pentru ca stiu ca dincolo de masca rece a indiferentei sau a rautatii, au o parte buna si calda care striga sa iasa la suprafata. Le intind o mana de ajutor, stiind ca, trebuie sa ii suport poate cateva ore pe zi, in timp ce ei se suporta toata viata. Ii iubesc, pentru ca odata am fost ca ei. E un simplu apel la umanitate, cati o mai au...Nu fa celuilalt ce nu-ti place a ti se face tie. Fii bun, chiar daca asta inseamna sa dai in fiecare zi, aceluiasi cersetor, aceeasi cantitate de bunatate. Fii bland chiar daca asta inseamna doar sa zambesti unui pretins prieten. Fii rabdator, chiar daca vei fi nevoit sa iti arati dragostea unui dusman, pentru tot restul vietii. Si fii o prilej de bine, un semn in lumea asta ca inca mai exista bunatate, umanitate si dragoste. Asta se ascunde in fiecare dintre noi, pentru ca purtam chipul lui Dumnezeu, in fiecare zi in vietile noastre. Dumnezeu a pus in fiecare din noi cate ceva din El. Acum depinde de fiecare daca lasa sau nu sa se vada lucrul aceasta. Dragostea exista. Se ascunde in cele mai mici gesturi si cele mai inocente priviri. Este puritatea din ochii celor mici si urma de miere de pe obrazul unei mame. E buchetelul ofilit din mana murdara a unui copil, si caldura din burtica unei fetite. E imbratisarea a doi indragostiti si cantecul de pe buzele noastre. E instrumentul care face inima sa planga de fericire si fericirea care te face sa traiesti...

No comments :

Post a Comment