imi spun mereu ca fiecare zi imi da cate o lectie..azi m-am uitat pe geam si am vazut-o din nou ...era de mana cu tatal ei.Mergea greu dar era toata un zambet...Sporovaia cu voiosie si radea cu taticul ei in drum spre scoala.O vad aproape in fiecare zi si de fiecare data cand ma uit la ea,nu pot sa nu ma gandesc:"ce binecuvantata sunt"...Fetita are o deficienta la picioare,ceea ce ii ingreuneaza mersul si de alergat nu stiu daca poate.Incerc sa-mi imaginez viata ei de pana acum,insa stiu ca niciodata nu voi putea intelege cum e sa fii asa.Sa ai nevoie de ajutorul cuiva chiar si la cea mai mica problema...Pe parcursul timpului am avut ocazia de mai multe ori sa intalnesc oameni cu deficiente,mergand cu mama prin fel de fel de camine de copii si centre.Uneori ma speriam de ei,nefiind obisnuita cu astfel de "vizite"...Insa nu mi-a trebuit mult sa reazlizez ca sunt tot oameni si ca ei,ca si noi, au nevoie de dragoste, de un zambet, de o imbratisare.Cea mai mare satisfacere pe care o am este sa pot ajuta pe cei din jur.Bucuria si multumirea pe care o vad in ochii unui copil face mai mult decat o mie de cuvinte.Asta ma face sa zambesc mereu si sa dau o mana de ajutor.Asta ma face sa vin in fiecare zi inaintea lui Dumnezeu cu recunostinta si multumire pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am.Ma face sa ingenunchezi in fiecare dimineata si cu adanca reverenta sa-I multumesc Creatorului meu pentru ca sunt sanatoasa.Te-ai trezit in dimineata asta si inca esti pe picioarele tale?...Esti cu adevarat binecuvantat...Traieste-ti viata!
No comments :
Post a Comment