Isaia 48:9, 11a

Majoritatea dintre noi, ne-am facut un dumnezeu propriu..Un Dumnezeu bun, si indurator, bland si credincios care iarta si iubeste neconditionat. Un dumnezeu care nu se uita la exteriorul meu, indiferent cu ce ma impopotonez eu, sau cat de sumar ma infofolesc. Nu, el "se uita la inima", doar, nu? Si ma iarta ca duminica nu ajung la adunare, pentru ca trebuia sa vorbesc cu prietenul virtual, ca si asa am avut o saptamana plina, in care nu mi-am verificat mailu'...Toata saptamana e full, sambata trebuie sa ma odihnesc. Iar timpul cand toata lumea e online e sambata seara. "Da, asta e timpul perfect. Dar, Doamne, nu te supara!De asta avem duminica seara, nu?"
Apoi, e un dumnezeu care ma ajuta la examene. Doar in sesiune ma rog cel mai mult si atunci "il simt cel mai aproape"...Asa era, nu? Si atunci cand o incercare grea vine peste mine(o restanta sau un proiect, o suparare sau un accident), ma supara ,ma impotrivesc, dau din maini si dupa ce obosesc, vin smerit si ii cer ajutorul."Da, dumnezeul meu o sa ma ajute"...
Si mai e atunci cand, dimineata am lenevit prea mult in pat si sunt in intarziere,dar nu plec fara sa citesc macar un pasaj(daca se poate Romani 8:28, sau Isaia 43), pentru ca vreau sa simt ca el e cu mine si azi. Am frica aia in mine,ca daca nu citesc azi sau nu ma rog, nu o sa imi mearga bine...Serios? Si unde scrie asta, ma rog?

Mi-am creat propriul dumnezeu, si nu stiam de ce sunt mereu dezamagita. Ma uitam la oameni, incercand sa imi fac un prototip din ei. Chiar am gasit cativa, dar, hei! Intr-o zi, adevarul m-a izbit unde doare mai tare(la mine e inima, nu stiu la tine unde): erau cu totii oameni! Si ghici ce? Toti ne dezamagim unii pe altii la un moment dat, indiferent cat de grijulii, cat de blanzi, cat de rabdatori suntem. La un moment dat clachezi. Si pentru mine asta a fost momentul in care m-am intors, cerand ajutor dumnezeului meu. Dar el nu se misca. Avea ochi si urechi, avea maini si picioare. Am strigat, am plans, i-am urlat in urechi. M-am prabusit si am asteptat. Nimic. "Doamne, da' nu-ti pasa de mine?"...
***
Ce fel de Dumnezeu slujesc eu?...Cat stiu despre Dumnezeul pe care Il slujesc? De ce Il slujesc? De ce citesc din Biblie? Cat de mult Il cunosc eu pe Dumnezeu?
Un lucru e sigur...Nu pot sluji un Dumnezeu pe care nu-L cunosc, sau cunosc doar "laturile" care imi plac la El...Daca Il slujesc pe Dumnezeu doar pentru beneficiile sau binecuvantarile ce vin odata cu El, inseamna ca nu stiu Cine este El. Daca Il cauti pe Dumnezeu doar pentru avantajele de a te simti "protejat", sau de a-ti sti bunurile in siguranta, cauta in alta parte...Dumnezeu nu are nevoie de lucrurile tale. Dumnezeu le detine deja! De fapt, ce lucru ai, pe care El sa nu ti-l fi dat?
***
Am descoperit ca Dumnezeu imi da ceva mai bun, daca Il caut din toata inima, cu toata puterea mea, cu tot sufletul si cugetul meu. El se da pe Sine Insusi! Ce pot sa cer mai mult?El nu vrea sa fie iubit pentru ca poate sa iti dea pace sau iertare sau liniste in familie, sau succes in viata de afaceri. El vrea sa Il iubesti pentru ceea ce este El. Si atat.
"Din pricina Numelui Meu sunt indelung rabdator, pentru slava Mea Ma opresc fata de tine, ca sa nu te nimicesc. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau sa lucrez!"