Aparente

"N-am pe nimeni, don'soara!Copiii-s plecati din cuib demult, sotu' a murit.Numa mezinu' mai e cu mine"...Ma uit la ochii sticlosi si somnorosi, si ii surprind surazand. Copilu de abia s-a trezit si ii cere, pe un ton plangaret, apa. "Asteapta ca ajungem la Pascani acusa.Ai rabdare, puiu mamii"...Tonul ei e neobisnuit de bland si, pentru cateva momente mi se pare, are un accent fad de bucuresteanca. Copilu se aseaza din nou cu capul pe geam si inchide ochii.
Hurducaindu-ne dupa mofturile trenului, nimerim toti la un loc intr-un sarac compartiment de "clasa I". O studenta,care dupa privire ne intreaba pe toti ce cautam in "zona ei de comfort", un lucrator obosit si murdar, un tanar ce motaie, balanganindu-si capul, mama cu "mezinul" si eu. Desfac o punga cu napolitane, si zgomotul il face pe copil sa deschida ochii." Mama, mi sete", spune, dar cu ochii la punga mea. Napolitanele imi raman in gat, desi de cand m-am trezit n-am pus nimic in gura. Ii intind punga si-i zambesc:"Poftim.Papa tu"...O ia si cu un glas plin de multumire imi zice tare si clar :"Multumesc frumos". Clipesc de cateva ori ca sa-mi revin. Judecand dupa hainele si bagajele ce le poarta cu ei, nu ma asteptam la astfel de cuvinte. Mainile mamei si fata copilului nu au mai vazut de mult timp sapunul iar plasa din rafina e cojita si cusuta pe alocuri. Nu sunt genul de oameni langa care te-ai aseza intr-un loc mai restrans. Il urmaresc cum, incet, fara graba(desi se vede ca ii este foame), rontaie satisfacut una cate una, napolitanele..Dupa un tur de 5-6, ia punga si o intinde mamei "pe mai tarziu"...Alti copii, poate ar fi infulecat-o fara sa zica nimic, dar nu el. Il urmaresc apoi cum ii sprijina capul mamei cand aceasta, obosita incearca sa isi gaseasca o pozitie cat mai comfortabila."Stai asa", ii zice, si mama oftand, se lasa usor pe umarul lui. Imi vine sa plang.Sa plang pentru gandurile de compasiune egoista ce le-am avut cand i-am privit. Sa plang pentru ca i-am judecat dupa aparente, fara sa astept, o vorba din partea lor. Imi vine sa le dau tot. Tot ce am cu mine, si in nestire deschid geanta si scot gumele, ciocolatile si ii umplu buzunarele micutului inainte sa coboare la Pascani. Imi zice "multumesc" dupa fiecare lucru si zambeste catre mama-sa. Doamne imi zambeste:"Multumim, don'soara.Dumnezeu sa-ti rasplateasca"...Imi fac amandoi cu mana de pe peron iar eu le raspund. Valuri de lacrimi imi inunda ochii si nu pot sa spun decat in nestire :" Multumesc, Tata, multumesc"...