Imi amintesc de diminetile tarzii cand sarutul mamei ma trezea, cand stiam ca ceaiul ma asteapta, si soarele e afara deja...Cand ma trezea fara griji, fara teama, cand simteam siguranta in inima. Imi amintesc de elasticul ce ma astepta credincios la usa, sau coarda ce de multe ori mi-a dat batai de cap.. De drumetiile facute cu o rola in picior sau diminetile innorate cand faceam camping in balcon. Imi amintesc mirosul de cartofi prajiti de mama(asta dupa ce a aparut si la noi McDonalds), si de dejunul luat pe patura din fata blocului. In imaginatia noastra inocenta imparteam totul, de la gume "Turbo"cu tatuaj la sifon. Alergam ca bezmeticii prin jurul blocului, haituind nu stiu ce turma sleita de bizoni sau mergand incet, cu salul imaginar pe umeri si trenele pompoase pe culoar, spre altar. Ne asezam cu migala "coroanele" pe cap, iar cei care ne priveau crucis, in imaginatia noastra puteau sa fie, fara doar si poate "neghiobi"...Ei nu inteleg! ne incurajam noi, nestiind ca, de fapt, eram exact ca imparatul pacalit de cei doi croitori... Insa pana sa ne dam seama de asta, peisajul se schimba si sfarseam prin a tranti oalele in "bucatarie", tipand la copii(papusile -dela cele mai mici la cele mai mari, cu/fara haine, bebelusi, cu/fara biberoane), fugind pana la piata (cealalta jumatate de scara) si dregand prin "sufragerie"(o zona marcate cu 4 pari), pana ce sotii (unele din noi jucam rol dublu) se intorceau franti de la "lucru"...
Seara ne aducea adrenalina, cand intunericul si obscurul ne imbiau ba la o "ascunsa" sau "hotii si jandarmi"...Luam o papusa cheala si-i luminam interiorul cu o lanterna si asa mergeam cu "colinda" pe la ferestrele oamenilor...Stiam cu totii ca a doua zi unii din noi vom iesi cu vanatai "extra", dar nimeni nu strica momentul cu "ceea ce o sa fie"...Eram numai noi, si toata lumea era a noastra...
Imi amintesc de creativitatea, sensibilitatea si bucuria aceea pura. Cand pastram secrete mai ceva ca pe comori, si tineam prieteniile strans, mai ceva ca nodurile dintr-o franghie.Eram copii, impartind acelasi fel de naivitate, fara zgarcenie. Plangea unul ,plangeau toti. Se bucura unul, ne bucuram cu totii, incingand hore de veselie la care participau,mai discret chiar si cei mari...Era ca intr-o poveste in care toti eram pe rand: protagonisti,buni, rai, victime si personaje secundar...
...Nu l-as inlocui pe Praslea cu Batman, nici pe Ileana cu Xena...Iar papusile mele chelboase imi vor aminti odata, ce a fost copilaria...sau macar o parte din ea...
No comments :
Post a Comment