Cine stie cu adevarat ce se afla in sufletul unei mame? Cine stie ce se intampla in sufletul ei atunci cand isi tine pentru prima data copilul nou-nascut in palme? Cine poate masura dragostea unei mame? Cine poate exprima durerea ei atunci cand pierde un copil? Ce se intampla in sufletul ei cand isi vede puii parasind cuibul? Cine poate acoperi imensul gol lasat in urma de ei? Care este sentimentul care poate descrie perfect starea inimii ei atunci cand isi vede copilul inaintand spre altar? Cum poate o mama sa aiba o asa rabdare? Unde gasesti maini mai aspre decat a ei? Si totusi care maini te mangaie mai blajin ca mainile de mama?... Ai vazut ochi mai inlacrimati ca cei de mama? Ai ascultat o melodie mai frumoasa decat cea cantata de ea? Cate rugaciuni soptite, udate de lacrimi fierbinti nu ti-au auzit urechile in noptile cand febra nu scadea sau durerea din piciorul rupt nu contenea? Cati ani nu te-a asteptat mama ta sa te intorci?
Tin minte ca de multe ori o priveam pe mama spaland mormane de haine, dezinfectand biberoane si calcand rufarie cat pentru un camin de studenti. Se trezea prima, se culca ultima. Casa arata ca un pahar in fiecare dimineata.
Imi amintesc cum imi facea "mai-mai" pe spate sau ma legana cu perna pe picioare, pana somnul imi inchidea de tot genele. Imi amintesc cum ne lua in jurul ei, cu vechea Biblie in mana si ne citea despre Iov, despre Moise si Avraam...
O mama nu uita niciodata ca a fost si ea copil... Ea iubeste pana la ultima suflare, iarta pana ramane fara iertare...
Si totusi:" Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa nu aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi, Eu nu te voi uita cu nici un chip"...
No comments :
Post a Comment