"Cata energie consumam pe altarul impacarii cu noi insine, daca suntem victimele unei respingeri sau daca ne comparam cu altii!Multi aduc aceste incertitudini in relatiile lor cu Dumnezeu si nu stiu cum sa le franga stramtoarea.Dureri nemarturisite ne paralizeaza pe multi dintre noi, fiindca nu intelegem ca Dumnezeu ne-a creat diferit!Ne lasam cuprinsi de iritare cand vedem ca cineva este exuberant si dorim sa-i negam aceasta trasatura, cand, de fapt,Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi cu o personalitate distincta.Invers, ma simt la fel de deranjat de cel care, aflandu-se pe culmile emotionale, nu intelege dispozitia mai rezervata a altuia. Unul din cele mai izbavitoare momente ale vietii este acela cand suntem in stare sa ne acceptam asa cum ne-a creat Dumnezeu si sa ne eliberam de catusele incercarilor de a fi cineva sau ceva ce nu am fost meniti niciodata sa fim. Abia atunci vom putea sa ne avantam spre acea personalitate unica pe care Dumnezeu a dat-o fiecaruia dintre noi"...
Ma regsesc in citatul lui Ravi. De multe ori m-am intrebat de ce nu pot fi ca ceilalti. De ce ea/el poate si eu nu?Sau, uitandu-ma la altii facand un lucru, mi-am zis:"pot si eu", insa incercand sa fac ca ei, am dat-o in bara. De ce? Niciodata insa nu m-am intrebat daca intr-adevar ce faceam sau eram pe cale sa fac, era bine, sau daca era ceea ce trebuia sa fac. Pur si simplu m-am lasat prinsa in mreaja "spiritului de turma". Iar faptul ca altii puteau, imi dadea impresia ca trebuie sa reusesc si eu. Insa nu e asa.. Stiu ca altii pot fi modelele noastre si ca unii sunt o adevarata inspiratie pentru noi, insa niciodata nu vom putea fi ei. Incep sa ma gandesc la milioanele de adolescenti care au drept model o "papusa de Hollywood", care sunt inspirati de "personalitati" adolescentine, visand poate sa apara poate intr-o zi pe coperta vreunei reviste.
Vrem sa fim altcineva, insa niciodata nu cautam sa vedem ce se ascunde in spatele tuturor zambetelor galante sau a rochiilor de seara. Nu ne sinchisim sa cautam adevarul din spatele unui zvon ci inghitim ciocolata cu tot cu staniol. Vrem sa fim ca ei, nestiind ca, de fapt, ei sunt cei care au nevoie de un model sau de un tel in viata.Suntem gata sa renuntam la multe pentru ca sa fim ca cineva. Nu ne intrebam insa, daca ei ar renunta la ceva ca sa fie ca noi.
Cineva spunea odata :"Defineste viata privind inapoi si traieste-o privind inainte".Cred ca la asta se rezuma ,pana la urma. Viata iti este definita nu de o persoana, ci de scopul ei in sine. Incepe viata de la coada la cap.Pare absurd dar daca stai si te gandesti, cam asa e. Stabileste-ti un scop, iar acel scop iti va influenta viata. Porneste de la scop, si vei ajunge la implinire."Daca acel scop este de a avea mai multa intimitate cu Dumnezeu, atunci merita sa renunti la bine pentru mai bine"..
No comments :
Post a Comment