Am o prietena

Prietenia e atunci cand il descoperi pe celalalt asa cum e. Cand mastile cad, si ramane fata brazdata de lacrimi sau inseninata de un zambet. Cand, in intunericul noptii, impartasim amintiri care ne spulbera inima sau ne dau speranta pe maine...Prietenia e sentimentul ca esti iubit, pentru ceea ce esti. E sentimentul ca esti ascultat si uneori inteles. E atunci cand persoana de langa tine se incapataneaza sa plece si ramane langa tine, nu numai in cele mai grele momente ci si asa, in fiecare zi. Prietenia e atunci cand nu iti trebuie motiv sa suni si sa spui "te pretuiesc...multumesc ca esti prietena mea". E atunci cand te afli la o camera distanta si ti-e dor. E atunci cand stati pur si simplu unul langa celalalt si impartasiti trairi si experiente din priviri. Uneori e mana care te inveleste noaptea cand ti-a cazut patura. Alteori e mana care o simti pe umar atunci cand plangi. Uneori e zambetul care iti insenineaza ziua si ochii care te fac sa privesti dincolo de aparente. E "indicatorul spre Cer", cum imi place sa-i spun. Prietenia e Isus din fiecare din noi. E blandetea cu care mustri si intelepciunea cu care dai un sfat. E dorinta de a vrea binele, intr-o lume plina de egoism. E sacrificiu. E durerea pe care o simti cand celalalt sufera. Si bucuria victoriei pe care o imparti cu ea. Prietenia e un act de vointa. Alegi sa iubesti, avand ca model pe Isus...pana la capat.