Micile bucurii,imi insenineaza ziua.Imi dau seama ca nu imi trebuie o ditamai surpriza ca sa zambesc si nici ceva de valoare. Un raspuns mi-e de ajuns. Un cuvant bun, imi face inima sa tresara de bucurie. Chiar si intr-o zi ca asta,fara soare, ma pot bucura.Pentru ca nu depind de vreme, si nici de imprejurari. Depind de Dumnezeu. Si ceea ce am descoperit e ca Dumnezeu nu dezamageste niciodata si mai mult, imi insenineaza fata cu un zambet in mijlocul intristarii, ma acopera cu bratele Lui cand ma plec pe genunchi. Si ma asculta. Si Lui Ii pasa. Aham! Ma supara nedreptatea din jurul meu? Ma dor glumele prostesti si ironia prietenilor? Nu-mi place de profa de penal? Vreau sa merg dar nu am resurse?Imi trebuie ceva? El stie.El cunoaste. Si Ii pasa! Doar asteapta bland si rabdator sa Ii spun. Vrea sa auda de la mine ce imi place, ce ma deranjeaza si ce vreau. Asa ca astern pe hartie sau pe lacrimi fierbinti tot pasul meu si toata dorinta mea. Si i-o dau Lui...Pur si simplu.Si uneori astept minuni colosale, gandind ca asta inseamna implinirea. Ceva palpabil, ceva enorm, vizibil. Insa ma surprinde de fiecare data cu un gest, o vorba sau o privire aproape imperceptibila, uneori vazuta doar de mine,insa simtita de o lume intreaga. E atunci cand Dumnezeul Suprem, Creatorul Universului se apleaca duios asupra mea, un bot de carne cu ochi. Fara zgomot, fara zarva, fara taraboi. Imi sopteste:"te iubesc", si ma lasa sa vad si cat de mult."Aceasta este experienta sfintirii-munca si vointa alaturi de Cristos, in timp ce El face in noi lucrarea de transformare- consecventa,ascultarea in lucruri mari si mici, straduindu-ne cat putem si inaintam, increzandu-ne in Dumnezeu sa faca restul"(Joanna Weaver).