Friday, February 11, 2011

15.febr.2011


Uneori Dumnezeu tace. Te asezi pe genunchi, ca de altfel atatea ori, inalti rugaciunea mult asteptata, te ridici zambind, simtind deja in inima un fior de satisfactie. Astepti...Insa raspunsul intarzie.Si te mai apleci odata pe genunchi,si Il rogi pe Dumnezeu acelasi lucru, grabindu-L putin. Si Dumnezeu tace din nou. Ce e de facut?...Ganduri vin in mintea ta, mainile te furnica si ochii iti scapara spre acel loc.Da, ai promis ca El va sta mereu acolo si tu vei asculta. Da, ai promis ca te vei increde in El si vei astepta..Insa acum CHIAR ai nevoie de un raspuns..urgent. Te scuzi, Il impingi nitel si te asezi, incercand sa Ii ignori privirea inlacrimata si semnul dezaprobator.."Doar de data asta. Rezolv eu si dupa aia poti sta"...Asa..acum parca e mai bine,nu? Pui mainile pe carma, si te indrepti increzator spre "solutie". In drum intalnesti oameni "binevoitori". Vor sa te ajute sa rezolvi problema.Te indeamna pe drumul cel mai scurt si sigur, iti dau un sfat si uneori, de ce nu? un umar pe care sa plangi..Esti pe drumul cel bun. Te simti bine. Si ai si de ce: vremea e insorita, soarele parca iti zambeste,mangaindu-te cu razele jucause,pasarile ciripesc, inganand un imn melodios...Viata se deschide inaintea ta ca o mare de cristal, limpede si senina.Asta da viata!Si, hei!Mai sunt multi care merg pe acolo! Te uiti cu subinteles la dreapta ta, parca asteptand sa gasesti pe cineva acolo aprobandu-te.Dar nu e nimeni. Hmmm, ciudat..Sufoci farama de constiinta ramasa inganand odata cu pasarile un cantec dulce....
Si calatoria continua.Ai ales calea usoara, n-o sa dureze mult. Te incanta ideea unei alte victorii si vaslesti cu mai multa incredere. Privesti cu lacomie intinderea albastra si inima-ti palpita de nerabdare.Inca putin...Insa ceva iti atrage atentia..La orizont, cativa nori negri isi fac aparitia,si parca le auzi murumurul greu de la departare. Apuci carma strans si incarci inca o jumatate de kilogram de curaj."E o nimica toata"...Marea parca nu mai e asa linistita si pasarile au tacut. Negrul funebru a inghitit aura magica a soarelui si in jurul tau, incet-incet se lasa intuneric...Valurile spumoase incep un dans ametitor si vantul caldicel si placut se transforma intr-un vuiet ce seamana cu un planset..indelung si cutremurator..."O fi constiinta?" Talazurile bat acum cu putere in mica ta corabie si o simti zgaltaindu-se din toate incheieturile. Carma refuza cu incapatanare sa se supuna si simti cum iti aluneca din maini. Te indarjesti si te incurajezi, spunandu-ti ca va fi bine...Insa acum esti in mijlocul furtunii: ploaia cade in ropote pe capul tau, durerea iti tiuie in urechi, mainile ti-s numai rani,si sufletul..bucati. Din ochi iti curg lacrimi de frica si deznadejde,si te uiti in jur dupa ajutor. Torentul se inteteste,vantul suiera mai aprig si valurile deja trec peste corabioara ta- "inghite apa cu lacomie chiar'...Te opintesti si aduni ultima farama de curaj,ca un ultim act de onoare. In mijlocul zbuciumului nemilos, iti amintesti ca mai e cineva, in cabinele de SUB punte. Aduni toata speranta in doua cuvinte, strigate din strafundul sufletului:"Isuse, ajuta-ma"!Simti cum carma iti scapa din maini si vezi talazul urias napustindu-te peste tine...Insa deodata, deasupra racnetului ploii si al tunetului, auzi o voce blanda, ferma: "Taci! Fara gura"!...Apa se retrage,norii fug si tunetele scurtcircuiteaza...Se lasa linistea. Ridici privirea. Doi ochi blajini si un suras te intampina,parca cu dor..." Copilul Meu, te-am auzit. Chiar si atunci cand crezi ca esti singur, Eu sunt cu tine. Eu am promis ca nu te voi parasi, si ce promit,Eu duc la bun sfarsit.Insa trebuie sa ma lasi sa fac asta pe calea Mea.Cu resursele Mele. Ai incredere in Mine?Vreau doar ce e mai bun pentru tine, si niciodata nu voi lasa sa ti se intample ceva rau.Si atunci cand nu iti dau ceea ce imi ceri, nu e pentru ca nu te ascult, ci pentru ca te iubesc prea mult ca sa iti dau TOT ce tu imi ceri.Vezi tu, daca ti-as da un raspuns imediat la fiecare rugaciune, nu ai putea sa vezi planul Meu pentru tine,nu ai putea sa gusti din fericirea ce vine din asteptare. Si, copilul Meu,aceea este adevarata fericire.Lasa-Ma sa iti arat ce inseamna rabdare, si ascultare.Lasa-Ma sa termin lucrarea pe care am inceput-o in tine...Ce zici? Ai incredere in Mine?"...

No comments :

Post a Comment

Friday, February 11, 2011

15.febr.2011


Uneori Dumnezeu tace. Te asezi pe genunchi, ca de altfel atatea ori, inalti rugaciunea mult asteptata, te ridici zambind, simtind deja in inima un fior de satisfactie. Astepti...Insa raspunsul intarzie.Si te mai apleci odata pe genunchi,si Il rogi pe Dumnezeu acelasi lucru, grabindu-L putin. Si Dumnezeu tace din nou. Ce e de facut?...Ganduri vin in mintea ta, mainile te furnica si ochii iti scapara spre acel loc.Da, ai promis ca El va sta mereu acolo si tu vei asculta. Da, ai promis ca te vei increde in El si vei astepta..Insa acum CHIAR ai nevoie de un raspuns..urgent. Te scuzi, Il impingi nitel si te asezi, incercand sa Ii ignori privirea inlacrimata si semnul dezaprobator.."Doar de data asta. Rezolv eu si dupa aia poti sta"...Asa..acum parca e mai bine,nu? Pui mainile pe carma, si te indrepti increzator spre "solutie". In drum intalnesti oameni "binevoitori". Vor sa te ajute sa rezolvi problema.Te indeamna pe drumul cel mai scurt si sigur, iti dau un sfat si uneori, de ce nu? un umar pe care sa plangi..Esti pe drumul cel bun. Te simti bine. Si ai si de ce: vremea e insorita, soarele parca iti zambeste,mangaindu-te cu razele jucause,pasarile ciripesc, inganand un imn melodios...Viata se deschide inaintea ta ca o mare de cristal, limpede si senina.Asta da viata!Si, hei!Mai sunt multi care merg pe acolo! Te uiti cu subinteles la dreapta ta, parca asteptand sa gasesti pe cineva acolo aprobandu-te.Dar nu e nimeni. Hmmm, ciudat..Sufoci farama de constiinta ramasa inganand odata cu pasarile un cantec dulce....
Si calatoria continua.Ai ales calea usoara, n-o sa dureze mult. Te incanta ideea unei alte victorii si vaslesti cu mai multa incredere. Privesti cu lacomie intinderea albastra si inima-ti palpita de nerabdare.Inca putin...Insa ceva iti atrage atentia..La orizont, cativa nori negri isi fac aparitia,si parca le auzi murumurul greu de la departare. Apuci carma strans si incarci inca o jumatate de kilogram de curaj."E o nimica toata"...Marea parca nu mai e asa linistita si pasarile au tacut. Negrul funebru a inghitit aura magica a soarelui si in jurul tau, incet-incet se lasa intuneric...Valurile spumoase incep un dans ametitor si vantul caldicel si placut se transforma intr-un vuiet ce seamana cu un planset..indelung si cutremurator..."O fi constiinta?" Talazurile bat acum cu putere in mica ta corabie si o simti zgaltaindu-se din toate incheieturile. Carma refuza cu incapatanare sa se supuna si simti cum iti aluneca din maini. Te indarjesti si te incurajezi, spunandu-ti ca va fi bine...Insa acum esti in mijlocul furtunii: ploaia cade in ropote pe capul tau, durerea iti tiuie in urechi, mainile ti-s numai rani,si sufletul..bucati. Din ochi iti curg lacrimi de frica si deznadejde,si te uiti in jur dupa ajutor. Torentul se inteteste,vantul suiera mai aprig si valurile deja trec peste corabioara ta- "inghite apa cu lacomie chiar'...Te opintesti si aduni ultima farama de curaj,ca un ultim act de onoare. In mijlocul zbuciumului nemilos, iti amintesti ca mai e cineva, in cabinele de SUB punte. Aduni toata speranta in doua cuvinte, strigate din strafundul sufletului:"Isuse, ajuta-ma"!Simti cum carma iti scapa din maini si vezi talazul urias napustindu-te peste tine...Insa deodata, deasupra racnetului ploii si al tunetului, auzi o voce blanda, ferma: "Taci! Fara gura"!...Apa se retrage,norii fug si tunetele scurtcircuiteaza...Se lasa linistea. Ridici privirea. Doi ochi blajini si un suras te intampina,parca cu dor..." Copilul Meu, te-am auzit. Chiar si atunci cand crezi ca esti singur, Eu sunt cu tine. Eu am promis ca nu te voi parasi, si ce promit,Eu duc la bun sfarsit.Insa trebuie sa ma lasi sa fac asta pe calea Mea.Cu resursele Mele. Ai incredere in Mine?Vreau doar ce e mai bun pentru tine, si niciodata nu voi lasa sa ti se intample ceva rau.Si atunci cand nu iti dau ceea ce imi ceri, nu e pentru ca nu te ascult, ci pentru ca te iubesc prea mult ca sa iti dau TOT ce tu imi ceri.Vezi tu, daca ti-as da un raspuns imediat la fiecare rugaciune, nu ai putea sa vezi planul Meu pentru tine,nu ai putea sa gusti din fericirea ce vine din asteptare. Si, copilul Meu,aceea este adevarata fericire.Lasa-Ma sa iti arat ce inseamna rabdare, si ascultare.Lasa-Ma sa termin lucrarea pe care am inceput-o in tine...Ce zici? Ai incredere in Mine?"...

No comments :

Post a Comment