burried memories

E locul in care intru din ce in ce mai des. Unde memoria parcurge lungul drum spre debutul sufletului. Intr-o lume mica si perfecta,traiectoria e dreapta, fara retusuri si masti. Autocompatimire?..Cand sufletul tace, nu e pentru ca e gol, ci pentru ca e trist. Apusul rosu, incalzeste jarul tuciuriu. Un apus pefect. Aici e locul meu. Amintiri, vacante, jurnale,vintage, talpi desculte si blugi rosi. Ce e infinitul?...Oameni se nasc si mor. Ciclul vietii neintrerupt, timpul sasiu, vant de toamna."Plictiseala?nepasare?inseamna sa te opresti din drum. A merge de la semn la realitate semnificata inseamna sa adancesti lumea, sa mergi catre Dumnezeu".Malraux are dreptate. Fiecare obiect, fiecare intamplare, fiecare persoana e un mister, o taina a Creatorului. Plictiseala in cadrul divin nu exista. Acolo e numai cercetare si descoperire. Te descoperi pe tine, lumea si cei din jur. Si asta nu o faci in cameruta ta mica ci in ceea ce doare cel mai tare. In realitate. In adevar-"mai bine sa te doara adevarul si nu minciuna.Cea din urma doare mai tare"..."Progresul nu se poate realiza decat stiind ce a fost spre a nu cadea in aceleasi vechi erori"...De cate ori n-am cazut in aceeasi groapa?...vedem zgarieturile si semnele ultimei batalii,locul in care am cazut de atatea ori incat pamantul e batatorit, dar o luam pe acelasi drum. Insa nu mai intalnim aceeasi oameni.Si ma intreb:m-am schimbat eu sau lumea??"important nu este sa spui:iata ce au facut din mine!ci:iata ce am facut eu din ceea ce au facut din mine".Progres. Un act de recunoastre a limitarii noastre implica atat curaj cat si ajutor. Smerenie, calea crucii.Ne simtim legati de tot,si iarba de pe cale ni se par lanturi...Simone Weil:"lucrurile de care suntem inlantuiti sunt ireale dar lanturile care ne leaga de ele sunt reale"...Ne sperie adevarul si acceptam minciuna. Asta pentru ca undeva,in viata,ne-am vazut pe noi,asa cum suntem:ca vai de noi, limitati si fara masca. Si nu vorbesc de trup ci de suflet.De ganduri. Acele ganduri pe care numai tu le stii,care ti-ar face trupul sa tremure si inima sa bata daca le-ar mai vedea cineva. Acele simtiri si cuvinte care n-au parasit niciodata gura dar s-au ingropat in suflet. Planuri,obsesii,mizerii.Imaginea omului versus Adevar.Punctul din genune versus Divinul colosal.Praful de pe drum si stralucirea diamantelor... Dostoievski:"Nu exista nimic mai frumos, mai adanc, mai imbietor, mai rezonabil, mai barbatesc si mai perfect decat Hristos, ba mai mult decat atat, daca cineva mi-ar dovedi ca Hristos e in afara adevarului si ca adevarul e in afara lui Hristos, mai bine as ramane atunci cu Hristos decat cu adevarul"...