Memo...

"Asta m-a facut sa ma gandesc la tine si la ceea ce am invatat de la tine. Sa fiu puternica si hotarata, "da"-ul meu sa fie "da" si mai presus de tot, sa am curaj.Cuvintele uneori sunt prea slabe sa redea ceea ce vreau sa spun, prea limitate ca sa exprime sufletul. Insa limitarile noastre ne arata spre un Dumnezeu Infinit, in dragoste, credinciosie si dreptate. Doare, pentru ca realitatea nu e raiul. Daca totul ar fi fost bine si roz, am fi deja in Cer, alaturi de TATA...Nu sunt acolo langa tine, dar hai pe genunchi...asa ne vom simti mai aproape una de cealalta...te iubesc surioara..:*"



Citesc din urma, de pe ultimele foi ale unui caiet din generala, din liceu...de pe foi rupte si mototolite sau de pe coperti ale unor carnetele de mult timp uitate. Imi fac curatenie printre cursuri si dau peste amintiri scrise in graba, ganduri imprimate prea adanc cu un stilou nesatul. Zambesc de gandurile copilaroase, dar ochii imi inoata in lacrimi, cand dau de unele. Imi amintesc cu drag de tot ce a fost, si dau "delete" la regrete si dureri. Imi amintesc de discutiile noastre, planurile noastre si micile noastre "izbucniri"...Acum, nu stiu ce sa pun in ghilimele..izbucniri, sau micile?...:))


M-ai invatat sa imi scriu supararile pe nisipi, sis'...Si bucuriile pe inima.Mi-ai transformat creierul intr-o masina de scris avand ca foaie, inima. Esti inspiratie. Cand dorul incepe sa usture, imi iau amintirile cu mine si le ung incet-incet pe rana. Si uneori, imi trece. Oamenii se schimba, amintirile raman aceleasi, peste ani si veacuri.



Multumesc pentru ca nu te-ai comportat intotdeauna ca o sora mai mare. Si m-ai lasat sa te alint si sa te corectez. Multumesc ca ai fost uneori sora mai mica pe care intotdeauna mi-am dorit-o...Multumesc pentru ca mi-ai permis sa imi las amprenta pe inima ta...Eu cu siguranta o am pe a ta...