Ma hotarasc in seara asta sa fac o plimbare. Imi trag un hanorac pe cap, imi pun castile in urechi si-mi infund picioarele intr-o pereche de tenisi ponositi..o pornesc la drum. Plaja e la 5 minute de aici, de aceea ma hotarasc sa imi prelungesc plimbarea si o apuc pe unde-mi vad ochii. E ceasul 8 si magazinele sunt inchise, insa vitrinele te amagesc cu exponatele crocante si dulci. Stomacul insa mi-e plin, deci efectul nu se produce. Ma uit la casele insirate, cu taparelele trase pana jos- zici ca sunt niste gaini mari si infoiate care dorm. Batraneii stau pe banci discutand aprins si gesticuland. Doua babute pe bicicleta trac zambind pe langa mine. Le aud slab binecunoscutul salut buona sera si inclin capul inainte sa se departeze prea tare.
O briza racoroasa adie, purtand miros de scoici si apa sarata. Pescarusii galagiosi se alearga unii pe altii, virand brusc cu aripile enorme si prinzandu-se in joaca de pene.Imi scot tenisii si calc in pietrisul inca fierbinte. Inaintez spre mare si muzica e depasita de zgomotul talazurlor ce se izbesc de stanci. Imi scot castile si las sunetul sa patrunda adanc in mine. As vrea pentru un moment sa-l pot aduna intr-o carapace de scoica, sa-l am cu mine mereu. Spuma valurilor alba se intinde lenesa spre mal ca in urmatoarele secunde sa dispara ca si cum nici n-ar fi fost. Ultimele sclipiri ale soarelui se reflecta in apa dand impresia unei paturi de diamant scuturata de vant. Cerul e pictat duios in nuante de mov si roz, iar in jurul unui nor, o tenta puternica de portocaliu iti da impresia ca din cer, coboara lin o dara de foc. In departare, pamantul s-a impreunat cu cerul, ca intr-o menghina de azur.Ma asez incet pe stanca, parca nevrand sa mi se simta prezenta de teama ca magia va dispare. Peisajul ma face sa ma cutremur si pentru cateva momente ma cuprinde o stare de reverenta si teama. Stau in fata creatiei cu rasuflarea taiata. In minte imi vin versetele din psalmi..:"Cerurile spun slava lui si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte a caror sunet sa fie auzit, dar rasunetul lor strabate tot pamantul si glasul lor merge pana la marginile pamantului..un val cheama alt val la vuietul caderii apelor Tale"In mijlocul cantarilor de lauda ale valurilor si a psalmilor trambitati de cer, ingenunchez. Acum suntem daor noi doi si marea. Ma plec in fata Creatorului, acelasi care mi-e Tata, Prieten bun, dar in fata laudelor naturii, cuvintele mele sunt de prisos. Las doar lacrimi de multumire si reverenta sa atinga stanca uscata, aducand o jertfa tacuta Domnului. Ma imbratiseaza strans printr-o briza calda.
Ultimele straluciri dispar in spatele muntelui ca si cum ai asacunde o moneda de aur sub o plapuma de safir.Ma ridic si pasesc usor spre mal. Marea s-a potolit, inganand un cantec dulce, linistit. In drum spre casa, oamenii inclina usor capul in semn de salut si zambesc..Uimita ma opresc in prima vitrina si ma privesc: aceeasi tenisi ponositi, acelasi hanorac larg..o alta fata. Privind in urma, imi dau seama ca am zambit tot drumul pana aici. Alta data, mi-as fi pus gluga in cap si mi-as fi luat talpasita spre casa. Acum, insa, imi asez zambetul mai bine pe fata, trec cu limba odata peste dinti si, in pas vioi o pornesc spre alta lume...
