o lupta de o zi...

E una din zilele alea cand ma trezesc bine dispusa pe la 6, arunc o privire pe geam si apoi nu mai zambesc pentru tot restul zilei..Una din zilele alea cand cred ca in sfarsit am trecut peste ce era mai rau,insa cand ma uit in spate realizez ca tot acolo sunt...Iluzie? Mai degraba realitate. Una din zilele alea cand capotul uzat isi infasoara bratele in jurul meu si ceaiul cald imi gadila gatul,cand caietul cu notite sta ravasit in fata si pixul nu mai vrea sa scrie.
O zi in care astept un raspuns insa cerul pare de arama.Ma uit inapoi si ma intreb:"mi-a scapat ceva?" Caut acel ceva prin vraful de carti din dulap,apoi renunt.Ma retrag cu vechea Biblie in mana, cautand un locsor linistit.E una din zilele cand as vrea sa aud glasul fratelui meu spunandu-mi unde se afla nu stiu ce verset pe care il caut de saptamani intregi.Una din zilele cand...imi dau masca jos.O pun frumos pe marginea dulapului, ma uit in oglinda si-mi vorbesc.Ma descatusez de sentimente si stari si raman asa,transparenta si lucioasa ca o sticla.Ma uit in dreptul inimii,si o vad tresarind.E cam sifonata,si pe ici-colo vad bucatele desprinzandu-se.Incerc sa le pun la loc,insa mainile imi tremura tare si cu cat incerc sa o repar cu atat mai multa paguba fac.Renunt,dezarmata."Apropiati-va de Dumnezeu si El se va apropia de voi.Curatiti-va mainile pacatosilor;curatiti-va inima, oameni cu inima impartita"...Ma uit la inima mea si o vad parca pentru prima data cum e: camarute mici-mici,fiecare cu cate un afis,mic,mare,colorat,rupt,bandajat:
facultate,relatii,familia,sentimente,prieteni,biserica...si lista continua.E cam praf,trebuie sa recunosc...
Intru in prima camera si ridic de jos cartile imprastiate:penal,civil,financiar,si le asez pe dulapul pe care scrie cu litere mici,rotunjite:"Plugarul trebuie sa munceasca inainte sa stranga roadele".Ridic pozele colegilor si le asez pe celalalt raft:"o privire prietenoasa inveseleste inima,o veste buna intareste oasele".
Intru pe rand in celelalte camere,culeg poze si amintiri,carti si jurnale si le pun pe raftul relatiilor:"...dar este un prieten care tine mai mult la tine decat un frate",raftul familiei:"copiii copiilor sunt cununa batranilor si parintii sunt slava copiilor",raftul sentimentelor:"nu starniti,nu treziti dragostea,pana nu vine ea",pe raftul prieteniei:"prietenul adevarat iubeste oricand si in nenorocire ajunge ca un frate",pe raftul bisericii:"caci sfatul este o candela, invatatura este o lumina iar indemnul si mustrarea sunt calea vietii".Le privesc adanc pe toate si incerc sa le tin minte locul pentru a nu-stiu-cata oara.
Ies din ultima camera cu un sentiment caldicel de primavara...rasfoiesc biblia si gasesc in Ioan8:32:"veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi"..E versetul care imi rasuna in minte de cateva zile...Eliberare..eliberare de ce?De frica,pentru ca sa ma pot bucura de viata.Eliberare de deznadejde ca sa pot avea pace.Eliberare de ura,ca sa pot ierta..."Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica,ci de putere, de dragoste si de chibzuinta".
Inchid Biblia si ma uit la masca de pe marginea dulapului.E frumoasa si arata tare bine.Pun mana pe ea,insa nu o ridic, ci incet-incet o imping catre margine, cu ochii inchisi asteptand sa aud zgomotul facut de miile de cioburi sfaramate.Si acel zgomot imi aduce eliberare.Iar data viitoare cand satan vine la mine cu alta,si mai frumoasa,am sa-i zic:"nu, multumesc, mastile imi provoaca mancarimi"...

Micile bucurii,imi insenineaza ziua.Imi dau seama ca nu imi trebuie o ditamai surpriza ca sa zambesc si nici ceva de valoare. Un raspuns mi-e de ajuns. Un cuvant bun, imi face inima sa tresara de bucurie. Chiar si intr-o zi ca asta,fara soare, ma pot bucura.Pentru ca nu depind de vreme, si nici de imprejurari. Depind de Dumnezeu. Si ceea ce am descoperit e ca Dumnezeu nu dezamageste niciodata si mai mult, imi insenineaza fata cu un zambet in mijlocul intristarii, ma acopera cu bratele Lui cand ma plec pe genunchi. Si ma asculta. Si Lui Ii pasa. Aham! Ma supara nedreptatea din jurul meu? Ma dor glumele prostesti si ironia prietenilor? Nu-mi place de profa de penal? Vreau sa merg dar nu am resurse?Imi trebuie ceva? El stie.El cunoaste. Si Ii pasa! Doar asteapta bland si rabdator sa Ii spun. Vrea sa auda de la mine ce imi place, ce ma deranjeaza si ce vreau. Asa ca astern pe hartie sau pe lacrimi fierbinti tot pasul meu si toata dorinta mea. Si i-o dau Lui...Pur si simplu.Si uneori astept minuni colosale, gandind ca asta inseamna implinirea. Ceva palpabil, ceva enorm, vizibil. Insa ma surprinde de fiecare data cu un gest, o vorba sau o privire aproape imperceptibila, uneori vazuta doar de mine,insa simtita de o lume intreaga. E atunci cand Dumnezeul Suprem, Creatorul Universului se apleaca duios asupra mea, un bot de carne cu ochi. Fara zgomot, fara zarva, fara taraboi. Imi sopteste:"te iubesc", si ma lasa sa vad si cat de mult."Aceasta este experienta sfintirii-munca si vointa alaturi de Cristos, in timp ce El face in noi lucrarea de transformare- consecventa,ascultarea in lucruri mari si mici, straduindu-ne cat putem si inaintam, increzandu-ne in Dumnezeu sa faca restul"(Joanna Weaver).

cat de mult ma iubeste....

Mai, stau uneori si ma gandesc la toate binecuvantarile pe care le-am primit. Sunt asa multe si stiu ca majoritatea le-am uitat imediat dupa ce le-am primit.Insa e una care nu o uit si nu o voi uita niciodata...E mama mea. E cea mai frumoasa, cea mai aleasa si cea mai binevenita binecuvantare..Imi place sa spun ca Dumnezeu are gusturi bune:)...Mama mea e un izvor nesecat de voiosie.Are atata energie si atata activitate intr-ansa,ca nu poti sta locului cand esti in preajma ei. Iar daca gasesti timp si pentru asta, iti gaseste ceva de facut imediat.Eu ma scuz de multe ori si petrec timpul urmarindu-i fiecare miscare si fiecare gest.E ferma, si totodata blanda. E energica si totodata de un calm linistitor.Mainile ei care m-au strans de atatea ori in brate, care mi-au aranjat parul la prima mea poza pentru carnetul de elev din clasa intai...mainile acelea, nu le-as da nici pentru o lume intreaga.Cand ma gandesc la mama, imi vine in minte imaginea unei albine..fuge de dimineata pana seara, de la un capat la celalalt al orasului sau tarii..insa in loc de bazaitul enervant al albinei, duce cu ea dulceata voiosiei si calmul netulburat al unei inimi impacate. Rar trece o zi fara sa vorbim, rar inchidem telefonul fara sa ne impartasmi dragostea ca de la mama-fiica..."Te iubesc pana dincolo de vesnicie"-m-am topit cand am auzit glasul mamei,atat de sincer si trasnsparent,atat de profund incat pentru cateva momente am simtit buzele ei moi pe crestetul meu.La departari de zeci sau sute de kilometri, dragostea ei ramane aceeasi.Si asta ma face sa ma gandesc cat de mult poate iubi o mama pe copilul ei?..Cred ca Dumnezeu a pus in inima lor o dragoste deosebita de orice alt fel de dragoste de pe pamant. O dragoste care se sacrifica,care pune pe ceilalti mai presus de nevoile proprii, o dragoste extravaganta...Privind la dragostea ei, ma gandesc la dragostea lui Dumnezeu si la faptul ca, desi stiu ca mama ma iubeste enorm, Dumnezeu ma iubeste de un infinit de ori mai mult...Si, asta, my dear friends, e cea mai mare binecuvantare...

"am sa.."

Cand am sa invat sa tac, am sa stiu sa ascult.Cand am sa invat sa fiu eu insumi, am sa vad lumea cu ochii potriviti. Cand am sa invat sa inteleg, am sa pot sa vorbesc.Cand am sa invat sa pretuiesc,am sa dainuiesc in veci.Cand am sa invat sa plang,am sa ma pot bucura de viata.Cand am sa invat saracia,am sa pot aprecia gustul painii. Cand am sa invat sa recunosc,orice greseala va fi o lectie. Cand am sa invat sa pictez,fiecare vis va deveni realitate. Cand am sa invat sa visez,voi invata sa traiesc. Cand am sa invat sa zambesc,fiecare zi va fi cu soare. Cand am sa invat sa slujesc, voi fi implinita. Cand am sa invat sa ajut, voi descoperi fericirea.Cand am sa invat ce e fericirea,voi descoperi plansul.Cand am sa invat ce e curajul, am sa pot muta muntii.Cand am sa decopar ce e lupta, voi sti ce inseamna asteptarea. Cand am sa invat sa astept voi descoperi rabdarea. Cand am sa invat sa cant,voi deveni inger.Cand am sa invat ce inseamna smerenia,voi descoperi bogatia. Cand am sa invat ce inseamna lipsa, voi descoperi unitatea. Cand am sa invat daruirea,voi descoperi dragostea. Cand am sa invat sa iubesc, am sa invat si pe altii...