Sunday, April 25, 2010

God's holding your hand....


Nu stiu ce simti pentru ca nu am trecut niciodata pe acolo...stiu ce e durerea dar nu cea pe care o simti tu acum..E altfel,e mai intepatoare.Privesc la cei din jurul tau care te incurajeaza si-ti spun ca totul va fi bine...Va fi, oare?Iti spun sa nu plangi,sa fii tare, va trece si asta...Eu ti-as spune:"Plangi!descarca toata amaraciunea,toate intrebarile si fustrarile din tine!da drumul lacrimilor sa curga in valuri pe chipul tau..Lasa toata ura si dezamagirile sa iasa..Elibereaza-te!Tu nu ai nevoie de sfaturi acum.Ai nevoie de un umar pe care sa plangi.Ai nevoie de un morman de servetele si un ceai cald.Elibereaza gandurile negre si goleste-ti sufletul de orice intrebare.Nu mai trai in trecut...Acum, ai nevoie de un nou inceput.Dupa ce ai lasat ca totul sa iasa,reumple golul cu speranta,zambet si nadejde...Pune dragoste si zambet pe chipul tau.Inceputul totdeauna e greu si de multe ori nu vei reusi singur..Insa daca privesti atent vei vedea ca nici nu esti singur...Lupta pentru ceea ce iubesti si vei vedea ca nici un vis nu este imposibil."Nu trebuie sa fugim de lupta,oricare ar fi ea...Dar numai atunci cand ne aruncam cu TOTUL in mana lui Dumnezeu, El poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi...De abia atunci cand ajungem la capatul puterilor noastre si ne aruncam in mana lui Dumnezeu in INTREGIME El poate sa faca cele mai mari lucrari ale Sale"...Deci,mergi cu fruntea sus,spre un nou inceput, chiar si atunci cand vezi ca totul in jurul tau se naruie...Prin ape adanci si prin hauri fara capat,Dumnezeu te sprijineste cu Insusi mana Sa.Toate lucrurile pe care le-am pierdut pe pamant,le vom regasi sus, in ceruri...Si nu uita: Dumnezeu te tine de mana...mereu.

Monday, April 19, 2010

inca una cu ingerashu'...


Mor de nerabdare sa te vad din nou...Cand iti aud vocea la telefon,ma amuz mereu cand incurci cuvintele,dar ca un veritabil membru al familiei, nu dai inapoi si cand ma bufneste rasul din cauza cuvintelor incalcite ma opresti brusc:"Bibi,nu 'ade eu vobec da?..."Si incerc sa ma abtin,tinandu-mi mana la gura sau muscandu-mi buzele, ca tu sa-ti continui "micul discurs"pe care l-am auzit de atatea ori:"Eci' a Iasi?..da?..fetili ci faci?..da?...vii a' mini??Cand vii a mini?bicu ii bine, bica a seviciu..eu bine..."...tac, incercand sa-mi imprim vocea ta de ingeras scump in minte si o adapostesc bine, bine in amalgamul de memorii dulci cu tine.Cand mi-e dor de tine,deschid incet usa camerei amintirilor,ma asez confortabil si "vizionez" toate momentele unice,speciale si de nerecuperat.Prima privire,primul zambet, primul cuvant...Primul pas,prima cazatura..te-am ridicat gingas ca pe un ghiocel subred si nesigur.Tinandu-te de mine mi-ai zambit si ti-ai continuat "exploatarea" in jurul camerei.Imi amintesc ca nu puteai sa imi pronunti numele.Mi l-am prescurtat,pronuntand tare si clar:Re-bi!"Si tu, dand din cap spuneai mai inversunat,tinandu-te strans de gatul Adinei:"BI-BI!"Uneori te privesc cum iti croiesti drum printre toti oamenii astia "mari",sa prinzi un loc intre Mimi si Bogdan,la o reuniune de familie si nu ma pot abtine sa nu zambesc.Esti asa mic si totusi reusesti sa aduci atata bucurie in inimile noastre...Imi place cand,atunci cand sunt suparata, ma intrebi sfios:"Bibi....esti supaata pentu' mini?"si nu te lasi pana nu ma vezi zambind.Imi place sa-ti fac "mai, mai" pe spate ca sa adormi si dimineata cand ma trezesc cu picioarele tale pe pieptul meu si cu plapuma peste cap, imi spui zambitor:"Buiatza' Bibi!"Imi place cand il intrebi pe bicu,dupa ce ai facut o traznaie:Bicuie'...esti supaata pentu mini?'..cum sa te mai abtii??..Ai adus o raza de soare in familiile noastre,un curcubeu aprins in mii si mii de culori.Imi place sa te privesc rugandu-te.Ca o mica statueta de marmura la marginea patului,ingenunchiat si cu manutele tale dolofane impreunate, repeti dupa Bicu,scarpinandu-te din cand in cand la nas sau mai tragand cu ochiul..Si mai sunt si momentele cand esti mofturos ca de altfel orice copil, si cand imi vine sa fug de tine sau sa te cert...ma privesti cu ochii aia mari si cand dai de cateva ori din gene...cine se mai gandeste la mustrare?..Imi place cand o imiti pe Bica sau pe Bicu si ador rasul tau zglobiu...Daca ar fi sa regret ceva..ar fi ca nu am stat mai mult cu tine...si nu te-am pretuit cum trebuie...Insa te iubesc si vei fi in continuare micul meu ingeras...Te pupa BIBI...

Saturday, April 10, 2010

one day...


Imi vine sa sar,sa plang si sa rad...fericire pura in carapacea acestui trup pamantesc...nu ma poate tine departe, nu ma poate opri...sunt doar un suflet zglobiu,cristalin si etern prins pentru putina vreme in "coaja subtire ca de ou" al trupului meu...intr-o zi...am sa ma eliberez...Intr-o zi voi fi libera.Voi alerga printre norii de catifea,pe aripile vantului jucaus,printre curcubee si miresme dulci.Impletindu-ma in atemporalitate,in neant, in destin...Simt rafalele line mangaindu-mi pielea, aud simfonii ingeresti cantand...Vise,idei,dorinte..pace incandescenta.Zambet etern...Strazi de aur,lumina calda si pace...mai presus de orice..pace...indescriptibil...

Thursday, March 25, 2010

not because of what I am....


imi spun mereu ca fiecare zi imi da cate o lectie..azi m-am uitat pe geam si am vazut-o din nou ...era de mana cu tatal ei.Mergea greu dar era toata un zambet...Sporovaia cu voiosie si radea cu taticul ei in drum spre scoala.O vad aproape in fiecare zi si de fiecare data cand ma uit la ea,nu pot sa nu ma gandesc:"ce binecuvantata sunt"...Fetita are o deficienta la picioare,ceea ce ii ingreuneaza mersul si de alergat nu stiu daca poate.Incerc sa-mi imaginez viata ei de pana acum,insa stiu ca niciodata nu voi putea intelege cum e sa fii asa.Sa ai nevoie de ajutorul cuiva chiar si la cea mai mica problema...Pe parcursul timpului am avut ocazia de mai multe ori sa intalnesc oameni cu deficiente,mergand cu mama prin fel de fel de camine de copii si centre.Uneori ma speriam de ei,nefiind obisnuita cu astfel de "vizite"...Insa nu mi-a trebuit mult sa reazlizez ca sunt tot oameni si ca ei,ca si noi, au nevoie de dragoste, de un zambet, de o imbratisare.Cea mai mare satisfacere pe care o am este sa pot ajuta pe cei din jur.Bucuria si multumirea pe care o vad in ochii unui copil face mai mult decat o mie de cuvinte.Asta ma face sa zambesc mereu si sa dau o mana de ajutor.Asta ma face sa vin in fiecare zi inaintea lui Dumnezeu cu recunostinta si multumire pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am.Ma face sa ingenunchezi in fiecare dimineata si cu adanca reverenta sa-I multumesc Creatorului meu pentru ca sunt sanatoasa.Te-ai trezit in dimineata asta si inca esti pe picioarele tale?...Esti cu adevarat binecuvantat...Traieste-ti viata!


Monday, March 22, 2010

departe, si totusi langa mine...






Mi-am intors privirea fara sa raspund la salutul tau.Ochii imi erau inlacrimati si nu vroiam sa vezi pentru ca promisesem ca nu voi plange.Dar stiu ca si tu ai lasat teama,ingrijorarile si dorul sa iasa prin lacrimi dupa ce ai fost la o distanta sigura.Dar apoi ti-ai spus,stergandu-ti lacrimile:"Doar no-i fi prima!"Pentru ca asa esti tu:puternica si tare,increzatoare si totusi sensibila...Si au urmat zile de plictiseala si dor..Tin minte si acum timpul petrecut in fata ceasului verde de pe hol numarand in nestiinta secundele,minutele si orele.Ma trezeam intrebandu-ma ce faci, unde esti sau cu cine.....Insa m-am obisnuit...Plecarea ma face acum sa te pretuiesc mai mult si,uneori cand ma uitam la tine ma gandeam ce binecuvantata sunt ca am o sora ca tine.Am incercat sa mi te intiparesc cat mai bine pe retina ochilor si pe coala inimii mele.Fiecare gest,fiecare zambet,fiecare sclipire a ochilor...Imi amintesc zambetul tau si zambesc si eu..Imi amintesc cu duiosie de discutiile noastre, de noptile in care radeam pe infundate si mama ne trimitea mesaje din camera alaturata spunandu-ne sa ne culcam.Si atunci radeam si mai tare dar cu fetele in perne..Imi place cand adormim cu muzica("cu Tine eu privesc doar inainte/orice val de ar veni/eu stiu ca esti aici/cand fiinta-mi este-nfranta si nu mai pot spera/cu Mana Ta de Tata imi mangai inima").Imi amintesc de timpul petrecut la cabana...hahaha..ce timpuri..mi-e dor..Inconjurate de natura,stateam ore intregi pe spate cu ochii catre neantul inca neatins al cerului,visand si lasand firele fragede de iarba sa ne mangaie fata si mainile...De timpul cand ieseam cu "grupul",la o plimbare si era totul asa de placut,inconjurate de prieteni si de voie buna...!Imi place cand ne propunem o zi de "shopping" si cand ne intoarcem acasa doar cu o bluzita turcoaz si un maiou alb...Obosite dar fericite.Imi place cand facem pe "gospodinele",trebaluind prin bucatarie,trantind dulapuri si gustand din mancare.Imi place cand ma ajuti sa-mi asez parul si cand imi spui ca nu-mi sta bine o haina.Pentru ca numai o sora m-ar intreba:"Ai vazut cum iti sta la spate?"...Esti sincera si dreapta.Imi place cand vin acasa si sari pe bagajul meu,curioasa si entuziasmata ca un copilas sa vezi ce ti-am adus...Imi place cand servim amandoua la Apollo si cand cantam in pauzele dintre cursuri sau dupa.Imi place sa vin la tine la serviciu,sa te astept sa termini si apoi sa mergem acasa discutand aprins despre orice.Imi place cand ma impulsionezi sa realizez ceva.Esti un exemplu de putere si incredere pentru mine.Impartind aceeasi camera cu tine pentru..cat?..4 ani?..m-a invatat multe..In primul rand sa fac curatenie(si te iubesc chiar si cand,obosita vii de la serviciu si iti arunci hainele peste tot dupa ce ,eu am terminat curatenia).In al doilea rand:sa-mi tin lucrurile in "partea mea" de camera.Sa nu las placa in priza.Sa nu deschid becul dupa ce ai adormit.Sa nu uit sa trag draperiile cand e lumina aprinsa in camera:))Sa te respect.Nici nu stii cat m-au ajutat lucrurile astea "banale" acum...Imi place sa te ascult,vorbind cu entuziasm copilaresc, de multe ori dorind sa fiu langa tine,noi doua surori,prietene.Ma gandesc la cate lucruri ne leaga si prin cate am trecut impreuna,ca familie,ca surori.Te pretuiesc si imi spun in fiecare zi ce bine e sa am o sora ca tine!M-ai invatat sa nu dau inapoi si mi-ai aratat ca, daca iti doresti ceva din inima ,se poate!Imi aduc aminte cu dor de ochii tai mari si zambesc...Vezi?..chiar si departe una de cealalta,ma influentezi..Pentru ca asa sunt surorile..Sunt mandra cu o asa surioara si iti doresc din inima tot ce e mai bun.Mi-ai marcat viata intr-un mod unic si frumos,umpland-o de veselie si invatatura.Amintiri hazlii,amintiri triste,amintiri placute.Timpul trece,noi crestem,ne maturizam, lucrurile se schimba, noi tot surori ramanem.Fie ca Tata sa te binecuvinteze cu cele mai alese binecuvantari si fie ca sa pot fi si eu acolo langa tine,asa cum, mereu,ai fost langa mine.Te iubesc!

P.S.cum e sa dormi singura in camera???..:))

Sunday, April 25, 2010

God's holding your hand....


Nu stiu ce simti pentru ca nu am trecut niciodata pe acolo...stiu ce e durerea dar nu cea pe care o simti tu acum..E altfel,e mai intepatoare.Privesc la cei din jurul tau care te incurajeaza si-ti spun ca totul va fi bine...Va fi, oare?Iti spun sa nu plangi,sa fii tare, va trece si asta...Eu ti-as spune:"Plangi!descarca toata amaraciunea,toate intrebarile si fustrarile din tine!da drumul lacrimilor sa curga in valuri pe chipul tau..Lasa toata ura si dezamagirile sa iasa..Elibereaza-te!Tu nu ai nevoie de sfaturi acum.Ai nevoie de un umar pe care sa plangi.Ai nevoie de un morman de servetele si un ceai cald.Elibereaza gandurile negre si goleste-ti sufletul de orice intrebare.Nu mai trai in trecut...Acum, ai nevoie de un nou inceput.Dupa ce ai lasat ca totul sa iasa,reumple golul cu speranta,zambet si nadejde...Pune dragoste si zambet pe chipul tau.Inceputul totdeauna e greu si de multe ori nu vei reusi singur..Insa daca privesti atent vei vedea ca nici nu esti singur...Lupta pentru ceea ce iubesti si vei vedea ca nici un vis nu este imposibil."Nu trebuie sa fugim de lupta,oricare ar fi ea...Dar numai atunci cand ne aruncam cu TOTUL in mana lui Dumnezeu, El poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi...De abia atunci cand ajungem la capatul puterilor noastre si ne aruncam in mana lui Dumnezeu in INTREGIME El poate sa faca cele mai mari lucrari ale Sale"...Deci,mergi cu fruntea sus,spre un nou inceput, chiar si atunci cand vezi ca totul in jurul tau se naruie...Prin ape adanci si prin hauri fara capat,Dumnezeu te sprijineste cu Insusi mana Sa.Toate lucrurile pe care le-am pierdut pe pamant,le vom regasi sus, in ceruri...Si nu uita: Dumnezeu te tine de mana...mereu.

Monday, April 19, 2010

inca una cu ingerashu'...


Mor de nerabdare sa te vad din nou...Cand iti aud vocea la telefon,ma amuz mereu cand incurci cuvintele,dar ca un veritabil membru al familiei, nu dai inapoi si cand ma bufneste rasul din cauza cuvintelor incalcite ma opresti brusc:"Bibi,nu 'ade eu vobec da?..."Si incerc sa ma abtin,tinandu-mi mana la gura sau muscandu-mi buzele, ca tu sa-ti continui "micul discurs"pe care l-am auzit de atatea ori:"Eci' a Iasi?..da?..fetili ci faci?..da?...vii a' mini??Cand vii a mini?bicu ii bine, bica a seviciu..eu bine..."...tac, incercand sa-mi imprim vocea ta de ingeras scump in minte si o adapostesc bine, bine in amalgamul de memorii dulci cu tine.Cand mi-e dor de tine,deschid incet usa camerei amintirilor,ma asez confortabil si "vizionez" toate momentele unice,speciale si de nerecuperat.Prima privire,primul zambet, primul cuvant...Primul pas,prima cazatura..te-am ridicat gingas ca pe un ghiocel subred si nesigur.Tinandu-te de mine mi-ai zambit si ti-ai continuat "exploatarea" in jurul camerei.Imi amintesc ca nu puteai sa imi pronunti numele.Mi l-am prescurtat,pronuntand tare si clar:Re-bi!"Si tu, dand din cap spuneai mai inversunat,tinandu-te strans de gatul Adinei:"BI-BI!"Uneori te privesc cum iti croiesti drum printre toti oamenii astia "mari",sa prinzi un loc intre Mimi si Bogdan,la o reuniune de familie si nu ma pot abtine sa nu zambesc.Esti asa mic si totusi reusesti sa aduci atata bucurie in inimile noastre...Imi place cand,atunci cand sunt suparata, ma intrebi sfios:"Bibi....esti supaata pentu' mini?"si nu te lasi pana nu ma vezi zambind.Imi place sa-ti fac "mai, mai" pe spate ca sa adormi si dimineata cand ma trezesc cu picioarele tale pe pieptul meu si cu plapuma peste cap, imi spui zambitor:"Buiatza' Bibi!"Imi place cand il intrebi pe bicu,dupa ce ai facut o traznaie:Bicuie'...esti supaata pentu mini?'..cum sa te mai abtii??..Ai adus o raza de soare in familiile noastre,un curcubeu aprins in mii si mii de culori.Imi place sa te privesc rugandu-te.Ca o mica statueta de marmura la marginea patului,ingenunchiat si cu manutele tale dolofane impreunate, repeti dupa Bicu,scarpinandu-te din cand in cand la nas sau mai tragand cu ochiul..Si mai sunt si momentele cand esti mofturos ca de altfel orice copil, si cand imi vine sa fug de tine sau sa te cert...ma privesti cu ochii aia mari si cand dai de cateva ori din gene...cine se mai gandeste la mustrare?..Imi place cand o imiti pe Bica sau pe Bicu si ador rasul tau zglobiu...Daca ar fi sa regret ceva..ar fi ca nu am stat mai mult cu tine...si nu te-am pretuit cum trebuie...Insa te iubesc si vei fi in continuare micul meu ingeras...Te pupa BIBI...

Saturday, April 10, 2010

one day...


Imi vine sa sar,sa plang si sa rad...fericire pura in carapacea acestui trup pamantesc...nu ma poate tine departe, nu ma poate opri...sunt doar un suflet zglobiu,cristalin si etern prins pentru putina vreme in "coaja subtire ca de ou" al trupului meu...intr-o zi...am sa ma eliberez...Intr-o zi voi fi libera.Voi alerga printre norii de catifea,pe aripile vantului jucaus,printre curcubee si miresme dulci.Impletindu-ma in atemporalitate,in neant, in destin...Simt rafalele line mangaindu-mi pielea, aud simfonii ingeresti cantand...Vise,idei,dorinte..pace incandescenta.Zambet etern...Strazi de aur,lumina calda si pace...mai presus de orice..pace...indescriptibil...

Thursday, March 25, 2010

not because of what I am....


imi spun mereu ca fiecare zi imi da cate o lectie..azi m-am uitat pe geam si am vazut-o din nou ...era de mana cu tatal ei.Mergea greu dar era toata un zambet...Sporovaia cu voiosie si radea cu taticul ei in drum spre scoala.O vad aproape in fiecare zi si de fiecare data cand ma uit la ea,nu pot sa nu ma gandesc:"ce binecuvantata sunt"...Fetita are o deficienta la picioare,ceea ce ii ingreuneaza mersul si de alergat nu stiu daca poate.Incerc sa-mi imaginez viata ei de pana acum,insa stiu ca niciodata nu voi putea intelege cum e sa fii asa.Sa ai nevoie de ajutorul cuiva chiar si la cea mai mica problema...Pe parcursul timpului am avut ocazia de mai multe ori sa intalnesc oameni cu deficiente,mergand cu mama prin fel de fel de camine de copii si centre.Uneori ma speriam de ei,nefiind obisnuita cu astfel de "vizite"...Insa nu mi-a trebuit mult sa reazlizez ca sunt tot oameni si ca ei,ca si noi, au nevoie de dragoste, de un zambet, de o imbratisare.Cea mai mare satisfacere pe care o am este sa pot ajuta pe cei din jur.Bucuria si multumirea pe care o vad in ochii unui copil face mai mult decat o mie de cuvinte.Asta ma face sa zambesc mereu si sa dau o mana de ajutor.Asta ma face sa vin in fiecare zi inaintea lui Dumnezeu cu recunostinta si multumire pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am.Ma face sa ingenunchezi in fiecare dimineata si cu adanca reverenta sa-I multumesc Creatorului meu pentru ca sunt sanatoasa.Te-ai trezit in dimineata asta si inca esti pe picioarele tale?...Esti cu adevarat binecuvantat...Traieste-ti viata!


Monday, March 22, 2010

departe, si totusi langa mine...






Mi-am intors privirea fara sa raspund la salutul tau.Ochii imi erau inlacrimati si nu vroiam sa vezi pentru ca promisesem ca nu voi plange.Dar stiu ca si tu ai lasat teama,ingrijorarile si dorul sa iasa prin lacrimi dupa ce ai fost la o distanta sigura.Dar apoi ti-ai spus,stergandu-ti lacrimile:"Doar no-i fi prima!"Pentru ca asa esti tu:puternica si tare,increzatoare si totusi sensibila...Si au urmat zile de plictiseala si dor..Tin minte si acum timpul petrecut in fata ceasului verde de pe hol numarand in nestiinta secundele,minutele si orele.Ma trezeam intrebandu-ma ce faci, unde esti sau cu cine.....Insa m-am obisnuit...Plecarea ma face acum sa te pretuiesc mai mult si,uneori cand ma uitam la tine ma gandeam ce binecuvantata sunt ca am o sora ca tine.Am incercat sa mi te intiparesc cat mai bine pe retina ochilor si pe coala inimii mele.Fiecare gest,fiecare zambet,fiecare sclipire a ochilor...Imi amintesc zambetul tau si zambesc si eu..Imi amintesc cu duiosie de discutiile noastre, de noptile in care radeam pe infundate si mama ne trimitea mesaje din camera alaturata spunandu-ne sa ne culcam.Si atunci radeam si mai tare dar cu fetele in perne..Imi place cand adormim cu muzica("cu Tine eu privesc doar inainte/orice val de ar veni/eu stiu ca esti aici/cand fiinta-mi este-nfranta si nu mai pot spera/cu Mana Ta de Tata imi mangai inima").Imi amintesc de timpul petrecut la cabana...hahaha..ce timpuri..mi-e dor..Inconjurate de natura,stateam ore intregi pe spate cu ochii catre neantul inca neatins al cerului,visand si lasand firele fragede de iarba sa ne mangaie fata si mainile...De timpul cand ieseam cu "grupul",la o plimbare si era totul asa de placut,inconjurate de prieteni si de voie buna...!Imi place cand ne propunem o zi de "shopping" si cand ne intoarcem acasa doar cu o bluzita turcoaz si un maiou alb...Obosite dar fericite.Imi place cand facem pe "gospodinele",trebaluind prin bucatarie,trantind dulapuri si gustand din mancare.Imi place cand ma ajuti sa-mi asez parul si cand imi spui ca nu-mi sta bine o haina.Pentru ca numai o sora m-ar intreba:"Ai vazut cum iti sta la spate?"...Esti sincera si dreapta.Imi place cand vin acasa si sari pe bagajul meu,curioasa si entuziasmata ca un copilas sa vezi ce ti-am adus...Imi place cand servim amandoua la Apollo si cand cantam in pauzele dintre cursuri sau dupa.Imi place sa vin la tine la serviciu,sa te astept sa termini si apoi sa mergem acasa discutand aprins despre orice.Imi place cand ma impulsionezi sa realizez ceva.Esti un exemplu de putere si incredere pentru mine.Impartind aceeasi camera cu tine pentru..cat?..4 ani?..m-a invatat multe..In primul rand sa fac curatenie(si te iubesc chiar si cand,obosita vii de la serviciu si iti arunci hainele peste tot dupa ce ,eu am terminat curatenia).In al doilea rand:sa-mi tin lucrurile in "partea mea" de camera.Sa nu las placa in priza.Sa nu deschid becul dupa ce ai adormit.Sa nu uit sa trag draperiile cand e lumina aprinsa in camera:))Sa te respect.Nici nu stii cat m-au ajutat lucrurile astea "banale" acum...Imi place sa te ascult,vorbind cu entuziasm copilaresc, de multe ori dorind sa fiu langa tine,noi doua surori,prietene.Ma gandesc la cate lucruri ne leaga si prin cate am trecut impreuna,ca familie,ca surori.Te pretuiesc si imi spun in fiecare zi ce bine e sa am o sora ca tine!M-ai invatat sa nu dau inapoi si mi-ai aratat ca, daca iti doresti ceva din inima ,se poate!Imi aduc aminte cu dor de ochii tai mari si zambesc...Vezi?..chiar si departe una de cealalta,ma influentezi..Pentru ca asa sunt surorile..Sunt mandra cu o asa surioara si iti doresc din inima tot ce e mai bun.Mi-ai marcat viata intr-un mod unic si frumos,umpland-o de veselie si invatatura.Amintiri hazlii,amintiri triste,amintiri placute.Timpul trece,noi crestem,ne maturizam, lucrurile se schimba, noi tot surori ramanem.Fie ca Tata sa te binecuvinteze cu cele mai alese binecuvantari si fie ca sa pot fi si eu acolo langa tine,asa cum, mereu,ai fost langa mine.Te iubesc!

P.S.cum e sa dormi singura in camera???..:))