Te-ai coborat la nivelul meu, desi nu meritam..m-ai iubit..si m-ai iubit pana la capat..cum as putea vreodata sa iti multumesc?...

ce conteaza cu adevarat in viata...

Fii optimist. Zambeste. Imbratiseaza strans. Incalzeste cu inima. Asculta o colinda frumoasa. Daruieste parfum de bunatate. Spune-i ca il iubesti. Daruieste fara motiv. Cere-ti iertare. Iarta. Asculta o predica buna. Reinvie prieteniile demult uitate. Fa un om de zapada. Canta. Trezeste-te devreme. Stai cu cei dragi. Picteaza. Mananca bine. Ajuta. Gateste. Tipa si sari. Lasa spiritul de copil sa iasa din tine. Ia-ti o bataie buna cu zapada. Bea un ceai cald si mananca multa ciocolata. Inveleste-te in capotul uzat si uita-te la poze. Citeste o carte buna. Fa plimbari lungi prin zapada. Mediteaza. Vorbeste mai putin, asculta mai mult. Nu tine o evidenta. In viata nu asta conteaza. Nu conteaza ce sporturi faci, nici cati oameni te cauta. Nu conteaza ce pantofi porti, cum ai parul, ori ce culoare are piele ta, unde stai sau la ce scoala mergi. Nu conteaza ce calificative ai, banii, hainele, sau colegiile care te accepta sau nu. Nu conteaza cati prieteni ai, sau daca esti singur, nici cat esti de acceptat sau neacceptat. NU asta conteaza in viata!!
In viata conteaza insa pe cine iubesti si pe cine necajesti. Conteaza ce parere are Dumnezeu despre tine si nu oamenii..Ei sunt schimbatori. Azi te pot aprecia si maine te pot privi cu dispret. Conteaza increderea, fericirea si compatimirea. Conteaza sa fii alaturi de prietenii tai si sa inlocuiesti ura din tine cu dragostea. Conteaza sa ocolesti gelozia, sa infrangi prostia si sa cladesti increderea. Conteaza ceea ce spui si ceea ce vrei sa spui. Conteaza sa iubesti oamenii pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce stiu. Conteaza sa inveti pentru tine si sa daruiesti din inima. Conteaza sa fii tu insuti,descoperit, fara compromisuri. Conteaza cat timp pui deoparte pentru tine, cat pentru cei din jur, cat pentru Dumnezeu. Si mai presus de orice conteaza daca prin viata ta influentezi in bine viata altcuiva, asa cum n-a reusit nimeni altcineva s-o faca pe alta cale...Pentru mine, asta conteaza in viata...

ganduri tomnatice..

Ganduri mi se invart de-a valma in cap..le aud ca pe suieratul uni tren cu aburi...prelung...La fel de batran si obosit,calculatorul nu ma ajuta..clipesc de cateva ori,si incerc sa incropesc cateva fraze.In penumbra camerei,ultimele raze ale soarelui picteaza frumos pe pereti imagini si jocuri neintelese.Dungile aurii se prelungesc si capata forme schimonosite,fete zamitoare si cercuri hipnotice.Aud de departe ritmul lin al vantului suierand si privesc frunzele care cad.Carnavalul de culori se impleteste neintrerupt,iar copacii plang sub freamatul greu al crengilor goale...E toamna..Oamenii grabiti isi croiesc drumul printre masini,chioscuri de ziare si statii...nimeni nu mai are timp pentru nimic si nimic nu mai conteaza pentru nimeni.Am uitat sa zambim si ingrijorarile au luat locul pacii...De ce traim?..Ne agatam de orice fir de ata care ni se pare rezistenta.Ne intalnim cu oameni pe care odata ii consideram prieteni si uitam ca odata i-am iertat.Traim in trecut si prezentul trece fara sa observam..Care e scopul nostru?...Totul a devenit banal si lucrurile marunte nu mai sunt importante.Uitam ca cele mai marete lucruri au fost realizate de oameni simpli si cele mai incantatoare succese au plecat din cele mai marunte aspecte.Dar azi nu mai avem timp.Suntem presati si criza ne sufla in ceafa...Alergam ca niste furnici care au pierdut sirul,cautam disperati satisfacere proprie si ne adancim in planset si autocompatimire.Nici cele mai frumoase rasarituri si peisaje nu ne mai atrag atentia si zambetul unui copil nu ne mai inspira puritate si pace.Am devenit obsedati de putere si traim dupa diviza:'scopul scuza mijloacele'...Politica a devenit hobby universal si barfa joc mondial.Caut cu privirea o usa.O usa de scapare din banalitate si plictis.Undeva,pe calea mea,ma opresc.Ma retrag intr-un coltisor si,din umbra 'castelului de nisip',privesc la toata forfota lumii..Ma sperie atata falsitate si sunt confuza.Am uitat oare ca viata pe pamant e doar o calatorie?...Nu vom ramane vesnic pe pamant.Pentru ce atata zgomot si agitatie?Pentru ceva care va pieri intr-o clipita,pentru lucruri care azi sunt si maine nu.Incet,privirea se incetoseaza si de undeva,dintr-un loc indepartat aud cuvinetele care de atatea ori m-au trezit la realitate...adevarata 'realitate'...:"Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos,atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii"

dear God...

Cand simt ca norii grei deasupra mea se abat;cand lacrimile ameninta sa-mi inunde inima;cand amaraciunea imi da tarcoale luandu-mi orice urma de speranta din suflet,te rog,ia-ma de mana.Cand vezi ca piciorul meu aluneca pe cale si glasul meu se pierde incet in multime...cand alerg orbeste,ratacind in lume si vuietul de ganduri mi se zbate in mintea obosita,Tata,te rog...ia-ma de mana.Pentru ca numai asa voi putea alunga norii tristetii.Numai cu Tine de mana voi putea depasi adancul intunecos.De mana cu Tine simt ca al meu picior nu se clatina si simt miresma dragostei Tale de Tata.Tu,ma iubesti!Ma iubesti prin razele de aur ale unui rasarit.Ma iubesti prin zambetul unui copil,Esti cu mine prin adierea vantului,picurii de ploaie si imbratisarea unui prieten.Tu esti cu mine..Si atunci cand din nou talazurile bat in poarta mea,Tu nu ma lasa.Soarele de aur al sfinteniei Tale sa straluceasca asupra mea...Fa sa vad lumina Fetei Tale, Doamne...

twenty years and still going on...

Apas incet pe clanta ruginita si veche...Un scartait surd se aude cand usa grea de lemn se da intr-o parte.E semi-intuneric si pana ce ochii mi se obisnuiesc cu el, clipesc de cateva ori.Incet-incet incep sa deslusesc ce ascunde acea camaruta in care rar intru.Vad stivuite unele peste altele o gramada de cutii:unele vechi pe care se vede praful subtire,indesate prin nu stiu ce colt.Unele cufere sunt noi,frumos lacuite si sclipesc...Unele sunt mari,altele micute de tot.Pasesc incet in jurul lor si ma tot uit,neindraznind parca sa deschid vreuna.Intind mana si apuc o cutiuta.O deschid si in sfera aburilor plapanzi descifrez imagini,sunete si cuvinte...Se aud de departe rasete si cumva imi zaresc prietenii de o viata.Sunt clipele petrecute cu ei,cu oamenii care la un moment dat au intrat in viata mea si m-au influentat:sa urc sau sa cobor.Petrec catva timp amintindu-mi de acele vremuri...ce departe sunt acum!Iau o alta cutiuta si o deschid incet: chipul mamei imi zambeste duios si tata imi face din mana.Le zambesc...In alta cutie imi revad surorile si fratele:'va iubesc!'le soptesc incet.
Timpul zboara fara sa-mi dau seama in timp ce iau mai multe cutii si le privesc curioasa continutul.Amintiri mai vechi sau mai noi,probleme,bucurii,certuri si impacari...Rad si plang totodata.Imi vad viata de la un cap la celalalt:toate faptele bune,toate faptele de care odata mi-a fost rusine.Cuvinte spuse la necaz si cuvinte de incurajare.Gesturi,priviri si forme-toate acum le revad.Inima mi se umple de regrete dar razele de bucurie nu lipsesc.Vad tot efortul depus si toate incercarile.Vad succese si esecuri,mistere si taine de care chiar si eu uitasem:examenul dintr-a 5-a,nunta sorei mele,capacitatea,botezul,nasterea lui Darius,nunta fratelui,bacalaureatul,primul an de facultate...Au trecut,si am realizat asta...raman doar amintiri ascunse in taina sufletului meu,intr-o camaruta unde,din cand in cand imi place sa mai intru.Redescopar cumva cine am fost odata si ce caut eu aici.Revad timpurile copilariei mele si rad si plang din nou cu cei dragi.Au fost dezamagiri,au fost bucurii.Au fost prieteni dragi care odata stateau langa mine...acum nu mai sunt.Le-au luat locul altii,insa nu stiu pentru cata vreme.Au fost experiente si trairi mai adanci decat orice simtamant,au fost lectii de viata,invatate.Lacrimi de bucurie si lacrimi de tristete,toate intr-un roi colorat de viata si pasiune.Doua decenii din viata mea s-au scurs.Un dar de dragoste si credinciosie din Mana Celui care ma pretuieste ca nimeni altul.Din mana Celui care,din momentul nasterii mele pana in prezent a fost cu mine si nu m-a parasit nici macar pentru o secunda...A ramas cand prietenii au fugit si m-a tinut de mana...Mi-a sters lacrimile si m-a pus pe stanca.Si la fel ca in fiecare zi din viata mea,imi spune si azi:"Eu te iubesc,tu esti a Mea!De aceea pentru ca ai pret in ochii Mei,pentru ca esti pretuita si te iubesc,dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta!"Iti multumesc,Tata pentru 20 de ani de bucurie,credinciosie,biruinta si dragoste!