Tuesday, February 16, 2010

love is God and God is love

nemarginire.....


Ma uit la cerul instelat.Ca de cele mai multe ori sclipirea stelelor ma amuteste.Nu gasesc nici un cuvant sa descriu frumusetea cerului noaptea.Si cred ca ar fi de prisos.Doar cei care au privit puzderia de luminite, intr-o seara de vara calda sau iarna,cand aburul respiratiei se transforma in norisori pe cerul intunecat pot sti despre ce vorbesc.Am citit ca ochiul uman distinge pana la 6000 de stele dar cu un telescop sau radiotelescop se pot distinge pana la sute de mii de galaxii.Si chiar daca noi le percepem de pe pamant ca niste punctulete stralucitoare, unele sunt asa de mari incat ar putea fi pozitionate in locul soarelui (cea mai mare stea).Cele mai mici stele se numesc "pitice albe" si sunt de marimea planetei noastre..."pitice" intr-adevar nu?...În 1997, astronomii de la Universitatea Astronomică din California au descoperit cea mai mare şi mai strălucitoare stea din univers (de până acum), numită steaua "Pistol". Ea se află în zona centrală a galaxiei noastre, şi s-ar vedea şi cu ochiul liber, dacă n-ar fi acoperită de către nebuloasa cu acelaşi nume. Distanţa dintre Pământ şi steaua Pistol este de aprox. 25.000 ani-lumină. Se mai apreciază că nebuloasa Pistol, care este formată dintr-o aglomerare enormă de stele, ar avea un diametru de aprox. 4 ani-lumina...uimitor!Si apoi mai e Sirius A,Proxima Centauri si Betelgeuse, prima fiind de 10 mil de ori mai stralucitoare decat soarele, a doua cea mai stralucitoare de pe cer...Si cand ma gandesc ca toate aceste lucruri au fost facute in doar 6 zile...Atatea miliarde si miliarde de stele, galaxii si planete, proiectate si create de Mana unui Singur Creator...Privesc cerul si incerc sa patrund dincolo de imensitate spre infinit...si ma chinui dar nu pot...insa stiu ca acolo undeva, departe de curiozitatile omenesti esti Tu...mereu ma veghezi si esti cu mine.Stii cand stau jos si cand umblu si imi cunosti fiecare gand in parte..Nici un fir de par nu-mi cade fara sa stii Tu...si ca de fiecare data ma uimesti cu bunatatea si credinciosia,ingeniozitatea si unicitatea Ta..Si parca nu-mi vine sa cred ca ai ales sa privesti la mine, Tu din inaltul cerului...Nu stiu ce ai vazut la mine si nu stiu de ce ma iubesti asa de mult, dar iti sunt recunoascatoare si te iubesc mult.In fata Ta nu sunt decat un abur trecator, praful de pe drum,un puncticel minuscul cu o viata mai subtire decat un fir de par.Si totusi ma iubesti...Privind la minunile mainilor Tale ce poarta insemnul iubirii neconditionate, nu pot decat sa ma intorc catre Tine cu lauda si multumire..Cu adanca recunoastinta ma aplec inaintea Ta,Dumnezeu,Tata si Cel Mai Bun Prieten...

Monday, February 15, 2010

a special gift...



Clipele petrecute cu tine imi vor ramane mereu in suflet...mintea poate uita..Amintirile sufletului insa sunt vesnice...Te-am intalnit prima oara in acea zi de 15 septembrie...Stateam stingherita intr-un colt uitandu-ma la acea multime galagioasa.Parca toti aveau pe cineva numai eu nu.Am incercat sa incropesc o conversatie insa ultimele cuvinte mi-au pierit in vant,tintuita fiind apoi de privirea rece a acelei fete..."Cum spuneai ca te cheama?"..."aaa..Rebeca",am baiguit.."Hmm, fain nume".Si asta a fost tot.M-am uitat dupa cineva, ochii plimbandu-se lacom peste marea de capete insa nu am gasit nimic...Pustiu..Insa atunci mi-ai zambit tu si m-ai intrebat ce fac..Si pentru prima oara am simitit ca tie chiar iti pasa..."Bine", a fost raspunsul meu...Un zambet, un raspuns,... urmate de cei mai frumosi patru ani de liceu...In timp ce scriu, ba rad ba mi se incetoseaza privirea, parca traind din nou toate acele clipe..,,,Doamne!ce de-a amintiri!cred ca as putea scrie un roman..pe bune!..Si din toate astea imi aduk cel mai bine aminte de rasul nostru...Nu aveam nevoie de motive,nicioadata;iar cand toti erau seriosi, noi doua radeam pe sub banca..veselie...si era ASA de greu sa le explicam profilor care mai intotdeauna intrerupeau orele pentru noi, de ce radem...Ei nu inteleg.E ceva unic,frumos,revitalizant(ca un showergel) proaspat si dulce..e vesnic.Sper sa fie intotdeauna asa...Iti doresc sa razi:sa razi pe infundate, sa razi in hohote, acel ras care te trimite la pamant in lacrimi...Sa chicotim tampla langa tampla..Rasul impartasit in intunericul unei sali.Rasul care incununeaza un succes care vine din bucurie.Rasul plin de bunatate, rasul care iese afara si-i strange pe celalti in jur...si nu conteaza cine ne priveste...Privesc in urma la clipele fericite petrecute alaturi de tine..si nu regret nimic..

Friday, February 12, 2010

Memories





Timpul nu sta in loc...trece precum un abur si dispare repede lasand in urma doar amintiri, clipe fericite sau lacrimi.Fa-ti timp sa iubesti si sa te lasi iubit.Fa-ti timp sa zambesti si sa imbratisezi.Fa-ti timp sa stai de vorba cu tine insuti si cu Dumnezeu - El e sursa puterii.Fa-ti timp sa te rogi si sa meditezi.Mergi in natura, fa-ti noi prieteni,comunica si ajuta.Lumea poate deveni un loc mai bun doar pentru ca tu, intr-o zi ai facut aceste lucruri...Imprastie din dragostea ta si celorlalti si nu ezita sa faci un bine...Amintirea placuta a faptelor tale vor ramane in sufletul celor din jurul tau.Pentru ca in final, amintirile raman...

Spirit de copil in vacanta(after-sesiune)


Mirosul placut de placintute calde imi gadila usor narile...intredeschid ochii si privesc in jurul meu...Perdelele de un alb imaculat stralucesc mangaiate usor de razele soarelui."E deja dimineata", ma gandesc si casc cu pofta..Ma invart pe partea cealalta si-mi continui calatoria vizuala prin toata camera.Ma uit la lucrurile atat de familiale si atat de cunoscute ce troneaza la locul lor, impunatoare si totusi atat de simple..'Hmmm..mereu am apreciat gusturile mamei".Ma tot rotesc si stau in dubii daca sa mai dorm sau sa ma trezesc.E asa de bine!Pasarile si-au inceput de multisor trilurile anuntand o zi insorita in ciuda zapezii.Dau sa ma ridic insa inainte de a putea schita vreun gest, un mot de par ravasit si blond se ridica de la marginea patului.Stau nemiscatata.Ciuful se ridica incet si doi ochi rotunzi si negri, strajuiti de gene lungi isi fac aparitia.Ascensiunea continua dezvaluind un nasuc mic, doi obraji rumeni si mai apoi o gurita ce se deschide larg intr-un zambet ce-i acopera toata fata.Ma uit la el.El se uita la mine.Un zambet imi incolteste in coltul gurii dar ma abtin.Zambeste in continuare nestingherit si toata fata i se lumineaza.Imi strang buzele ca sa ascund zambetul gata gata sa erupa...Si deodata,explodeaza asemenea unor artificii colorate, pline de fericire si veselie pura:"Bu'iatza Bibi!!!Hai tejeste!"Gheata e sparta.Radem amandoi cu pofta iar toata casa rasuna ca un clopot.Acasa...
Sesiunea a trecut, parca prea repede...Am invatat si mi-am dat silinta iar de fiecare data cand lenea imi dadea tarcoale ma gandeam:"Hai mai!Is doua saptamani, atata!"Si incepeam sa inghit materiile de la constitutional si teoria generala a dreptului.Si dupa catva timp a inceput sa-mi placa..Ca sa vezi!Exact cand s-a termiant sesiunea.."Eh!Nu-i bai!mai e o sesiune de mariri".Gandul ca-mi voi petrece urmatoarele 2 saptamani acasa parca imi dadea aripi.Sa ma fi vazut cum invatam!pheuu!60 de pagini la constitutional!O nimica toata!Nu mai pun in calcul si celelalte 120...
Acum ma relaxez si eu..Asa..ca dupa sesiune.Dorm pana mai tarziu..si e asa bine cand ai mereu paine in casa...!Ma rasfat ca un copil cand mama imi zambeste de deasupra cestei aburinde de ceai si in timpul mesei printre, inghitituri le povestesc despre scoala.Si cum toti avem in noi o latura de copil care iese din cand in cand afara, dupa-masa fac o vizita bibliotecii tatei, si stau 20 minute sa caut o carte..iar dupa ce o gasesc,ma chinui sa ajung la ea(ma enervez si ma zbat,caci se afla pe ultimu' raft - ca de obicei!), deschid la prima pagina, citesc printre randuri si aleg alta de-a lui Jules Verne care troneaza pe raftul din fata mea.Fara nervi.Fara sa-mi dau prea mult silinta.Tare-mi plac cartile lui!Ma uit prin camera si tintesc spre fotoilul moale si pufos.Incerc sa ma tin cat mai departe de jucariile zgomotoase imprastiate peste tot si, dupa cateva sarituri, frane si bufnituri, ma cufund in fotoliu...Bine-meritat premiu!Deschid cartea si dupa vreo 10 minute ma imbarc pe vasul-goeleta a capitanului Zo si plec spre Egipt in cautarea lui Kamlik-Pasa.

Tuesday, February 16, 2010

love is God and God is love

nemarginire.....


Ma uit la cerul instelat.Ca de cele mai multe ori sclipirea stelelor ma amuteste.Nu gasesc nici un cuvant sa descriu frumusetea cerului noaptea.Si cred ca ar fi de prisos.Doar cei care au privit puzderia de luminite, intr-o seara de vara calda sau iarna,cand aburul respiratiei se transforma in norisori pe cerul intunecat pot sti despre ce vorbesc.Am citit ca ochiul uman distinge pana la 6000 de stele dar cu un telescop sau radiotelescop se pot distinge pana la sute de mii de galaxii.Si chiar daca noi le percepem de pe pamant ca niste punctulete stralucitoare, unele sunt asa de mari incat ar putea fi pozitionate in locul soarelui (cea mai mare stea).Cele mai mici stele se numesc "pitice albe" si sunt de marimea planetei noastre..."pitice" intr-adevar nu?...În 1997, astronomii de la Universitatea Astronomică din California au descoperit cea mai mare şi mai strălucitoare stea din univers (de până acum), numită steaua "Pistol". Ea se află în zona centrală a galaxiei noastre, şi s-ar vedea şi cu ochiul liber, dacă n-ar fi acoperită de către nebuloasa cu acelaşi nume. Distanţa dintre Pământ şi steaua Pistol este de aprox. 25.000 ani-lumină. Se mai apreciază că nebuloasa Pistol, care este formată dintr-o aglomerare enormă de stele, ar avea un diametru de aprox. 4 ani-lumina...uimitor!Si apoi mai e Sirius A,Proxima Centauri si Betelgeuse, prima fiind de 10 mil de ori mai stralucitoare decat soarele, a doua cea mai stralucitoare de pe cer...Si cand ma gandesc ca toate aceste lucruri au fost facute in doar 6 zile...Atatea miliarde si miliarde de stele, galaxii si planete, proiectate si create de Mana unui Singur Creator...Privesc cerul si incerc sa patrund dincolo de imensitate spre infinit...si ma chinui dar nu pot...insa stiu ca acolo undeva, departe de curiozitatile omenesti esti Tu...mereu ma veghezi si esti cu mine.Stii cand stau jos si cand umblu si imi cunosti fiecare gand in parte..Nici un fir de par nu-mi cade fara sa stii Tu...si ca de fiecare data ma uimesti cu bunatatea si credinciosia,ingeniozitatea si unicitatea Ta..Si parca nu-mi vine sa cred ca ai ales sa privesti la mine, Tu din inaltul cerului...Nu stiu ce ai vazut la mine si nu stiu de ce ma iubesti asa de mult, dar iti sunt recunoascatoare si te iubesc mult.In fata Ta nu sunt decat un abur trecator, praful de pe drum,un puncticel minuscul cu o viata mai subtire decat un fir de par.Si totusi ma iubesti...Privind la minunile mainilor Tale ce poarta insemnul iubirii neconditionate, nu pot decat sa ma intorc catre Tine cu lauda si multumire..Cu adanca recunoastinta ma aplec inaintea Ta,Dumnezeu,Tata si Cel Mai Bun Prieten...

Monday, February 15, 2010

a special gift...



Clipele petrecute cu tine imi vor ramane mereu in suflet...mintea poate uita..Amintirile sufletului insa sunt vesnice...Te-am intalnit prima oara in acea zi de 15 septembrie...Stateam stingherita intr-un colt uitandu-ma la acea multime galagioasa.Parca toti aveau pe cineva numai eu nu.Am incercat sa incropesc o conversatie insa ultimele cuvinte mi-au pierit in vant,tintuita fiind apoi de privirea rece a acelei fete..."Cum spuneai ca te cheama?"..."aaa..Rebeca",am baiguit.."Hmm, fain nume".Si asta a fost tot.M-am uitat dupa cineva, ochii plimbandu-se lacom peste marea de capete insa nu am gasit nimic...Pustiu..Insa atunci mi-ai zambit tu si m-ai intrebat ce fac..Si pentru prima oara am simitit ca tie chiar iti pasa..."Bine", a fost raspunsul meu...Un zambet, un raspuns,... urmate de cei mai frumosi patru ani de liceu...In timp ce scriu, ba rad ba mi se incetoseaza privirea, parca traind din nou toate acele clipe..,,,Doamne!ce de-a amintiri!cred ca as putea scrie un roman..pe bune!..Si din toate astea imi aduk cel mai bine aminte de rasul nostru...Nu aveam nevoie de motive,nicioadata;iar cand toti erau seriosi, noi doua radeam pe sub banca..veselie...si era ASA de greu sa le explicam profilor care mai intotdeauna intrerupeau orele pentru noi, de ce radem...Ei nu inteleg.E ceva unic,frumos,revitalizant(ca un showergel) proaspat si dulce..e vesnic.Sper sa fie intotdeauna asa...Iti doresc sa razi:sa razi pe infundate, sa razi in hohote, acel ras care te trimite la pamant in lacrimi...Sa chicotim tampla langa tampla..Rasul impartasit in intunericul unei sali.Rasul care incununeaza un succes care vine din bucurie.Rasul plin de bunatate, rasul care iese afara si-i strange pe celalti in jur...si nu conteaza cine ne priveste...Privesc in urma la clipele fericite petrecute alaturi de tine..si nu regret nimic..

Friday, February 12, 2010

Memories





Timpul nu sta in loc...trece precum un abur si dispare repede lasand in urma doar amintiri, clipe fericite sau lacrimi.Fa-ti timp sa iubesti si sa te lasi iubit.Fa-ti timp sa zambesti si sa imbratisezi.Fa-ti timp sa stai de vorba cu tine insuti si cu Dumnezeu - El e sursa puterii.Fa-ti timp sa te rogi si sa meditezi.Mergi in natura, fa-ti noi prieteni,comunica si ajuta.Lumea poate deveni un loc mai bun doar pentru ca tu, intr-o zi ai facut aceste lucruri...Imprastie din dragostea ta si celorlalti si nu ezita sa faci un bine...Amintirea placuta a faptelor tale vor ramane in sufletul celor din jurul tau.Pentru ca in final, amintirile raman...

Spirit de copil in vacanta(after-sesiune)


Mirosul placut de placintute calde imi gadila usor narile...intredeschid ochii si privesc in jurul meu...Perdelele de un alb imaculat stralucesc mangaiate usor de razele soarelui."E deja dimineata", ma gandesc si casc cu pofta..Ma invart pe partea cealalta si-mi continui calatoria vizuala prin toata camera.Ma uit la lucrurile atat de familiale si atat de cunoscute ce troneaza la locul lor, impunatoare si totusi atat de simple..'Hmmm..mereu am apreciat gusturile mamei".Ma tot rotesc si stau in dubii daca sa mai dorm sau sa ma trezesc.E asa de bine!Pasarile si-au inceput de multisor trilurile anuntand o zi insorita in ciuda zapezii.Dau sa ma ridic insa inainte de a putea schita vreun gest, un mot de par ravasit si blond se ridica de la marginea patului.Stau nemiscatata.Ciuful se ridica incet si doi ochi rotunzi si negri, strajuiti de gene lungi isi fac aparitia.Ascensiunea continua dezvaluind un nasuc mic, doi obraji rumeni si mai apoi o gurita ce se deschide larg intr-un zambet ce-i acopera toata fata.Ma uit la el.El se uita la mine.Un zambet imi incolteste in coltul gurii dar ma abtin.Zambeste in continuare nestingherit si toata fata i se lumineaza.Imi strang buzele ca sa ascund zambetul gata gata sa erupa...Si deodata,explodeaza asemenea unor artificii colorate, pline de fericire si veselie pura:"Bu'iatza Bibi!!!Hai tejeste!"Gheata e sparta.Radem amandoi cu pofta iar toata casa rasuna ca un clopot.Acasa...
Sesiunea a trecut, parca prea repede...Am invatat si mi-am dat silinta iar de fiecare data cand lenea imi dadea tarcoale ma gandeam:"Hai mai!Is doua saptamani, atata!"Si incepeam sa inghit materiile de la constitutional si teoria generala a dreptului.Si dupa catva timp a inceput sa-mi placa..Ca sa vezi!Exact cand s-a termiant sesiunea.."Eh!Nu-i bai!mai e o sesiune de mariri".Gandul ca-mi voi petrece urmatoarele 2 saptamani acasa parca imi dadea aripi.Sa ma fi vazut cum invatam!pheuu!60 de pagini la constitutional!O nimica toata!Nu mai pun in calcul si celelalte 120...
Acum ma relaxez si eu..Asa..ca dupa sesiune.Dorm pana mai tarziu..si e asa bine cand ai mereu paine in casa...!Ma rasfat ca un copil cand mama imi zambeste de deasupra cestei aburinde de ceai si in timpul mesei printre, inghitituri le povestesc despre scoala.Si cum toti avem in noi o latura de copil care iese din cand in cand afara, dupa-masa fac o vizita bibliotecii tatei, si stau 20 minute sa caut o carte..iar dupa ce o gasesc,ma chinui sa ajung la ea(ma enervez si ma zbat,caci se afla pe ultimu' raft - ca de obicei!), deschid la prima pagina, citesc printre randuri si aleg alta de-a lui Jules Verne care troneaza pe raftul din fata mea.Fara nervi.Fara sa-mi dau prea mult silinta.Tare-mi plac cartile lui!Ma uit prin camera si tintesc spre fotoilul moale si pufos.Incerc sa ma tin cat mai departe de jucariile zgomotoase imprastiate peste tot si, dupa cateva sarituri, frane si bufnituri, ma cufund in fotoliu...Bine-meritat premiu!Deschid cartea si dupa vreo 10 minute ma imbarc pe vasul-goeleta a capitanului Zo si plec spre Egipt in cautarea lui Kamlik-Pasa.