peste ani

"Si intr-o zi, cand tot tumultul asta hidos al unei zile sufocante trece,ai sa ramai numai cu el. Cand serviciul se termina, puisorii parasesc cuibul caldut si plin de siguranta, cand pana si masina de cafea se invecheste, ramai cu el. Atunci e timpul sa va ingramaditi pe un fotoliu vechi, in capoatele voastre uzate, cu bratele pline de albume si amintiri. Sa radeti tare, sa plangeti impreuna si sa retraiti viata ca si cum asta va asteapta de acum incolo. In semi-intunericul aceleiasi camere unde v-ati cunoscut, sa va mai atingeti inca o data buzele, ca si cum ar fi prima oara. Si sa pastrati vie acea dragoste care v-a adus pana acum".

Cel mai bun remediu impotriva suferintei

"Nu ii lasa sa vada ca te doare. De plans, poti sa plangi dupa aceea, daca asta te ajuta sa descarci puroiul din rani. Raspunde cu blandete, si chiar in mijlocul furtunii, fa celorlalti ce ai vrea sa ti se faca tie. Niciodata sa nu subliniezi un aspect din viata unei persoane, care stii ca e deranjant. Nu fi genul de persoana careia ii place sa vada pe altii injositi. Intr-o zi, ai sa patesti la fel. Si atunci glumele nu ti se vor mai parea asa amuzante. Incearca sa incurajezi pe ceilalti, cat poti de mult. Poate nu stii cum. Atunci, gandeste-te ce te-ar face pe tine sa te ridici, atunci cand esti cazut, sau ce cuvinte ai vrea sa cand privesti de jos in sus. Spune o vorba buna. Fa un gest de bunatate neasteptat. Esti isteata, stiu ca ai idei.Uneori, cel mai bun remediu, atunci cand suferi, e sa faci binele celorlalti."

"Ma rog sa fii o mama care sa stie sa-si invete fetele cum sa citeasca si sa mediteze la cuvantul Domnului si nu unele care sa alerge dupa revistele de moda. Sa le inveti cum sa Ii dea lauda Lui pentru felul minunat in care au fost create si sa le inveti ca frumusetea interioara e cea care dainuieste iar cea exterioara o pot pierde in cateva secunde. Sa le inveti sa-si ingrijeasca sufletul si apoi fata. Sa le inveti sa aiba modele ca Rut, Estera si Sara de odinioara, si nu modelele care le vedem topaind pe scene. Invata-le virtutea credintei si a smereniei, si roaga-te pentru un duh bland si curat. Taci, daca nu ai nimic intelept de zis. Si indiferent de ce faci, nu uita sa privesti spre Cel care iti este Exemplul Suprem."(Sfaturi la telefon)

zi de zi

"Uneori ne este greu sa iubim. Multi spun ca, odata ce iubesti, toate lucrurile devin mai usor de acceptat; mai inchidem un ochi, mai lasam de la noi...Adevaru e ca iubirea e o lupta. Cu adevarat e o lupta.Cand au sa-ti dispara toti fluturasii aia din stomac, si cand el uita sa te mai ia de mana, sa-ti mai alinte obrazul cu un sarut, cand tu te saturi de pretentiile lui culinare si nu-ti vine decat sa il trimiti la mama lui sa manance, atunci e o lupta - sa iubesti acelasi om, pe care, poate cu doar putin timp in urma, ai jurat sa il iubesti toata viata ta. Iubirea e o lupta, pentru ca alegi sa infrunti certurile, frustrarile, lipsurile, oboseala, rutina, nazurile si tot tacamu de emotii omenesti care survin in urma disparitiei a ceea ce odata numeai "vis implinit". Adevarul e ca visul implinit, incepe cu fiecare decizie de a iubi, in fiecare zi. Din nou si din nou".

cum e cu indragosteala?

Una din cele mai mari si frecvente greseli pe care le facem, in generatia noastra este ca , intai ne indragostim, si apoi Il intrebam pe Dumnezeu:"Doamne, este voia Ta ca el\ea sa fie sotul\sotia mea?". Am ajuns sa fim generatia care da drumul la emotii si starneste dragostea inca dinainte sa apara ea. Tragem de dragostea asta ca de o esarfa care ne sufoca. Ne lasam emotiile sa ne conduca vietile si cand sfarsim plini de deznadejde, tot pe El Il intrebam:"De ce?"

Skit Guys - Being Mom

Because you make everything perfect, and I know that without you, we would be as lost as a monkey in a city! Thank you mom!

Beneficiile asteptarii

Uneori Dumnezeu ma pune sa astept. Si asteptarea, de cele mai multe ori, e cea mai grea incercare. "Cat sa astept?"ma intreb. Ma zdrobeste faptul ca, in timp ce astept ma simt inutila. Tot ce pot sa fac e sa ma rog din nou si din nou. Cineva spunea ca Dumnezeu are trei raspunsuri la rugaciunile noastre: "Da", "Nu" si "Asteapta". De cele mai multe ori, pentru mine, raspunsul potrivit a fost...ultimul. Sa astept. Ma gandesc ca, poate fiindca sunt o fire mai impulsiva si vreau ca lucrurile sa se intample acum si nu mai incolo, Dumnezeu gaseste cu cale sa lucreze la rabdarea mea, prin rugaciune. Si, sincer, de cele mai multe ori nu imi place. Ma simt ca un jucator pus pe banca de rezerva. Si, cumva simt ca ma uit la ceilalti jucatori , traind jocul vietii lor. Si sper din toata inima ca, in toiul jocului sa aud fluierul care anunta schimbul de jucatori...Sau sper ca unul din ei sa oboseasca. Sau, uneori sper la un fault...Nimic grav..doar cat sa fie nevoie de alt jucator. Dar jocul continua, si la final, fiecare isi ia mica medalie si iese pe poarta terenului, invingatori. Si eu tot pe banca... M-am gandit care ar fi motivele pentru care Dumnezeu ma pune sa astept...Enumar doar cateva, pe cele care le-am descoperit deocamdata:

1.Uneori Dumnezeu ma pune sa astept pentru ca nu-s pregatita. Adevaru-i ca mai am o gramada de invatat.Si in unele situatii chiar nu stiu cum sa actionez. 2.Ma pune sa astept pentru ca eu chiar duc lipsa de rabdare. Si Ii tot cer rabdare, pentru ca am nevoie, asa ca presupun ca asta este intr-adevar o buna metoda de a invata. 3.Ma pune sa astept pentru ca am nevoie sa cresc. Si nu numai trupeste, dar in primul rand, sufleteste. 4.Ma pune sa astept pentru ca El are o vreme hotarata pentru orice lucru sub soare. Si uneori eu vreau ca lucrurile sa se intample mai repede, si Ii cer asta, insa El stie ca inca nu e timpul. 5.Ma pune sa astept, uneori pentru ca am nevoie de un alt unghi din care sa privesc lucrurile. Uneori, timpul te ajuta sa distingi lucrurile mici de cele mari, si pe cele nesemnificative, de cele cu adevarat importante. Timpul te ajuta sa treci prin prisma ratiunii gandirea ta, si te fereste de a actiona sub impuls. 6. Dumnezeu ma pune sa astept, pentru ca ma iubeste. Si, prin incercarea asteptarii, dezvolta in mine acele calitati sau abilitati, pe care numai asteptand le pot valorifica in trairea mea.

Cica trebuie sa fii "misto"

Scriu cu un creion infipt in par, stand turceste pe pat. Dimineata mi-a fost linistita pana am dat de un articol, intrigant, as spune despre "femeile misto". L-am citit, recitit si am decis ca nu ma pot abtine.

So, conform articolului, fiind o "femeie misto", ar trebui sa stiu cum "sa nu ma plictisesc" in relatie, condimentand-o cu tot felu' de aventuri si surprize. "Femeile misto" stiu ca "iubirea nu e suficienta pentru a mentine o relatie vie". Pe bune? Si de ce, ma rog mai are nevoie? Bani? Aventuri? Pofte saturate pana in exces? O relatie e mai mult decat vie, cand exista iubire. Dar nu acea iubire care se vinde la fiecare colt de strada. Aia nu e iubire. Iubirea e un legamant. E vointa care nu inceteaza sa lupte pentru a mentine vie promisiunea de la inceputul relatiei. Iubirea e atunci cand persoana pe care se presupune ca trebuie sa o iubesti iti greseste, si totusi tu continui sa o tratezi cu aceeasi blandete si acceptare ca pana acum...ba poate mai mult. Mai aprig. Mai cu pasiune. Iubirea e atunci cand iti mentii vie" relatia, nu cu mici aventuri si placeri carnale, incercand sa atragi atentia partenerului, sau facand un ultim efort sa ti-l mentii, ci atunci cand, chiar un simplu sarut copilaresc pe obraz, te face sa te infiori de placere, stiind ca buzele acelea au atins doar pielea ta. "Femeile misto" isi aleg barbati misto. De aia rata divorturilor e din ce in ce mai ridicata. Pentru ca, in limbajul nostru," a alege un barbat misto" inseamna a juca "hunger games" in cluburi in fiecare sambata seara. Prima sosita, prima servita. "Femeile misto" stiu sa-si provoace partenerul, pentru ca "iubire fara sex= frustrare", stiu sa previna rutina si stiu sa atraga cat mai multe priviri, astfel incat masculul ce se afla langa ea, sa se simta "barbat". Barbat e omul care are frica de Dumnezeu, nu omul care iese in fiecare weekend la vanatoare. Barbat e cel care ramane fidel toata viata unei singure femei, nu cel caruia ii joaca ochii dupa fiecare fusta. Barbat e cel care ofera el totul si nu asteapta ca partenera sa faca la fel, ci intr-un gest de dedicare totala, o iubeste asa cum Hristos a iubit Biserica. "Femeile misto"...e trist ca, azi cam toate suntem categorisite doar dupa talentul de a satisface un barbat ori dupa cate priviri atragem. Cat de sus e fusta, cat de subtiri sunt colantii, cat de adanc e decolteul. Ies pe strada si ca fata, mi-e greata de ceea ce vad. Si ne intrebam de ce partenerul nu sta cu noi, de ce ne despartim si de ce nu mai merg casniciile. Pentru ca promisiunile s-au transformat in contracte nuptiale, sotia in ibovnica si sotul in masina de facut bani. Femeile "misto" nu sunt femei nici cat degetul mic al celei descrise in Proverbe 31: 10. Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele. 11. Inima barbatului se increde in ea, si nu duce lipsa de venituri. 12. Ea ii face bine, si nu rau, in toate zilele vietii sale. 13. Ea face rost de lana si de in si lucreaza cu maini harnice. 14. Ea este ca o corabie de negot; de departe isi aduce painea. 15. Ea se scoala cand este inca noapte si da hrana casei sale si imparte lucrul de peste zi slujnicelor sale. 16. Se gandeste la un ogor si-l cumpara; din rodul muncii ei sadeste o vie. - 17. Ea isi incinge mijlocul cu putere si isi oteleste bratele. 18. Vede ca munca ii merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. 19. Ea pune mana pe furca, si degetele ei tin fusul. 20. Ea isi intinde mana catre cel nenorocit, isi intinde bratul catre cel lipsit. 21. Nu se teme de zapada pentru casa ei, caci toata casa ei este imbracata cu caramiziu. 22. Ea isi face invelitori, are haine de in subtire si purpura. 23. Barbatul ei este bine vazut la porti, cand sade cu batranii tarii. 24. Ea face camasi si le vinde si da cingatori negustorului. 25. Ea este imbracata cu tarie si slava si rade de ziua de maine. 26. Ea deschide gura cu intelepciune, si invataturi placute ii sunt pe limba. 27. Ea vegheaza asupra celor ce se petrec in casa ei, si nu mananca painea lenevirii. 28. Fiii ei se scoala si o numesc fericita; barbatul ei se scoala si-i aduce laude zicand: 29. "Multe fete au o purtare cinstita, dar tu le intreci pe toate." 30. Dezmierdarile sunt inselatoare, si frumusetea este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata. 31. Rasplatiti-o cu rodul muncii ei, si faptele ei s-o laude la portile cetatii.

Iti dai seama ca n-ai nevoie de cineva care sa te toceasca la cap cum ca nu esti buna de nimic. Si nu iti trebuie inca o persoana in viata ta sa te descurajeze, chiar daca nu o face in mod direct, sa te doboare, asa cum au facut-o multi altii inaintea lui. Nu ai nevoie de inca cineva care sa iti reaminteasca de toate esecurile, toate greselile si de partile din caracterul tau care nici tie nu-ti plac. Vrei sa indrepti acele parti nu sa le evidentiezi mai mult decat sunt. Ei si uite ca exact asta face. Nu te simti tu, cand esti cu ei. Nici o idee de-a ta nu e buna, sau cel putin are de facut cate o rectificare, sau macar sa o mai sublieneze ei odata, ca atat cat ai zis tu, nu e indeajuns. Si mereu faci ceva gresit, si mereu locurile in care vrei sa mergi nu sunt "faine". Si obiceiurile tale sunt "invechite" si hobbi-urile tale trebuiesc reinnoite. Ca, deh! nimeni nu mai scrie scrisori. Nimeni nu mai are timp pentru citit carti, s-a inventat "kindle eBook Reader". Pe cine mai vezi tu citind in tramvai? Colectii de monede? Ce vorbesti? Acum colectionam telefoane. Album de poze? Da' n-ai facebook? Ce felicitari? Trimte-i un mesaj sau un e-mail! Esti "old school". Nu apartii generatiei noastre!

The way you make everything sound so easy. The way you make me laugh. Your deep eyes, I could get lost in. Your smile, when you see me coming. Your jokes. The way you take my hand when we pray. When we cuddle. The way you say you love me. Your hugs. Your kisses on my cheeks. Goosebumps.

Esti un copil pe dinauntru.

pentru ca esti un naiv. Tu chiar crezi in dragostea adevarata, care dureaza "pana cand moartea ne va desparti". Si crezi in acele momente de liniste deplina, in ungherul unui suflet pustiu, unde intunericul intalneste lumina. In acele momente de simpla prezenta a unui spirit de copil ce crede ca a lui printesa are sa-l astepte asa cum el o asteapta pe ea. Iti plac "desenele animate". Iti plac zilele in care tot ce facem e sa batem Iasu la pas in sus si in jos. Acele stradute numai de noi stiute. Locurile alea in care nu poti sa nu fii copil. Cuvintele tale au acelasi inteles ca atunci cand le rostesti pentru prima oara. Si ma linistesc pentru ca stiu ca ce zici, aia faci. Esti din categoria umana ce e pe cale de disparitie, a "oamenilor de cuvant".

Ce ramane cand tu pleci

Am ajuns sa fim acea generatie care isi spune:"Lasa, am sa zic un "iarta-ma" la sfarsit si rezolv situatia". Ideea e ca de foarte multe ori, scuzele nu mai au nici o valoare. Stim ca facem ceva gresit, dar nu ne oprim, gandindu-ne ca,"trebuie sa fim acceptati asa cum suntem" sau "lasa, ca stie ca nu o fac cu intentie". Intentionat sau nu, o faci. Jignesti. Faci o gluma nesarata. Umilesti prin cuvintele tale. Gresesti. Ideea e ca folosim cuvantul asta asa usor in zilele noastre ca nici nu ii mai cunoastem intelesul. Ce inseamna de fapt? Ce ar trebui sa exprime el? Cand sa il folosim? Am ajuns sa ne folosim de o imagine creata pe baza acestui cuvant; stiind ca suntem acceptati usor, ne permitem sa facem glume din ce in ce mai cu subinteles, din ce in ce mai usoare, ca de! la sfarsit, important e sa ne despartim in pace, si, daca e nevoie, un simplu "imi cer scuze", rezolva conflictul. Tu pleci multumit, ca toti au ras la glumele tale, ca ai fost acceptat si toti ti-au zambit la sfarsit, invitandu-te la urmatoarea intalnire. Dar mai e un suflet care pleaca ferfenita de acolo. Ca o carpa roasa si rupta, folosita de prea multe ori. Iti intinde mana si te saluta cu zambetul pe buze, pentru ca a invatat cu mult timp in urma ca asa fac oamenii "tari". Ascund. Tac. Inghit. "No hard feelings,right?". Si pleci. Tu spre "gloria" fraternitatii. El spre deznadejde.

Suntem cu totii la fel. Numai povestile difera

Stii ce? Am incercat. Sa fiu acea fata calma si linistita, zambitoare si mereu binevoitoare. Chiar am incercat. Dar nu mi-a iesit intotdeauna. De linistit, sunt linistita. Mai ales cand sunt intr-un loc in care n-am mai fost niciodata cu niste oameni pe care abia ii cunosc. Nu sunt genul de persoana care sa deschida seara introducandu-se:"Buna!Sunt Rebeca si ma bucur sa fiu aici cu voi...Stiu ca majoritatea nu ma cunoasteti dar, hey!ne-am intalnit sa socializam, asa ca sa trecem la treaba!"..In nici un caz. Intotdeauna mintea mi se umple de imagini care mai de care mai ridicole si umilitoare: eu impiedicandu-ma in fata unei multimi de oameni; eu stand in fata auditorilor incercand sa ingaim cateva cuvinte; eu facand o gluma la care nu rade nimeni... Da, sunt linsitita. Am incercat sa fiu prietenoasa, sa fac lumea sa se simta bine-venita, insa mi-am dat seama ca that's not my thing. Imi place sa vorbesc cu oamenii, doar ca..poate lor nu le place la fel de mult ca mine. Cel putin asa credeam. Apoi mi-am dat seama ca totul tine de subiect. Vorbeste despre fashion, ce mai e nou in show bizz, celebritati sau despre reduceri si m-ai pierdut. THAT'S not my thing. Dar as putea vorbi despre viata o zi intreaga. Despre experiente si copilarie. Despre principii. Despre bine si rau. Despre durere si esec. Hai sa vorbim despre cum infruntam fiecare din noi in fiecare zi, frica. Despre respingere si depresie. Hai sa vorbim despre ce te face pe tine fericit. Unde te simti cel mai bine, si cu cine. Vorbeste-mi despre tine, familia ta, visele si idealurile tale, despre ce iti doresti cel mai mult, unde vrei sa ajungi si ce vrei sa lasi in urma ta. Hai sa vorbim despre astea. Lucrurile marunte din fiecare zi, spune-mi cuvintele care te-au ranit cel mai mult si cum ai trecut peste ele. Spune-mi care a fost ce mai fericita zi din viata ta, spune-mi cine te influenteaza, ce vrei sa faci cu talentul tau, unde te vezi peste cativa ani. Spune-mi. Atunci te ascult cu atentie. Ma bucur cu tine, plang cu tine. Cand nu voi avea ce sa-ti zic, iti voi da o imbratisare. Cand voi sti ce sa-ti zic, iti voi zice, chiar daca stiu ca are sa te doara sau nu iti va fi confortabil sa auzi adevarul. Dar ti-l voi zice. De ce sa te mint ca ceilalti? Te voi incuraja cat pot si-mi voi da silinta sa fiu acolo pentru tine cand vei avea nevoie. Iar daca nu voi fi acolo, cu siguranta am un motiv foarte bun pentru lipsa mea. Da, am incercat sa fiu acea fata zambitoare si prietenoasa. Sa zambesc mai des si sa-mi arat latura "optimista". Adevarul e ca sunt la fel ca tine. Doar ca povestile noastre difera.

Increderea

Vorbim de incredere cu increderea ca stim ce-i aia. Dar nu stim. Cel putin pana ne este inselata. Apoi devine clar. Dar, mai intai, ce NU este increderea. Increderea nu e naivitate. Incredere nu e lipsa ratiunii. Increderea nu e atunci cand eviti sa vorbesti despre ceva ce te framanta, doar pentru ca nu vrei sa "superi". Increderea nu e oarba. Increderea nu e lipsa geloziei. Din contra, e gelozia testata. Increderea nu e neputinta de a fi tu insuti in preajma cuiva. Increderea nu da credite pe baza respectului, ci pe baza faptelor. Atunci cand vad ca pot sa am incredere in tine, o voi face cu placere. Pana atunci, vorbele tale suna a gol. Increderea nu consta in vorbe. Increderea nu e compromis. Increderea nu e certitudine. E fiecare mic pas spre certitudine. Increderea e acel echilibru intre gandire si vorbe, intre vorbe si fapte. Este pactul intre doua suflete, comunicarea dintre doua inimi. Increderea necesita deschiderea ochilor nu inchiderea lor. Altfel, ce diferenta ar mai fi intre incredere si compromis? Increderea inseamna sinceritate, deschidere, indiferent cat de urat e adevarul. Cu cat vei fi mai sincer, cu atat mai multa incredere capeti. Increderea necesita ratiune. Increderea pune intrebari, atunci cand se simte amenintata. Increderea comunica. Increderea infloreste in mijlocul esecului, atunci cand ambele parti isi dau silinta sa ude floarea uscata si nu sa o arunce la gunoi. Increderea iti da curajul sa mai faci un pas.

poate e timpul

Oamenii mereu vor zice ca nu poti. Sau, in cel mai bun caz, te vor incuraja:"Poate nu e asta ce trebuie sa faci tu. Nu e lupta ta". Si acum ar trebui sa te simti ok, sa lasi totul in urma si sa o iei de la inceput. Sa iti concentrezi enrgia si timpul, banii si resursele pe ceva nou si "de nasul tau". Dar te simti atras spre acel ceva ce nu ti-a reusit si vrei sa incerci din nou. Simti undeva in adancul inimii ca poti sa o faci si un nou avant iti da aripi. Se vor pune in fata ta. Te vor strivi,daca vor avea ocazia. Te vor descuraja si iti vor zice :NU POTI!"....
Tot ce trebuie sa faci acum e sa te intorci inspre ei si sa le spui: "Uita-te la mine!"

o fila de sfaturi

Draga REBECA, Iarta-ma ca nu ti-am raspuns pana acum! Asta nu inseamna ca am uitat de tine ci neancetat te port in rugaciunile mele! Multumesc Tatalui Cel Atotputernic ca te-am cunoscut si ma bucur ca ai parte de planul lui Dumnezeu aratat prin Fiul Sau! Nu vreau sa incep prin a scoate in evidenta persoana mea, ci doresc ca El sa fie totul in mine; nu am niciun merit, ci doar a Lui este lauda si inchinarea! Amin! Ma gandesc adesea ce a gasit si vazut Dumnezeu la mine de m-a iubit atat de mult?! Nu sunt decat tarana si-mi recunosc neputinta mea. Din copilarie, am avut o teama aparte de Tata si totdeauna am stiut ca El ma urmareste cu privirea Sa, inca de cand eram un embrion fara chip in pantecele mamei mele! Crescand, mi-am dat seama ce faptura minunata m-a creat si mereu il rugam: Doamne ajuta-ma sa vad lucrul acesta si sa inteleg, iar eu sa ma intorc cu recunostinta si multumire. Cand eram in primul an de liceu am inceput sa citesc Biblia cu o dorinta nemaintalnita, lasam orice ptr a vedea ce vrea sa-mi spuna Domnul Isus. L-am rugat sa ma calauzeasca, sa ma ajute sa cred ce citesc si sa traiesc asa cum cere El. Iti spun sincer, aveam momente in viata in care, clipa de clipa intrebam daca I-am adus placere in tot ce am gandit, vorbit si infaptuit....daca L-am suparat cu ceva....Stii ce , un lucru trebuie sa remarc: EU CRED TOT CE E SCRIS IN CUVANT!! asta m-a jutat toata viata....sa traiesc o viata din plin cu El si in El.... L-am vazut cum imi netezea caile pe masura ce cresteam, ma ocrotea, ma scotea din situatii dificile si grele...pentru ca nu incercam eu cu puterile mele sa rezolv problemele, ci Il lasam pe El si asteptam....rugaciunile mele au fost si sunt insotite cu lacrimi.. a venit timpul sa-I cer Tatalui sa mi dea un sot asa cum vrea El...dupa ce m-am casatorit au venit greutati, necazuri...copiii..nevoi...griji....dar aveam locsorul meu in coltul sufrageriei in care spuneam orice inaintea Lui...vorbeam ca doi prieteni, era langa mine, in mine...asteptam orice raspuns de vindecare, rezolvare..binecuvantare, nu vroiam sa dau castig celui rau cu nici un chip....Tata te iubesc mult! Tin minte ca am spus: "Tatal meu vreau sa te laud cu gura mea, asa am citit in psalmi, da-mi te rog voce" si mi-a dat...plangeam ca nu reuseam sa termin de spalat, facut mancare scos 2,3 copilasi in parc...am cerut "Tata, da-mi intelepciune sa invat de la Tine sa ma organizez in treburi sa le fac pan la 12.00 pe toate"...Il rugam sa ma schimbe asa cum vrea El nu eu...si m-a ascultat....Rebeca asculta te rog, Dumnezeu mi-a raspuns si mi-a ajutat..nu-mi venea sa cred ca terminam pan la 12.00 sarmalele, bors, curatenie, spalat si copii la plimbare...am rugat sa ma ajute sa-mi cresc si sa educ copii intr un caracter frumos...cat de multe am de spus..sa am un serviciu dupa placul Lui si mi-a dat..cat de multe am de spus........ as scrie o carte....... Mi-am facut timp de partasie cu Dumnezeu, dimineata tare cand copii dormeau si Ii spuneam tot in rugaciune Lui....parca zburam cand plecam la lucru sau piata...spuneam la Tata versetul acela seara dupa ce terminam totul.."eu ma culc acum, Tata esti cu mine si dimineata vreau sa ma trezesc tot cu Tine..te rog mult.." Domnul m-a ajutat sa-mi dezvolt un caracter extraordinar pentru ca ma las invatata zilnic de El si Ii arat zilnic ca vreau sa fiu ca El..am cerut deseori intelepciunea Lui...spuneam:" Tata, Tu m-ai invatat in Cuvant s-o cer cu credinta, asa ca eu cred ca mi-o dai acum.....Tata multumesc"..multi pierd ca nu traiesc prin credinta... Ce nu mi-a placut in viata aceasta de pana acum, este faptul ca am vazut multi oameni care cunosc Cuvantul, merg la adunare, canta in cor, predica chiar...si totusi n-au nimic de-a face cu trairea reala a vietii crestine ceruta de Domnul Isus!!! De multe ori imi chinui sufletul aici pe pamant vazand multe familii, persoane.. care au acest mod de viata si traire fals..dar sunt departe de El, n-au nastrea din nou...doar o forma religioasa ...mint cu indrazneala, fura , insala, se manie, se infurie, vorbesc cuvinte urate.....dar Rebeca, te sfatuiesc, uraste pacatul din ei nu persoanele...roaga-te cu credinta pentru ei,...doreste mantuirea lor ....... Sa nu crezi ca permanent eu am fost pe baricade...nu...am gresit...am cazut..... dar El ma ridica cu bratul Sau.. cand eram vorbita de rau ..o paranteza ( orice fata frumoasa launtric, inteleapta este vorbita de rau si invidiata ) spune si Soloman in proverbe...Domnul m-a trecut pe aici si am spus :"Doamne da-mi blandetea Ta, dragostea Ta, rabdarea Ta".. cred ca ceea ce ma tine acum este ca totdeauna imi masor foarte bine cuvintele cand vorbesc, m-am lasat de barfe si daca se intampla sa fiu intr-un grup unde se vorbesc glume, intrebari fara rost, nefolositoare..care duc la certuri...rog pe Tata sa ma ajute sa orientez/indrept discutia catre ceva placut Lui.... Totdeauna cauta sa nu te amesteci cu cei care fac/aduc tulburari ..nu gandi niciodata sa faci rau, nu fi certareata, fii prudenta si inteligenta in toate, largeste-ti cunostintele din Cuvant, hraneste-te cu sfaturi intelepte, dobandeste disciplina bunului simt, judeca drept, cat priveste legaturile cu oamenii, fereste te de oamenii asupritori....El care cantareste inima mea si a ta, El vegheaza asupra sufletului tau si al meu, roaga-te sa-L cunosti pe El in frumusetea Sa si inima si viata ta va fi umpluta de bogatii pretioase si placute, vei fi un om puternic, intelept, priceput si toti vor umbla dupa bunavointa ta! Indrazneste si cere Tatalui asta prin credinta..... fa asa si o mare binecuvantare va veni peste tine!!! Multi se vor mira de tine..te va numi speciala..diferita....vor intreba daca esti om ca si ei sau.....sau...te va face "sfant"...ceva divin...te vor respecta..te vor asculta cu placere...iti vor multumi...dar nu uita NU este meritul tau..CI AL LUI..SLAVA ESTE A LUI.. se va scrie o carte in cer despre tine, mine si altii..te va osandi sau te va incununa....asa spune in Cuvantul dat ptr toti... Draga Reby, daca sunt lucruri care nu-ti au adus satisfactie, multumire in suflet..daca cineva te-a ranit si jignit amarnic...nu- l defaima.....fii un om priceput si pastreaza tacerea pana te vei intalni sus la Tata, cand Isus te va prezenta ca sluga buna, credincioasa! Ramai credincioasa!

hey, mama!

Daca vreodata am sa fiu mama, as vrea sa fiu ca tine. Sa pot lua durerea cu mana, sa pot sa alung tristetea cu un zambet, sa ofer siguranta prin bratele mele. Tu imi alungi ingrijorarea cu o vorba si imi cladesti sperantele din priviri. Imi spui ca totul va fi bine si nu-mi ramane altceva de facut decat sa te cred. Ador cand imi spui,plina de comapsiune si grija :"puiut, imbraca-te ca e frig afara". Sau cand ma intrebi dis-de-dimineata, inca inainte sa ma ridic din pat daca am mancat. Si atunci cand nu sunt multumita de ceea ce am realizat si iti spun necazul meu,ma indemni sa caut in mine insumi raspunsul. Pentru ca stii ce sunt si cat pot. Imi place cand ma suni si nu avem nimic important de discutat, ci pur si simplu stam si vorbim, amintindu-ne de copilarie, invatand din trecut, privind cu sperante spre viitor. Imi place cand stiu ca trebuie sa vin acasa, si tu ma astepti cu dor, si ma imbratisezi de parca nu m-ai mai vazut de ani de zile. Imi place cand vii la mine sa discutam, nu ca mama si fiica, ci ca doua prietene care nu s-au mai vazut de mult. Imi trimiti mesaje haioase cand nu ai chef sa urci pana la mine in camera. N-ai idee cat imi place sa primesc mesaje de la tine!:))

Imi place sa te tin de mana cand mergem prin oras, sa radem si sa ne invartim prin magazine. Nu fac altceva decat sa zambesc si sa infrunt privirile spunand: "da, EA e mama mea!".Imi place ca imi amintesti ca,oriunde as fi, orice as face, oricat de mult mi-as petrece timp cu altcineva, tu esti acolo, rabdatoare si calma, blanda si inteleapta, mereu cu bratele deschise:" Hey! te-am asteptat!"...

sa-ti aduci aminte

Data viitoare cand te gandesti ca ai vrea sa nu mai existi, sau ca lumea ar fi un loc mai bun fara tine; cand ganduri negre se framanta in jurul tau si tot ce iti doresti e sa pleci, sa nu mai stii de nimeni si nimic...atunci cand vezi numai raul din lumea asta si nu stii pe cine sa acuzi pentru tot ce ti se intampla...si cand singurul lucru pe care ti-l mai doresti este sa pleci acasa, gandeste-te ca Isus a lasat slava cerului si comfortul caminului divin ca sa vina in lumea pe care ai ajuns sa o urasti asa mult. Gandeste-te ca atunci cand poate tu vrei ca totul sa se sfarseasca, altii de abia asteapta sa le vina randul,sa-si traiasca visul si viata. Atunci cand te-ai saturat de tot ce ai, altii ar da orice sa aiba ce ai tu. Cand regreti ca ai avut incredere in cineva, o alta persoana cauta pe cineva in care sa aiba incredere. Atunci cand altii te-au dezamagit, adu-ti aminte cate persoane ai dezamagit si tu la randul tau. Atunci cand tu vezi un sfarsit in toate, altii vad un inceput si o noua sansa. Deci, nu uri. Nu adu ura in lume. Asa cum, prin primul om, a intrat pacatul in lume, tot asa prin fiecare din noi, binele sau raul isi fac intrarea in universul asta micut, numit Pamant. Adu-ti aminte ca atunci cand urasti, milioane de alte suflete tanjesc dupa iubire. Adu-ti aminte ca Isus a venit in lumea asta.

de ce nu renuntam?

E mai mult in viata asta decat haine si recunoasteri publice. Stiu ca dincolo de ceea ce afirma toata lumea ca vrea, e o dorinta aprinsa dupa idealul unei vieti traite intr-un mod autentic. O viata fara regrete. O viata traita cu cei dragi. O viata in care sa iertam fara sa ne fie greu si sa iubim fara sa ranim. Toti tanjim dupa acel "Ceva" fara de care nimeni nu stie cum sa traiasca.Insa cand aflam ce e, nu suntem dispusi sa sacrificam nimic ca sa Il avem.

Am o prietena

Prietenia e atunci cand il descoperi pe celalalt asa cum e. Cand mastile cad, si ramane fata brazdata de lacrimi sau inseninata de un zambet. Cand, in intunericul noptii, impartasim amintiri care ne spulbera inima sau ne dau speranta pe maine...Prietenia e sentimentul ca esti iubit, pentru ceea ce esti. E sentimentul ca esti ascultat si uneori inteles. E atunci cand persoana de langa tine se incapataneaza sa plece si ramane langa tine, nu numai in cele mai grele momente ci si asa, in fiecare zi. Prietenia e atunci cand nu iti trebuie motiv sa suni si sa spui "te pretuiesc...multumesc ca esti prietena mea". E atunci cand te afli la o camera distanta si ti-e dor. E atunci cand stati pur si simplu unul langa celalalt si impartasiti trairi si experiente din priviri. Uneori e mana care te inveleste noaptea cand ti-a cazut patura. Alteori e mana care o simti pe umar atunci cand plangi. Uneori e zambetul care iti insenineaza ziua si ochii care te fac sa privesti dincolo de aparente. E "indicatorul spre Cer", cum imi place sa-i spun. Prietenia e Isus din fiecare din noi. E blandetea cu care mustri si intelepciunea cu care dai un sfat. E dorinta de a vrea binele, intr-o lume plina de egoism. E sacrificiu. E durerea pe care o simti cand celalalt sufera. Si bucuria victoriei pe care o imparti cu ea. Prietenia e un act de vointa. Alegi sa iubesti, avand ca model pe Isus...pana la capat.